Ozzy

Vasile T., din localitatea Măscurei, județul Vaslui, a fost toată viața un tip încăpățânat. În sensul că, de fiecare dată când avea ocazia să se îmbete (și ocaziile nu erau deloc rare), se încăpățâna să le povestească tovarășilor de pahar isprăvile lui din tinerețe. Căci, am uitat să vă spun, Vasile era și altruist, considerând, pe bună dreptate, că toată lumea merită să știe ce bărbat a fost el odată. Și cam toată lumea știa, deoarece, oricât ar fi de greu de crezut, locuitorii din Măscurei ajunseseră în cele din urmă să se cunoască toți între ei, ba chiar ăștia trecuți de prima tinerețe aveau dificultăți serioase când era vorba să-și aducă aminte când au văzut ultima oară o față nouă la birt.

La rândul lor, vecinii îl prețuiau pe Vasile, mai ales după a doua sticlă de rachiu, când Vasile devenea sufletul adunării și nu se dădea înapoi de la nimic când era vorba de buna dispoziție a grupului. Așa s-a întâmplat și săptămâna trecută, când Vasile lucra alături de Costel S. și Gheorghe P. la construcția unei case. Mă rog, lucra e un fel de a spune, deoarece Vasile prefera mai degrabă să-și bată la cap colegii cu povești din armată, atât în timp ce goleau sticlele, cât, mai ales, în pauzele în care puneau mâna pe târnăcop. Nefiind un tip simpatic la băutură ca Vasile, Costel s-a enervat, la un moment dat. ”Auzi, bre, ia mai termină cu fala, mai ai un pic și-o zici iar p-aia când stăteai matale agățat de craca copacului”. ”Și ce, crezi cumva că te mint?” s-a arătat ofensat Vasile. ”Păi eu așa zic” a continuat Costel, pe un ton provocator. ”Facem rămășag?” a strigat Vasile și, în secunda următoare, era în copac, atârnat cu picioarele de o creangă și cu capul în jos. ”E, cum îi?” striga el triumfător, în timp ce efectua mișcări de ridicare doar cu ajutorul picoarelor. Și probabil că asta ar fi făcut și azi, dacă Gheorghe n-ar fi avut proasta inspirație să pufnească în râs. ”Ia uite bă Costele, ți-am zis că ăla-i Vasile, da’ tu nu, Batman, Batman”. Jignit, Vasile își dădu pe loc drumul din copac, ca să discute bărbătește cu cei doi. Nu se știe dacă Vasile a fost indus în eroare de exercițiile pe care le efectua sau avea, în general, probleme cu orientarea. Ce se știe e că a aterizat pe sol exact așa cum stătea în copac: cu capul în jos.

Medicul de pe ambulanța chemată de Costel s-a luat cu mâinile de cap. ”Of, mă băieți, da’ ci-oți făcut voi aciia?” întrebă el, în timp ce îl consulta pe Vasile. ”Iaca, un rămășag” răspunse Gheorghe, circumspect. ”Vai, vai” se văită medicul iar, apoi, împreună cu șoferul, îl urcă pe Vasile cu tot cu targă în mașină și dădu să plece. Însă, după câțiva metri se întoarse. ”Auzi, și cine zici c-o câștigat rămășagul?” întrebă el. ”Păi…dânsul”, răspunse Costel, arâtând spre mașină. ”A, e bine atunci”, răspunse șoferul, ”că, dacă pierdea, nu prea mai avea cum să vă plătească”.