Înviere la ofertă
Monica Ionescu
Până în adolescenţă am petrecut două feluri de Paşti.
Primul a fost copilăria de până la 7-8 ani, când petreceam 11 luni din 12 la bunici, la ţară, în Moldova. Şi eram des invidiată de ceilalţi copii de la bloc, simţeam asta, că am “ţara” mea, unde puteam să mă joc încontinuu, să vieţuiesc răsfăţată şi să ascult “Din sute de legende româneşti” la Tehnotonul lui tataia, adaptat chiar şi vremurilor fără curent electric, pe sânul bunicii mele, cald, mirosind mereu a apa de ploaie şi a săpun de casă cu pelin. Uneori tot bunica îmi făcea din teatrul radiofonic un minispectacol de cinema, destupând ochiurile plitei şi lăsând jarul să se proiecteze concentric pe tavan.
Acolo petreceam sărbători cu adevărat luminate, fie că erau Paşti sau Crăciun, Hram sau Înălţare (Ispas, cum se mai spune în zonă), plus altele, probabil păgâne altoite pe butaş creştin, cum era Paştele Blajinilor, o minunăţie!
Paştele însemna o săptămână de curăţenie, deşi totul strălucea, de “primenire”: se văruiau pereţii pe dinafară şi pe dinăuntru, se ştergeau geamurile, se spălau preşurile, covoraşele ţesute în ogradă, la război, albiturile de pat, feţele de masă cusute în chilim, cu motive, totul era alb. Orbitor de alb. Apoi, înainte cu două zile de Înviere, începeau pregătirile, dar în linişte, cu smerenie, cu sfinţenie, şi, oricum, la Denii era toată suflarea satului prezentă în frumoasa Bisericuţă. Toate se făceau într-un ritm şi într-o dragoste care şi acum mă ţine în viaţă, ca o perfuzie. Dincolo de micile împunsături între vecini, prieteni, rude exista o seninătate a vieţii cum rar mi-a mai fost dat să văd.
Se coceau cozonaci galbeni, cu număr după întinderea familiei şi celor duşi, pentru care se împărţeau. Se vopseau ouă, la fel, câte erau. Se adunau din grădină primele cepe răsărite, dacă erau. Nu tu roşii din Madagascar, nici castraveţi Fabio, la ofertă. Se făcea o ciorbă de miel, că nu era om să nu aibă măcar o ciozvârtă, nu ştiu cum se făcea, cu mii de ierburi şi dreasă cu mult leuştean, să nu crape nimeni cu ficaţii. Friptura se băga, după ce se făcuseră cozonacii şi drobul, să stea peste noapte la cuptorul din lut, să se frăgezească în vin şi amiroase. Foile de dafin erau, într-adevăr, marfă de contrabandă, ca şi stafidele şi lămâia din care se răzăluia în Pasca Sfântă. Pasca se făcea cu brânză multă, puţină cocă întâlneai în ea, că oamenii ţineau Postul şi aveau după 40 de zile din belşug: şi ouă, şi brânză, şi carne… În noaptea de Înviere nu încăpeai în curticica Bisericii de coşuri aduse la sfinţit: ouă, pască, vin, cozonac, drob. Iar Duminica Paştelui, înainte să te închini, era obligatoriu să te speli pe faţă şi să te rogi de iertare tuturor, de sus şi de jos, să îl primeşti pe Dumnezeu aşa cum se cuvine. Abia apoi meritai să mergi, odată cu răsăritul soarelui, la Biserică, să primeşti Paşte, tu, copilandrul care dormise in Sfânta Noapte! Tocmai de aceea masa de Paşti era altfel. Veselia era reală, oamenii se bucurau de Învierea Domnului, lăudând clipele acelea de osteneala leneşă şi binecuvântată.
Al doilea a fost copilăria petrecută în oraş, cea din perioada şcolii generale, când vacanţă de Paşti nu era ca acum. Aşa de puţine ţin minte de atunci! Probabil şi pentru că am reprimat amintirea cozilor nesfârşite pentru diverse, a “relaţiilor” tăcute şi ascunse pe care ai mei trebuia să le întreţină ca să punem pe masă puţin belşug, a oboselii nervoase pe care ei o trăiau, încercând să ne facă timpurile mai vesele, a spasmului pe care îl trăia mama că nu o să aibă destule, pentru noi şi pentru musafiri. Au rămas, însă, urmele optimismului vădit pe care îl emana tata că “totul e perfect, avem vin!”, ale pijamalelor pe care le primeam în fiecare an, de Paşti, de la bunicii paterni, ca să ne “primenim”, ale ridichilor şi cepei verzi, care erau trufandale şi le asortam cu “drob cu ochi”, ale mirosului bun, care nu ieşea din casă cu săptămâna, şi ale vinului roşu-rubiniu din paharele butucănoase decorate cu ierburi verzi şi gărgăriţe roşii, speciale pentru Paşti.
Şi, totuşi, în niciuna din cele două copilării ale mele, nu am simţit atâta caznă şi atât de multă meschinărie ca acum.
Avem de toate şi nu avem nimic. Iar nimicul este la kilogram, la pet, la pack, la set şi la oferta, redus 100%.
Administrator, autori, comentatori, toti sunt in vacanta (la Vama?). Doar Monica si cu mine am mai ramas…
@marcian: sa ciocniti un ou pt noi duminica 🙂
@marcian: Nu-nu, sunt si eu! Dar comentez dupa ce fumez o cafea!
@Dan1: meeeeey … cafeaua se fumeaza aici, comentind, nu in spatele monitorului, pe ascuns 🙂
Ei Monica, vremurile se mai schimba. Acum lumea se agita sa puna pe mese care o plasma, care un home theatre/cinema, care o tableta… In semn de piosenie, desigur! :))
Monicutzo, fata, cum mai stii tu sa ma arunci cu 30 de ani in urma! Erai buna sa faci masinaria aia a timpului din back to the future, decat ca asta e back to the past!
Multumim pentru frumosul text! Si sa-ti dea Dumnezeu sarbatori cu adevarat luminate! :*
@Dan1: eu comentez in timp ce beau cafeaua, ca de fumat m-am lasat de doi ani. Doar ma laud 🙂
@Ferdinand Ș.: doar un ou? Ciudat, nu e genul meu. 🙂
textul asta e atat de pios, incat Monica va deveni prima femeie autorizata de Fratele Andryusa sa conduca 🙂
Pupici, sa nu va indopati prea mult, sa nu conduceti dupa chef, d’astea, stiti voi, sa ne auzim sanatosi si voiosi 😀
Fraţilor, de Paşti te duci la preot, te spovedeşti, duminica te împărtăşeşti şi asta e. Dacă vrei mai mult de atât, Săptămâna Mare este timpul pentru meditat la Patimile Mântuitorului, începând cu trădarea lui Iuda până la moartea de pe cruce.
Despre asta este vorba, n-are nicio legătură cu ce am mâncat în copilărie, cu mirosul cozonacilor, cu ouăle roşii şi alte fleacuri cu care obişnuim să ne umplem timpul cu acest prilej. Vreţi să simţiţi “spiritul” sărbătorii pascale? Mergeţi seara la denii în Săptămâna Mare – dacă sunteţi ortodocşi, la liturghiile şi adoraţiile euharistice – dacă sunteţi catolici şi cu asta basta.
În momentul ăsta, în lume, sunt creştini care sunt peresecutaţi că sunt creştini, unii sunt chiar omorâţi pentru asta, întocmai ca în primele veacuri, şi sunt convins că ultima lor grijă este că nu e cozonacul suficient de pufos de pe masa de Paşti. Sau că nu miroase suficient de bine, ca în copilărie.
Mergeţi la hypermarket, cumpăraţi ce vă trebuie de pe acolo, iar apoi mergeţi la biserică, acolo e Învierea, nu o căutaţi în altă parte, nici măcar în amintirile din copilărie.
Monica… na, ai vazut. eu am incercat. :))
Ba Învierea e în primul rând în amintiri. Fiindcă şi cele ce se citesc la biserică sunt tot forma scrisă a unor amintiri.
Şi amintindu-ne de bucuria şi de liniştea de era odinioară putem să ne luminăm şi azi. Altminteri rămâne o simplă procitire ascultată în genunchi (deşi se zice ”drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie de la Hristos”) şi o masă care rupe ficatul dar pe care nu o înţelegem.
@Belle d”Imagination: Ei, dacă ai două mii de ani şi ai fost de faţă la Învierea lui Hristos, atunci poţi să trăieşti din amintiri, desigur.
Excelent text, Monica!
Textul asta e de genul : bunica sta pe fotoliu, cu cei 2 nepoti in brate si incepe ” pe vremea mea…”
@Fratele Andryusha: Din amintirile Amiralului Salamanca:
“Am fost un câine, eram fericit.
Dar pentru că acum 2000 de ani l-am lătrat pe Hristos în grădina Getsimani, Dumnezeu m-a pedepsit să fiu om.”
@Serban:
Cum e o vorbă spusă des pe aici: asta e, păţăşti! =))
sarbatoarea de paste e motivul ca romanii, in special de la tara, sa faca una din cele 2 curatenii in casa si curte
‘Paşte’ţi fericit/ţi! 😀
tendinta este ca Pastele sa devina o sarbatoare consumerista, asa cum a devenit Craciunul, parazitat de grasanul barbos creat de Coca Cola. Pe langa mosul Coca Cola, expiratul Mos Gerila inventat de propaganda comunista era un biet inocent.
Am observat ca multi copii ortodocsi sunt incurajati sa creada in cadouri aduse de iepuras, dar nu stiu ce sa raspunda daca ii duci intr-un sat izolat, unde satenii ii saluta cu “Christos a inviat!”
@Cms: subscriu! 🙂
@Fratele Andryusha: Daily Cotcodac nu este nici Biblia si nici Codul Rutier – e recomandabil sa te relaxezi un pic inainte sa te apuci sa citesti si sa judeci textele postate aici 😉
Aaoleu! Săptămâna asta e paştele?
@sendroiu: Moș Gerilă n-a fost inventat de propaganda comunistă. E chiar mai “bătrân” decât Moș Crăciun.
Monica, ai dreptate. Nu te amari. Nu putem face nimic.
Poate o friptura de miel a la francaise… si o alergare dupa 😀
@Adrian: in copilaria mea, Mos Gerila aparea la televizor, la radio si la “Magazinul Universal” din centru, in timpul “lunii cadourilor” (fara a avea o data precisa de aparitie sau livrare a cadourilor). Dupa 1989, a disparut, ca si Ceausescu, de aceea l-am asociat cu comunistii. Cine l-a inventat pe Mos Gerila si de ce?
@sendroiu: Stiu decât ca “Mos Craciun si Mos Gerila/Au facut pe Mos Cracila” :))
Nu înteleg însa de unde a aparut “iepuroul” de Paste si de ce.
@sendroiu:
Uite care-i treaba: până o să intre domnul Julius Constantinescu pe acest site să-mi spună să nu mai comentez (sau o să-mi trimită un email pe adresa pe care o cunoaşte), comentez unde, cât şi cum am eu chef. Nu mă interesează recomandările nimănui vis-a-vis de starea mea de spirit, adevărul spuselor mele, logica lor sau, dimpotrivă, imbecilitatea lor desăvârşită, după caz.
@Dan1: Poftim 😀 am scris eu treaba asta anu trecut:
http://www.adelahriscu.ro/2012/04/iepurasul-de-ciocolata.html
P.S. Oare putem totusi sa nu ne certam tot la 2-3 saptamani pe acest minunat site de cul.tura de pe internet? Normal ca fiecare scrie ce are chef, cand are chef, si evident la fel de normal e sa i se si raspunda.
@all: http://www.youtube.com/watch?v=P2OiQK-sEnU
@Fratele Andryusha: Julius, da! Ai uitat că M3bis are toate cheile, bro?
@M3bis: Bre, noi suntem prieteni pe FB, nu cred(eam) sa am probleme cu tine. =)) =))
@RoseN: Subscriu, subscriu! Incep sa ma simt ca la scoala cand se impart salariile de merit!:D
@Fratele Andryusha: pe mine mă amuză mânia cu care mânuieşti biciul pe Daily Cotcodac, îmi pare că semeni puţin cu Iisus alungând negustorii din Templu. Dar ce te faci cu ceilalţi cititori, cărora le eşti simpatic precum Chiril al Alexandriei, aruncătorul de anateme?
Eu zic să te smeresti niţel, frate Andryusha, că altminteri presimt că mă voi spăla pe mâini…
@Julius din Pont:
Domnule, cand te vei spala pe maini, voi pati probabil ce-a patit Isus in Joia Mare. Pana atunci, biciuiesc in stanga si-n dreapta, tot ce prind. =)) =))
Gata, frate, OK – nu mai comentez pe DC. Am priceput mesajul. Mi-a părut bine de cunoştinţă şi să pardonaţi dacă v-a intrat prea tare biciul în pielicică.
Am dat ca o mamă, să ştiţi – pe mine m-a durut mai tare decât pe voi. =)) =)) =))
@Frate Andryusha: cred ca textul asta se vrea o critica la felul in care se desfasoara sarbatorile religioase in ultimii ani in Romania. in cazul de fata, Pastele. la felul in care lumea de acum simte si intelege aceasta sarbatoare.
si nu confundarea sa cu amintiri din copilarie.
Monica isi incheie textul asa: ” … nu am simţit atâta caznă şi atât de multă meschinărie ca acum.
Avem de toate şi nu avem nimic. Iar nimicul este la kilogram, la pet, la pack, la set şi la oferta, redus 100%.”
pentru multi dintre noi Pastele vine “la pachet” cu amintirile din copilarie, de la tara: mirosul de cozonac, mersul la biserica mica si modesta din sat impreuna cu bunicii, pregatirile dinainte si ce mai zice Monica acolo.
asta nu reduce cu nimic din insemnatatea sarbatorii si nici din sentimente sau din smerenie.
cu atit mai putin incorporeaza sarbatoarea, facind-o sa dispara prin arome de cozonaci sau sub varul cu care se albeau casele.
in afara de asta, Pastele descris in text era vazut cu ochi de copil.
multi dintre copiii de acum vor asocia Pastele cu inaltarea fumului de mititei si 6packul de bere rasuflata in soare, manele si coca cola, fanta etc. pe scurt: cu nimic la kilogram, la vrac.
asa ca daca vrei sa dai cu biciul, poate te mai gindesti un pic catre cine sa-l indrepti:
catre cel care isi aminteste sentimentele, trairile din copilarie – care sigur voi dainui toata viata sau catre cel care attendeaza easter si da check-in din biserica, ciocnind un nimic colorat in rosu?
Daca am fi Gaia lui Asimov si traitorii ei, perfect conectati, traind intr-o lume complet telepatica, fiecare ar simti in legatura cu un obiect, o stare sau o fiinta exact acelasi lucru, ca un organism urias, unic. Cu toate acestea, suntem pe cat de asemanatori in unele privinte, pe atat de diferiti in altele, iar cand e vorba de simtit/vazut/spus, chiar si aceia care sunt asemanatori au perceptii diferite. Ceea ce ne face speciali si ne confera unicitate. Ce poate fi mai minunat de atat, ca fiecare entitate e irepetabila in felul in care ea este conceputa? Asa ca, Frate Andryusa, e in dreptul tau sa ai opinia pe care ai sustinut-o, eu nu simt nici biciuiala, nici altfel, simt doar ca ai opinat asa cum ai simtit, asa cum am facut si eu. Adica acelasi lucru pe care l-au facut si ceilalti. Fiecare a inteles intr-un fel sau in altul si a comentat. Si nu e dator nimeni cu explicatii nimanui. Nu credeti?
M3Bis: am gresit? Ma iarta. Lasa-l. 😉
@sendroiu: La noi Moș Gerilă a ajuns într-adevăr adus de bolșevici, dar este un personaj mitic slav. Culmea e că la începutul perioadei sovietice a fost persecutat “la pachet” cu creștinismul deși n-avea nicio legătură. Doar era tolerat de biserică.
Sarbatorile Pascale au un sens universal pentru toti, e adevarat. Dar, tot la fel de adevarat e ca, la fiecare, sunt insotite de amintiri personale, dragi si importante pentru ca ne-au insotit de-a lungul vietii, facand din noi ceea ce suntem azi.
Ritualurile sunt importante pentru familie,leaga relatii si se transmit generatiilor viitoare, dandu-ne unicitate, cateodata.
Eu multumesc Monicai pentru impartasire si pentru ca ne-a facut martorii istoriei ei familiale, vazute prin ochi de copil. Pentru ca asta avem aici.
Si pentru mine exista o memorie a sentimentelor, care ma transporta intr-un timp in care, copil fiind, totul era magic. 🙂 Cat despre mesajul Sarbatorilor Pascale..toleranta mi se pare definitorie.
@Cristina Ş.: @monica: biciul fratelui Andryusha nu atinge pe nimeni, de fapt, doar ca il mai linisteste pe el, cand il aude pocnind. Ceea ce nu e rau, cred 😉
@Fratele Andryusha, @Julius din Pont, @sendroiu & @M3bis: Bre, “acum, în prag de sarbatori, sa fim mai buni, mai întelegatori”, da?
(hai ca am doar trei linkuri, c-am avut grija!) :))
@Cristina Ş.: Exact asta voiam sa comentez si eu, dar iata ca am amânat si mi-ai suflat ideea! :))
Pastele, vazut prin ochii nevinovati ai copiilor de azi va fi – cum spui tu – “fumului de mititei si 6packul de bere rasuflata in soare, manele si coca cola, fanta”. Iti dai seama ce va fi ajuns atunci sarbatoarea de Paste daca le vor povesti copiilor lor asta ca fiind ceva magic! :))
@ Frate Andryusha: @sendroiu:
‘Şi, totuşi, în niciuna din cele două copilării ale mele, nu am simţit atâta caznă şi atât de multă meschinărie ca acum.’
@Cristina Ş.: Si ai uitat si tu si-am omis si eu de magia blocajelor pascale din trafic, în special pe DN1 si A2! :))
M333biiis! Bre, te rog fii mai bun, mai întelegator, acum în prag de sarbatori si sterge-mi si mie comentariul total deplasat cu “ai nuitat”! Bogdaproste! :))
@Dan1: Bogdaproste, bogdaproste, dar tot mai ai ceva beri datorie!
@M3bis: Le dau eu. Pune-l, te rog la loc.
@M3bis: Asa e bre, “nuitasem”! =))
@monica: Na, şi colecţia “Fundaţia” ai citit-o? 😛
Şi sunt de acord, suntem unici în felul nostru. Încă de la “maculata” concepţie. Aceasta este binecuvântarea şi acesta este blestemul nostru.
@Serban: La naiba, am ţinut şi Shift-ul apăsat!
@Cms: ASIMOV. Il iubesc. Caverne de otel, Soarele Gol, nuvelele, Eu, robotul (care a dat seria Robotilor), Fundatia, tot ce am gasit pe foaie si electronic. Iti multumesc, doc!
@monica: Şi eu îl prefer lui Herbert. Mi se pare mai “uman”. Iar “Civilizaţii extraterestre”, una dintre cărţile lui de popu.larizare a ştiinţei, e grozavă. Aşa a început să-mi placă astrofizica.
@Fratele Andryusha: Nu-l lasa pe Julius din Pont sa te crucifice! El a spus ca se spala pe mâini pentru ca probabil vrea sa manânce un platou de cremsnituri (de post, desigur)! :))
@Cms:
Stanislaw Lem, Hary Salem daca vrei umanisti sf 🙂
@Dan1: Toader ar fi în rolul lui Barabas, nu? 😛
@Xanax: De Lem am citit (cred) numai “Edificiul nebuniei absolute”. Nu mi-a plăcut. Solaris l-am văzut ca film, dar Tarkovski cu SF-urile mă enervează.
@Cms: Daaaa. Minunat, doc, iar cele trei legi ale roboticii (plus legea 0) mi se par o normare a conduitei fara Coduri Penale mai necesare pentru noi! 😉
@Cms: Si Constantin, ca a fost crucificat între doi… cum sa le spun?!… :))
@Dan1: doi spameri 🙂
@Ferdinand Ș.: =)) Ah, mi-ai luat replica din… tastatură. 😛
@Cms: Păi atunci chiar că ar trebui să bem berea aia odată.
@M3bis: Mda, și eu am pierdut multe beri din cauza lui shift.
P.S. Cu majusculă, Shift e motanul meu, dar nu de el vorbeam.
@Cms: io nush ce sinteti asa inceti baieti, azi, si tu si DanOne, parc-ati fi ardeleni :))
@Serban: Ferdinand Shift? =))
@Ferdinand Ș.: Acum, în prag de sarbatori, am zis sa fim mai buni, mai lenti! =))
@Dan1: :)) ooo, ce frumos suna! chiar ca nu stiam ce sa fac cu Ș-ul ala, ce ar merge dupa el :))
Imi place când se apropie Paștele… pentru că se mai reduce numărul câinilor vagabonzi din sectorul 5…
PS La computere sărbătoarea vine mai devreme, se pare… Laptopul meu a înviat după 3 zile la service, mare minune…
@arsulici: Poate era catolic laptopul tau! :))
@Dan1: nu, bre, că săptămâna asta se petrecu minunea, nu mi-ai remarcat absența? N-ai remarcat lipsa unei concurențe reale la comentarii? 😀 😀 😀 =))))
@arsulici: Am! (remarcat) Dar tu nu ai o solutie de backup? La laptop? =))
@Ferdinand Ș.: Eu chiar sunt ardelean. Nu ştiu de DanOne, dacă nu ne-am întâlnit să-i evaluez accentul…
@Dan1: Da, să lăsăm doamnele şi motanii în faţă. 😀
@Dan1: Ba as putea face semnale cu fum când nu mă văd pompierii 😀 sau aș putea bate toaca (aoleu, mă va biciui Fratele Andryusha 😀 )
@Cms: Io sunt oltean vere bag sama, auz? Dar, vorba lui unmihai (chiar pe unde-o fi umblând si unmihai), stiu si limbi straine! :))
@arsulici: E crucificat deja, ca Julius din Pont nu cunoaste mila! :))
@Dan1: Și dacă scapă de Julius din Pont, în fața lui M3bis sigur n-are scăpare 😀
@arsulici: Ei, M3bis, acum, în prag de sarbatori e mai bun, mai întelegator! :))
Adevăr vă zic vouă, că va reveni a treia zi pe Daily Cotcodac…
Frumos articol, Monica, trezeste in fiecare amintiri frumoase! Insa cred ca e in natura umana sa ne idealizam copilaria si sa percepem trecutul ca fiind mai bun decat prezentul. Sunt convinsa ca si copiii de astazi sunt la fel de fericiti cum erau noi, desi pentru ei normalitatea e reprezentata de peturi, clipiri pe youtube in loc de proiectii de foc din soba pe tavan etc. Cu toate astea, daca am putea da macar o zi timpul inapoi 🙂
@Dan1: Adică întoarce și celălalt obraz? 😀
@Cms: Aleluia!
@arsulici: Nu, adica mi-a sters mie comentariul deplasat! E clar ca e mai bun, mai întelegator! :))
@Dan1: Parole, parole.
Da’ la berea pe care o s-o bem Cms și cu mine, vii?
@Serban: Vă fac cinste amândurora, dacă veniţi. Zău! 🙂
@Cms: noh, va fac eu cinste la toti 3 🙂
Nu avem nimic, dar avem de toate. Avem familia, avem prietenii, pe noi insine, avem oamenii de langa noi. Orbitor de alb… 😉
@Cristina Ș.: Ahaaaaa! Când, când? 😀
@Fratele Andryusha: Si tot în ziua de azi mai sunt si necrestini (pagâni) care sunt persecutati de crestini, tocmai pentru ca nu sunt crestini. Desigur, nu i-a poftit nimeni pe americani sa intre peste irakieni, afghani si se pregatesc sa intre peste rând si nord-coreenii, urmând sa le arate ce frumos stiu crestinii sa-si iubeasca aproapele si mai ales cum sa întoarca si obrazul celalalt.
@Cms: Îți recomand Ciberiada.
@Alinux>Intocmai.
Ptr CMS si d-na Monica,daca aveti posibilitatea,cititi ceva din Cordwainer-Smith..Amintirile din copilarie au farmecul lor,daca ati observat(valabil pentru cei care au facut armata pe bune),nu mai tii minte decat intamplarile vesele…restul s-au sters,e si asta un mecanism de autoaparare nervos.Toata stima pentru Big Brother Andryusha,care vegheaza asupra curateniei morale ,in general,dar mi-aduce putin aminte de puristii lui Mc’Carthy.No offence.Sarbatori Fericite
@Adrian şi ROMI: Mulţumesc! Să termin în sfârşit “Stranger in a strange land”, de Heinlein, că o lălăiesc de câteva luni.
Poate Monica e mai harnică. 😀