Postul nu e post destul

Îngerul şi suferindul profesionist

Cms

Ca la mai toţi bobocii medicinişti, capul mare şi rotund al lui Fănel era plin de idealisme privind rolul nobil şi apostolatul profesiunii pentru care era pregătit să sacrifice, măcar la început, următorii şase ani din viaţă. Discursul unei candidate la poziţia de Miss Univers, cuprinzând pacea globală, hrană pentru copiii săraci din Africa şi o lume fără boli ar fi pălit în faţa exaltării intelectuale a viitorului doctor pornit deja în cruciade medicale pe tărâmurile suferinţei şi nimicniciei umane.

De fapt, Fănel chiar se gândea la nişte candidate de Miss Univers, atunci când în troleul 66 cu care se întorcea de la spitalul Fundeni o femeie se porni din senin să strige:

– Aoleu, i s-a făcut rău lu’ domnu’! Să-l ajute careva!

Fănel îşi făcu loc prin mulţime, asemeni unui Moise care despică apele. „Domnu’” era un bărbat între două vârste, îmbrăcat ponosit, şi care se zvârcolea pe jos, în prima jumătate a troleibuzului. În jurul lui era deja un gol, aşa că viitorul apostol al medicinei se trezi singur lângă suferind. Omul avea ochii daţi peste cap şi spuma abundent pe gură, ca o oală de supă lăsată prea mult pe foc. Fănel se hotărî imediat.

Pixul cu care luase notiţe la ultimul curs de radio-imagistică se înfipse între dinţii epilepticului. Două perechi de ochi se întâlniră: dintr-una emana o nemărginită compasiune pentru suferinţa semenilor, dintr-alta se revărsa o cumplită şi neputincioasă ură. Cei doi se uitară aşa, unul la celălalt, ca nişte concepte extreme ale Binelui şi Răului, preţ de câteva staţii. Din când în când, Răul încerca să se ridice, însă Binele îl culca cu duioşie la loc, aşa cum trebuie să te porţi cu un bolnav de epilepsie în criză.

Când ajunseră la capăt, la Vasile Pîrvan, erau singuri. Fănel îi ceru şoferului să cheme ambulanţa prin staţie. Răspunsul acestuia îl lăsă cu gura căscată pe salvatorul omenirii:

– Lăsaţi-l dracu’ de milog, domnu’! E a patra oară pe săptămâna asta că face spectacol pe linia mea.

Fănel coborî plin de amărăciune faţă de meschinăria semenilor. În timp ce se depărta spre staţia de metrou, nu văzu că în spatele lui bolnavul se ridicase şi îi arăta pumnul, de la geamul troleului. Era grăbit. Avea o întâlnire cu nişte colegi la căminele din Grozăveşti.

Pe podul de la Grozăveşti, cerşetorul Costică se aşeză în fund pe cartonul pregătit de acasă. Venise din provincie în vizită la o rudă, şi avea de gând să mai stea prin zonă măcar până făcea rost de banii de întoarcere cu trenul. I se spusese ceva de un pod şi Piaţa Unirii, dar Costică nu mai umblase prin Capitală, aşa că puse ochii pe primul pod ieşit în cale şi se instală tacticos. Gaura în gât pe care o avea de la operaţia de traheotomie făcea minuni în urbea natală, aşa că nu vedea de ce nu ar fi avut succes şi printre bogătanii de bucureşteni.

Horcăi uşor, de probă. Totul mergea de minune. Şi, deodată, cineva se opri în dreptul lui. Primul client de Bucureşti. Costică horcăi profesionist, ca un început de dialog, apoi ridică privirea. Întâlni o pereche de ochi din care emana o nemărginită compasiune pentru suferinţa semenilor.

Share:

28 comments

  1. Mariana 30 May, 2013 at 06:31

    Ehe, daca erau toti medicinistii ca Fanel, ne emigrau pana acu toti cersetorii. Cereau si azil politic!

    Siiiii, primaaa! :))

  2. Belle d”Imagination 30 May, 2013 at 06:50

    Alţii carele n-au urmat nobila facultate, sunt mai pragmatici, sună instant la 112. Şi să mai zică cineva că nu se mai făptuiesc minuni în ziua de azi. Carele e milog profesionist îşi găseşte instantaneu welbeingu”, se ridică şi îşi ia tălpăşiţa (din lipsă de pat) şi umblă.

  3. sow 30 May, 2013 at 07:55

    Cu muzica de film de Ennio Morricone.

  4. sebra 30 May, 2013 at 08:05

    Cerșetorii au dreptate. Compasiunea fără cash nu folosește nimănui.

  5. janedoe 30 May, 2013 at 08:09

    CMS loveste din nou!
    n-am citit (inca) textul dar urmeaza 😛

  6. Andreea M. 30 May, 2013 at 09:02

    Eeee, deci se poate. E frumos scris, e cu glume, e cu de toate… (nu e tradare, daca din actiune se naste asa o reactiune, nuuuuu?)

  7. RoseN 30 May, 2013 at 09:23

    Hmmm, eu ma tot intreb de cateva texte incoace, Fănel vine de la Stefan sau de la Mircea? :))

  8. Dan1 30 May, 2013 at 10:09

    “Costica, am sa te intubez si apoi am sa te ventilez” îi sopti duios îngerul în timp ce-l anestezia. Apoi am sa-ti scot apendicele, polipii, amigdalele si poate am sa-ti fac si un bypass! Gratuit! Linisteste-te, esti pe mâini bune, esti salvat! =))

  9. geo 30 May, 2013 at 10:20

    @Dan1: Fănel ca Fănel da ai văzut tu pe vreunu care mai trăiește după ce a fost operat de Cemesica ?

  10. CID 30 May, 2013 at 10:31

    Buuun !
    Dar asa,din simpla curiozitate,ce poti (din punct de vedere medical) sa-i faci unui tip care are o traheotomie ?

  11. Dan1 30 May, 2013 at 10:33

    @CID: Scrisei eu mai sus! =))

  12. lulu 30 May, 2013 at 10:34

    @CID: Cum ce? Sa-l privesti cu o “nemărginită compasiune”. 🙂

  13. lulu 30 May, 2013 at 10:35

    @Dan1: Si poate sa-i vinzi unu-doi rinichi…

  14. Dan1 30 May, 2013 at 10:37

    Mi-ar fi placut ca autorul sa descrie în text cum Fanel a întâlnit într-un mijloc de transport în comun o nimfomana si – inimos si idealist cum îl stim – a… tratat-o, ca sa ma exprim asa! =))
    Da’ poate ne ajuta camio cu un comentariu de-ala? =))

  15. Mariana 30 May, 2013 at 10:39

    @CID: Daca horcaia inseamna ca nu era bine facuta traheotomia si trebuia largita. :))

  16. Dan1 30 May, 2013 at 11:29

    @Mariana: Fata, da’ voi la ce ora începeti programul la multinationala aia, de fusesi “primaaa” (la 06:31)?

  17. Mariana 30 May, 2013 at 11:33

    @Dan1: La 9, bre, insa de la 6.30 la 6.45 ma relaxez si eu acasa, la cafea, singura… dupa aia se trezeste odorul si gata.

  18. Dan1 30 May, 2013 at 12:01

    @Mariana: Io, daca as începe programul la 9, m-as trezi pe la 9 fara un sfert-fara zece, asea! :))

  19. Cms 30 May, 2013 at 12:12

    @geo: Să fiu sincer, nici eu n-am văzut.

  20. geo 30 May, 2013 at 12:52

    @Cms: când este programat, Mogulul, pentru următoarea liposucție?

  21. camionagiu 30 May, 2013 at 13:30

    superb, doctore! 🙂
    Însă acum înţeleg şi de ce iei la şpiţuri bolnavii “ridică-te că poţi, f.u.t.u.ţ.i paratrăznetul m.ă.t.i.i, e un blocaj renal, nu-i anevrism!

  22. Ina_adevarata 30 May, 2013 at 13:52

    …cîțiva pași mai încolo de pod, Fănel văzu un malac cu cuțitu-n mînă, aplecat deasupra unui suferind. “Nu sînt singurul înger” își zise, recăpătîndu-și încrederea în bunătatea lumii. Totuși,după ce se apropie suficient cît să vadă exact ce se întîmplă, Fănel se indignă: “nu așa se operează ficatul, incapabilule!!! Aia e incizie? Aia e porcărie, nu incizie!”

  23. Dan1 30 May, 2013 at 14:07

    @Ina_adevarata: Îîîn sfârsit un comentariu demn de DC! Bravo Ina, “keep up the good work”! :))

  24. dyers_eve 30 May, 2013 at 14:15

    Si baba aia incuiata in casa a avut parte de o portie zdravana din compasiunea lui Fanel 🙂

  25. Mariana 30 May, 2013 at 14:50

    @Ina_adevarata: Asa, fata, in autori ne sta nadejdea! :))

  26. Ana 30 May, 2013 at 14:57

    Bine că eşti doar un Înger şi nu vr’un Cupidon d’ăla.

  27. Gabitzmic 30 May, 2013 at 21:22

    @Ina_adevarata: corect, cine-a mai vazut asa ceva ? Ce, laparoscopic nu mergea ?!

  28. Cristina Ş. 4 June, 2013 at 15:17

    @Ina_adevarata: =)) =)) =))

Leave a reply