Scurtă convorbire cu mama
Monica Ionescu
– Saru’mâna, mamă, ce faci?
– Aaaaa, puiu’ lu mama, ce dor mi-era să te aud! Tu ce faci? Că eu, ce să fac, mămico, fac bine, uite acasă. Nu mai pot, of Doamne, nu mai pot, mămico, de picioare. Mă usturã şi mă dor încontinuu. Şi aşa ameţesc… ce-o fi? O fi de la coloană, că am fost la doctori, doar ştii când mi-ai trimis tu bani să-mi fac rmn şi ziceau c-am nimic. Sunt doar tasate L4 şi L5 şi am o mică hernie de disc, da’ ei zic să nu o operez, că e prea mică. Şi mă ustura tălpile, mă mămica, mă frig aşa. O fi de la coloană, tu ce zici? O fi de la vreme? Că am făcut şi eco doppler şi sunt bine, tensiunea e bună. N-am arterita. O fi de la vreme, ce crezi?
– m..
– Da, mă mămică, şi am vorbit şi cu vecinu’ ăla cu maşina să mă ajute să fac grădina asta. Să ştii că am fost la toate magazinele astea şi am notat toate preţurile la tot. Cât e tuia, cât e rasadu’ de roşie, am fost şi la ţărani, în piaţă şi am notat, cât e arpagicu’, o să îmi fac în dreapta, aşa, o grădiniţă de legume, mut căpşunii, ştii căpşunii lu’ mama, da?, îi mut din faţă, pe partea stângă aşa, spre gard, spre vecinu’, iau nişte butaşi că ştii că a trebuit să taie mama via când am demolat aici coşmelia, ştii, da?
– D…
– Aşa şi în legătură cu păm…
Trosc! Se închide telefonul. Sun din nou, să văd despre ce e vorba… ţârrrr, ţârrr.
– Da, măi mămică, nu ştiu ce are telefonul ăsta de la tine, după 5 minute se tot închide şi-mi cere codul pin. Da’ o să mă duc cu el la reparaţii, ce dacă e nou, poate e stricat, trebuia să îl verifici, da’ lasă, nu-ţi face griji, mă descurc eu. Aşa. şi ţi-am zis că am vorbit cu vecinul, stai să-ţi zic repede, să nu se închidă iar. A zis că să mergem la tătărani, la nişte horticultori care au o fermă şi au de toate acolo, tuia, fructiferi, tot felul. Şi am fost şi am văzut, vaaaai, mami, nişte tuia şi la un metru şi mai mici, care mai de care, argintii, dar am văzut unele aşa, bătute, înţelegi, pline, nu răsfirate, pline, mamă şi frumoase, care cresc aşa în piramidă, o frumuseţe, 50 lei bucata, la Hornbach era 90 lei una pricăjita, mititică, ai naibii nenorociţi, măi mamă, cum vor să te fure. Au şi fructiferi, o să iau un cais, că ştii că ăla vechi n-a rodit, şi un măr, m-am apucat de am citit cărţile lui taică-tu de la agronomie, de când era el la facultate, da’ nu ştiu sigur dacă o să mă pricep să-l tai, că nu ştiu care-s smicelele, că astea nu trebuie tăiate. Şi nu ştiu dacă ţi-am zis că am vorbit cu păm…
Zbang. Se întrerupe. Iar o sun, începusem să fierb de curiozitate. De data asta iau iniţiativa.
– Mamă, zi repede ce voiai sa spui, să nu se întrerupă iar!
– Monicuţa, tu eşti, mamă???
– !!??
– Aşa, mai mămică, deci nu ştiu ce are, că tot îmi cere codul pin, da’ lasă, că ţi-am zis, ţi-am zis, nu?, mă duc cu el la giesem, să-l repare, că dacă îl verificai poate…, da’ nu-ţi face griji, e foarte bun, doar se întrerupe după 5 minute, da’ ştiu să dau mesaje, aaaa, ce simplu e, îmi place. Aşa, mami, aşa. Şi ţi-am zis că iau vie? O să iau nişte butaşi, nişte nobilă şi ceva de masă, ca să pun aici, în stânga cum ar veni, ştii. Şi căpşunii îi mut, că se întind, stai fără grijă! Iau şi nişte gazon, da’ seminţe, că n-are rost să luăm rulouri, tu ce zici mami?
– S…
– Auzi, mămico, n-am apucat să-ţi spun! Fii atentă tu aici! M-am dus la unii, ştii, şi, mami, nu se poate, auzi tu, mămico, deci pã…
Ţoc. Iar se închide. Mă las păgubaşă. Nu mai sun înapoi, că nu mai rezist!
Mă sunã ea imediat şi foarte revoltată:
– Moni, iubita lu’ mama, 1 milion o maşină, mai mamă. 1 milion!!! Mamă, ăştia sunt nişte traficanţi! Auzi, un milion!!! Tu ce zici, să iau?
– Ce să iei, mamă?
– Păi pământ, că am numai pietre în grădină şi trebuie pământ d-ăla de pădure, gras, negru. Nu ţi-am zis???
nttt…. pic de rabdare….
te duci apoi dupa gemuri si dulceturi
Speechless!
Bietul telefon, are nervii slabi :)))
Eu cred ca telefonul respectiv este alergic la logoree 🙂
suna foarte cunoscut. probabil exista ceva “indreptar telefonico-conversational pentru mame” si nu stim noi. 🙂
asa e toate mamele de fete. 🙂
Inca 2-3 telefoane de-astea si toata lumea poate vorbi la telefon linistita luna asta.
Are si S.R.I.-ul limitele lui…..
Daca schimbi Monica cu Bogdan, tuia cu gutui, cais cu piersic, mar cu par si picior cu mana, seamna extraordinar de mult cu discutia pe care am avut-o vineri cu maica-mea
si de unde zici ca i-ai luat telefonul ala mamei tale?
pentru mama unui prieten intreb…
Atata ce mai comentati, las’ ca vedeti voi cand o sa aveti copii ce inseamna sa vorbiti si ei sa nu auda. 😛
Monica, să-i spui mamei că-i poţi face rost de pământ ieftin de tot de la Julius. Mai are provizii de când i-a îngropat pe unii sub dealurile de prin Moldova, a rămas excedent. 😛
@Cms: =))
@ Monica – postez foarte la obiect , imi cer scuze :)…
Da’ cotrobaii prin arhiva, si tocmai ce terminai de citit “28 octombrie 312: Bătălia de la podul Milvius ” si “Constantin cel Mare, un sfânt nedus la biserică ” . Pentru cotcodacii de-alde mine, care v-au descoperit tarziu – http://www.dailycotcodac.ro/2010/10/28-octombrie-312-batalia-de-la-podul-milvius/
@ Julius – super -nu m-am distrat la fel de mult nici atunci cand l-am citit pe Robert Graves …Totusi, tinand cont ca juma’ de Romanie se numeste Ileana sau Constantin , as zice ca risti sa fii anatemizat si scuipat de orisice motan de treaba care-a mimat vreodata pentru concursuri 🙂
Nici nu stii cat de norocoasa esti!
Telefonul nu are nimic, pur si simplu tanti mama lu’ Monica tine apasata tasta de raspuns la telefon. :))
@Cristi: DOAMNA mama lu’ Monica, vrei sa spui! 😀
@monica: Ma scuzati, asa se striga la mine in cartier cand eram tanar. Pe vremea aia nu prea erau doamne doar tanti si tovarase. :))
Monica,
Sun-o imediat pe mama ta, să nu apuce să mute căpșunii în stânga, că acolo vrea să planteze butașii ăia de vie, și nu merg căpșunii sub vie, fragii merg, da`căpșunii nu merg. Așa să-i spui.
Aa,și mai întreab-o ce-i aia tuia.Și vezi nu te întinde la vorbă, să apuce să spună ce-i tuia aia în 5 minute.
@sebra: =)) fata, nu vrei sa-ti dau numaru’ sa o suni tu? ca eu sunt epuizata… 😀
@Cristi: aaa, tovarasa mai merge! :))
@monica:
N-am minute în rețea!
@sebra: :)) lasa, ii dai doar bip! te suna ea. i-am luat optiune cu mii de semesuri si minute! ca sa poata, desigur, sa-mi dea bip, sa nu le consume! sa-i spui, daca reusesti, ca in loc de tuja i-as recomanda niste buxus. cica e mai spornic! 😀 Sau… lasa, ca o sun eu! Mi-am incarcat si telefonul si cartela! :))
@monica: sa-ti traiasca mama, sa fie sanatoasa si cu putere de munca!
Dar stai la o distanta repectabila de ea, caci altfel nu mai ai timp tu sa traiesti! :))
Asa e si bunica-mea, la 85 rupe orasu-n doua plimbandu-se, ca apoi sa se vaite ce tare o dor operatiile, precum si rotula sau șoldul schimbat! 🙂
Sa ne trăiască!
@Teoretic: Asa e. Sa ne traiasca, intr-adevar! Multi ani buni.
@Cristian: haa-haa-haaa :)) toate mamele sa primeasca smart phone!!
@sebra: io zis sa-i ia un manual de feng shui, si sa planteze tot cum scrie acolo 😀
Sa nu aduca pamant din padureeee, ca ala nu e fertil, pamantul din padure e slab in humus, mai ales ca in majoritatea timpului e expus la umbra, plus ca alea sunt soluri lateritice…
Ba e bine cu capsunii in vie, bunica are de mai mult de 15 ani si rodesc extraordinar de bine, numai ca eu nu mai stau aproape de dansa, incat sa mananc fructe proaspete…
sa-ti traiasca mama si sa te bucuri de toate conversatiile astea!
@Mary Jane: ce soluuuri ?!?!?!?!
ca nici copy&paste nu merge la cuvinte din astea abstruse, parc-ai fi pe un site kultural aici, asa vorbesti!!
@ Cristina S. Cristinico, iti dai seama ca daca se ia dupa feng-shui, ajungem sa mutam casa pe botul dragonului sau in strada, in fine… numa’ sa iasa fengsuiu corect? 😀 Si cate minute o sa am de depus in contul ei pentru asta? ;))
Damn…cred ca, pe vremea cand au aparut telefoanele mobile, exact asa era desfasurata o discutie :))