Postul nu e post destul

Pescuim în familie (3)

Monica Ionescu

Căldurile plăcute şi zglobii de la sfârşitul unui Iunie obosit ne-au determinat, mai mult pe Iubitu’, decât pe mine, să ne programăm o excursie “cu băieţii” la un pescuit deloc sportiv şi cât mai alcoolizat.

Este un fapt îndeobşte cunoscut acela că peştii, mai ales crapii, sunt mari amatori de cutii cu bere de la gheaţă şi uischi, în special single malţ, toate aceste alcooluri conţinând elementele nutritive specifice acvaculturii ecologice (hamei, orz, etc.).

Mi-a fost prezentată, aşadar, această iniţiativă de week-end în culori cât mai deschise, pastelate, în aşa fel încât să îmi doresc să rămân la domiciliu pentru a face curăţenie, fără riscul de a fi deranjată cu diverse solicitări (dă-mi şi mie un sandwich; nu mă mai atinge cu firul aspiratorului; mi-e somn, când termini cu aspiratul, că e gălăgie!?; auzi, iubito, da’ nu pui masa?, dă-le naibii de geamuri! etc.). Pentru că am fost antrenată în războiul de guerilla în cei câţiva ani de căsnicie, aceste planuri n-au reuşit deloc să mă impresioneze, consecinţa fiind că am plecat în excursie noi doi şi naşii, plus un grătar. Într-un fel, semăna cu planul “uichend la pescuit cu băieţii”, doar că am completat formula adăugându-i un grătar, promisiunea să conduc la întoarcere şi că nu îi fac iar figurile cu taxa pentru doi.

Zis şi făcut. Ţinta noastră: insula. Am ajuns cu bine, chiar şi grătarul căruia abia i-am făcut loc printre desagii cu scule şi minuni. Pe drum, fiindcă am fost foarte cuminte, mi s-a acordat titlul nobiliar de “pescăruşu’ lu’ tata”, motiv pentru care am dat din coadă şi m-am umflat în pene toată ziua.

Ne-am aşezat cu toţii la posturi, cu excepţia naşei, că ea voia să facă nişte plajă şi, oricum, n-avea nicio treabă cu pescuitul.

Mi-am văzut liniştită de băţul meu, distrându-mă ca de obicei, timp în care băieţii au dat pe gât tot ce se putea lichid, în afară de apă, bună doar pentru spălat pe mâini, şi au urmărit cu o răbdare demnă de-o cauză mai bună lansetele înşirate pe rod pod. Senzorii tăceau mâlc.

Când soarele începuse să prăjească până şi cărniţa de grătar din lada frigorifică, cei doi beţivani pescari profesionişti au început să-şi strângă sculele, fin’că “nu merge, dom’le, ăştia au dat drumul la apă, i-au hrănit, e prea cald, n-am aruncat destul porumb…”, în fine, scuze pescăreşti, şi s-au apucat de băut mai dihai, până când le-a venit de-un scăldat, prea se încinseseră. S-au aruncat, desigur, în baltă, fără să abandoneze paharele cu băuturi, pe care le sorbeau ca şeicii în piscinele cu petrol.

M-am tot mutat, că mă tot deranjau, ţipau, făceau gălăgie, vorbeau încontinuu, se stropeau, plonjau de pe mal ca nişte copilandri retard fericiţi, practic nu respectau niciuna din regulile care mie îmi fuseseră inoculate cu forţa vorba bună!!

Se vede, însă, treaba că singura regulă cinstită e aceea că peştii nu respectă nicio regulă, aşa încât “pescăruşu’ lu’ tata” a început să prindă nişte ciortănaşi burtoşi, ceea ce i-a determinat pe colegii pescari să se repeadă din nou la scule şi să le înşire, gratulându-mă cu nişte urări şi complimente pe care nu le pot reda, fiindcă sunt o doamnă.

După ce m-au interogat bine (“zi drept, cu ce dai? porumb? pătrăţel? cocoloş? pufulete??”), le-am răspuns că dau cu râmă (la mişto) şi s-au repezit în momeli ca turcii, incurajaţi de sfaturile mele tehnice. Fiind în plină expansiune, au început şi să-mi invadeze spaţiul meu, considerând că ăla e “locul” pe care doar pescarii serioşi, profesionişti, îl pot ocupa, aşa că, încet, încet, am ajuns cam ca România după războaie, din ce în ce mai înghesuită, pe o pălmuţă de pământ, şi cu tezaurul furat!

Dumnezeu, însă, în acea zi a fost pescar amator, aşa că ei n-au prins nimic, aruncând vina din nou pe calitatea îndoielnică a nadelor, a apei, a momelilor, a vântului care nu bătea, “iubita, tu ne minţi!”, “zi-ne cu ce dai!!!”, în timp ce eu scoteam al 6-lea ciortan chiuind şi gesticulând ca să le fac în ciudã.

Când a venit domnul cu taxa, jumătate de oră am pierdut explicându-i că doar eu pescuiesc, băieţii se distrează.

Share:

35 comments

  1. dolby 19 April, 2013 at 05:27

    Povestile astea cu pescuitu’ seamana tare mult cu “Aventurile baronului Munchausen”.
    Zic io.

  2. Belle d”Imagination 19 April, 2013 at 05:42

    Dolby, şi tu ai restanţe mamă?

    Apăi logica simplă spune că întâi a fost pescarul şi după aceea a apărut Baronul. Deci putem concluziona că deşi e neajuns la un moment de graţie scriitoricească, orice pescar are în fişa postului să minţească

  3. monica 19 April, 2013 at 07:31

    @julius: sefu’, ai ratat niste taieturi… 😉

  4. marcian 19 April, 2013 at 07:33

    @Belle d”Imagination: e greu cu astia mai mici, trebuie sa ai muuuulta rabdare.
    in alta ordine de idei: Mo-ni-ca! No-ni-ca! Mo-ni-ca!

  5. geo 19 April, 2013 at 07:53

    @monica: de la “malț” =))

  6. boemul 19 April, 2013 at 07:59

    deci la ce dădeai? nu de alta, da’ eu am martori că am scos ştiucă la vierme. mă rog, mârliţă, da’ se pune 🙂
    edit: acu’ văd că unul dintre martori a comentat chiar înaintea mea :))

  7. savy 19 April, 2013 at 08:17

    Presimt ca aceasta poveste o sa aiba mai multe episoade ca Tanar si nelinistit

  8. geo 19 April, 2013 at 08:58

    @boemul: să vii cu mai multă băutură pe bază de hamei … poate prindem și noi ceva la râmă =))

  9. monica 19 April, 2013 at 09:03

    @boemul: pufulete verde.

  10. ErRon 19 April, 2013 at 09:05

    Monica, iar exagerezi!
    Din descrierea ta foarte realista mie mi se pare clar ca cristalul ca baietii se distrau si doar tu pescuiai!
    Cum ti-a luat o jumatate de ora sa-i explici un lucru atat de evident domnului cu taxa??:D

  11. monica 19 April, 2013 at 09:08

    @ErRon: vezi, fata, aia ma innebuneasi pe mine!!

  12. janedoe 19 April, 2013 at 09:17

    Ma scuzati de deranj, dar io observ aici un substrat fin pe care doar un expert l-ar putea vedea. =))
    Si anume, ce incearca Monica sa ne transmita cu aceste texte “la pescuit” e ca, in zilele noastre, femeia poate sa faca ce face barbatu’ si totodata si viceversa. Adica ea sa pescuiasca, sa asigure hrana familiei si el sa se simta bine cu prietenii pe balta.
    da’ bine, io nu-s expert asa ca nu ma luati in seama. 🙂

  13. Fratele Andryusha 19 April, 2013 at 09:35

    Dacă era o doamnă cu taxa pricepea în două secunde, aşa, cu un domn cu taxa, juma’ de oră e absolut rezonabil.

  14. Alex 19 April, 2013 at 09:37

    În timp ce mă pipăiam pe testicule, soţia vine la mine şi îmi spune :
    – Ce faci ?
    – Ce să fac, tocmai am citit într-o revistă că trebuie să-ţi verifici testiculele de noduli în fiecare zi.
    – Şi trebuie să faci asta cu pantalonii în vine ? mă întreabă ea.
    – Desigur, i-am spus.
    – Aici în piaţă ?

    La un seminar al femeilor, pe tema “Cum sa traiesti intr-o atmosfera de dragoste cu sotul tau”, participantele au fost intrebate daca isi iubesc sotii. Toate au ridicat mana, aprobator. Atunci au fost intrebate cand le-au spus, ultima data, sotilor, ca ii iubesc. Unele au raspuns ca azi, altele ca ieri, altele ca nu-si amintesc. Atunci participantele au fost rugate sa le expedieze sotilor un sms, cu textul “te iubesc scumpule”, iar apoi sa schimbe telefoanele intre ele si sa citeasca raspunsurile primite.

    Iata cateva:
    1. Cine este?
    2. Aaaa, mama copiilor mei, esti OK?
    3. Te iubesc
    4. Ce mai e acum? Ceva cu masina?
    5. N-am inteles ce ai in vedere
    6. Ce-ai mai facut acum? De data asta nu te mai scuz
    7. !?!?
    8. Nu ma lua pe ocolisuri, spune direct cat vrei
    9. Oare visez?!
    10. Daca nu-mi spui cui ii este adresat mesajul, fac moarte de om!
    11. Te-am mai rugat sa nu bei! Daca simti ca te obosesc, pot sa plec
    12. Raspunsul la ce vrei tu este nu!

  15. Arsulici 19 April, 2013 at 10:05

    „Operațiunea Monstrul”, varianta Monica? :)))

  16. Alt Marian 19 April, 2013 at 11:28

    @janedoe: Ai grija, concluzia e periculoasa – domnii soti ar putea pricepe doar partea “folositoare”, anume ca daca muierea-i buna la toate, apai pe tati tre’ sa le faca singura….

  17. Catalin 19 April, 2013 at 11:50

    Mi-aduc aminte ca am fost si eu la pescuit acum cateva luni…pentru prima data… Ce credeti? Am prins cei mai multi pesti ! Deja ceilalti erau invidiosi pe mine :))

  18. Cristian 19 April, 2013 at 12:07

    Piata muncii va fi invadata de oferte de joburi ca “domn cu taxa”.
    Se dovedeste a fi o slujba din ce in ce mai solicitanta….
    Ultimii doi, dupa inalnirea cu Monica & Co. s-au intors la meseria mai usoara de proiectanti de navete spatiale.

  19. Ferdinand Ş. 19 April, 2013 at 12:26

    @dolby: bueeey …. vad ca te-ai facut mov de invidie ;))

  20. Andreea M. 19 April, 2013 at 13:08

    Nu voi fi in stare sa “pescuiesc” atatea fraze de agatat cati pesti mari si faini a pescuit, pescuieste si va pescui Monica Ionescu. RESPECT!!!

  21. JULIUS 19 April, 2013 at 13:19

    @monica: scuze, sefa!

  22. mistretanu 19 April, 2013 at 14:53

    Altceva de mancare nu mai este?!

  23. janedoe 19 April, 2013 at 15:21

    @ Alt Marian: pai si ce, nu-i asa? 🙂

  24. monica 19 April, 2013 at 16:41

    @Andreea M.: >:D<

  25. Tzica 19 April, 2013 at 17:41

    Epistemologic vorbind, sunt pentru verosimilitate (verisimilitude) in nici un caz pentru adequatio rei et intellectus.

  26. Fratele Andryusha 19 April, 2013 at 17:48

    Nu mai daţi, bre, laicuri. Am fost decât ironic.

  27. Tzica 19 April, 2013 at 17:54

    @Fratele Andryusha: si ? intra in baza de impozitare pentru zeciuiala ?

  28. Fratele Andryusha 19 April, 2013 at 19:30

    @Tzica: Nu, da’ ziceam sa nu se risipeasca, asa…

  29. Serban 19 April, 2013 at 20:45

    @Fratele Andryusha: La ce să nu dăm laicuri bre?

  30. coradob 19 April, 2013 at 20:47

    @Fratele Andryusha: Io cand vreau sa risipesc, risipesc, daaaa?

  31. Fratele Andryusha 19 April, 2013 at 21:17

    @Serban: La comm nr. 13.

  32. Fratele Andryusha 19 April, 2013 at 21:18

    @coradob: Păi, nu-i păcat?…

  33. Serban 19 April, 2013 at 21:45

    @Fratele Andryusha: ok, am dat like.
    Acum o să și citesc.

  34. gobblin 22 April, 2013 at 16:06

    Unde e insula asta ? Si la ce ziceai ca trage ?

  35. Dan1 22 April, 2013 at 16:10

    @gobblin: E Insula Mare a Brailei, cred! :))

Leave a reply