Evenimentul zilei de ieri

Cum luptau secuii pentru autonomie la 1690

George Damian

Nu prea se ştie că, în realitate, nu românii le-au furat secuilor autonomia, ci ungurii. Dacă ar fi considerat-o bună de ceva, probabil românii ar fi furat autonomia, însă era veche de sute de ani şi avea urzeala ruptă. Pentru unguri, însă, autonomia secuilor era bună, aşa că le-au furat-o de mai multe ori.

Primul care a întins mâna hrăpăreaţă a fost voievodul Transilvaniei Ştefan Bathory, care a luat o bucată în 1490. După aia mulţi alţi unguri perfizi le-au luat secuilor autonomia, secuii săreau la bătaie şi şi-o luau înapoi, şi tot aşa na-ţi-o mie, dă-mi-o ţie – autonomia secuilor s-a făcut flenduri.

Pe 15 decembrie 1690, principele Thokoly Imre le trimitea secuilor pe Dozsa Mihaly la pachet cu nişte sute de călăreţi şi o scrisoare. În scrisoare zicea că Dozsa Mihaly trebuie să-i ridice la luptă pe cei credincioşi, iar pe cei necredincioşi „să-i sfătuiască şi silească să treacă în credinţa noastră”. Observaţi subtilitatea principelui, care ştia că pentru o credinţă solidă trebuie argumente solide – altfel sunt ascultate sfaturile unui om însoţit de câteva sute de călăreţi. În scrisoare mai zicea că credincioşii „să se ridice fără zăbavă şi din voinţă obştească să facă împotriva nemţilor tot felul de lucruri duşmănoase”. Din păcate urmau probleme şi pentru cei care nu voiau să facă lucruri duşmănoase împotriva nemţilor, soarta lor urma să fie tristă: „moarte prin ţeapă, spânzurătoare şi alte chipuri de moarte groaznică”. Adică lupta pentru libertate a secuilor nu era chiar la liber: dacă nu te ridicai să-i beleşti pe austrieci, te beleau ungurii. Dacă îi jupuiai pe austrieci, sigur te jupuiau şi ei când se întorceau (iar austriecii se întorc întotdeauna, mai ales când e vorba de-o japcă).

Vedeţi, cititori dumneavoastră, întotdeauna a fost greu să fii secui.

Share:

28 comments

  1. Radu Vasile 9 April, 2013 at 06:23

    Spre deliciu lui M3bis, sunt primu.

  2. Cristian 9 April, 2013 at 07:20

    Aha….deci de aia fac ei “din vointa obsteasca tot felul de lucruri dusmanoase”….

    Oare au aflat ca Thokoly Imre nu mai e principe cam de multisor?
    Si trasul in teapa si “alte chipuri de moarte groaznica” nu se mai poarta?
    Si ca nemtii si austriecii sunt ceva mai la Vest ???

    In alta ordine de idei: se mai intorc austriecii? Ca poate n-ar fi tocmai rau.

  3. Gabriela 9 April, 2013 at 07:30

    @Radu Vasile: A mai fost unu primu, dar i-a trecut….

  4. dc 9 April, 2013 at 07:43

    @Cristian: Austriecii s-au intors, dar au gasit alte chestii mai interesante profitabile (petrol, banci) si au uitat de secui 😀 >:)

  5. Cristina Ș. 9 April, 2013 at 08:42

    @Gabriela: :))

  6. Xanax 9 April, 2013 at 08:59

    “soarta lor urma să fie tristă: moarte prin ţeapă, spânzurătoare şi alte chipuri de moarte groaznică”

    iata ca si cu secuii avem stramosi comuni. Vlad Tepes 🙂

  7. Belle d”Imagination 9 April, 2013 at 09:40

    Ei, ia să-i fi avut secuii atunci alături pe pastorul Tokeş şi pe alţii! Altfel îşi cârpeau de atunci autonomia.

  8. RoseN 9 April, 2013 at 10:22

    Da, da, la tăţi ni greu 😀 mai ales noi astia ce n-avem buton de donaaaatii 😀 (chiar, o fi greu sa obtii unul?)

    P.S. voi ati citit povestea lui Camio, curat Cenusareasa 😀
    http://camionagiu.ro/?p=11422

  9. camionagiu 9 April, 2013 at 10:36

    @RoseN: Mă, nu mai râdeţi de scriitorul amator-moralizator, îmi fac mâna pe blog la mine ca să merit să-mi doneze finanţatorul DC ceva retroactiv!

    Da, da, domnişoară Rosen, sigur e greu de obţinut butonul magic. Mai ales pt alde Damian şi Camionagiu, care n-au păr aşa lung şi strălucitor ca noaptea walpurgică, peste pielea lăptoasă, cum au alţii!

  10. RoseN 9 April, 2013 at 11:03

    @camionagiu: 😀 da’ ti se pare ca râde cineva? =))
    ati vrea mneavoastra stimati autori, da’ e grele astea cu râsul, e grele =))

  11. Cms 9 April, 2013 at 11:41

    @camionagiu: “păr aşa lung şi strălucitor ca noaptea walpurgică, peste pielea lăptoasă” ???
    =P~ @-) b-( 8-} =D>

  12. Cms 9 April, 2013 at 12:13

    @RoseN: Foarte frumoasă poveste, dar dincolo de versiunea romanţată, realitatea era alta:
    Dorită de doi băieţi, Veronica l-a ales pe Cristi, cel care ştia să-i vorbească atât de frumos şi să o plimbe cu maşina prin cartier, prilej de admiraţie din partea prietenilor ei. A îndrăznit chiar să spere că îl va putea face să o ceară de nevastă, motiv pentru care s-a ţinut tare atunci când a aflat că e gravidă iar Cristi i-a cerut să avorteze. În cele din urmă, seducătorul a plecat iar Veronica a rămas cu rodul relaţiei lor, un copil mai negricios şi care plângea tot timpul. După câţiva ani de crescut singură un copil şi de încercări eşuate de a întregi familia cu un tată, Veronica l-a reîntâlnit pe Mugurel, cel care o iubea mai degrabă în taină pe vremea când şi ei erau aproape copii. Că a fost o întâlnire aranjată sau întâmplătoare, numai Veronica putea spune, dar Mugurel îşi trăia în continuare obsesia sentimentală, făcând totul ca să ajungă un bărbat de succes dar refuzând cu încăpăţânare propunerile romantice venite din partea colegelor şi a altor fete fermecate de aerul lui hotărât şi firea echilibrată. Aşa încât, de la prima regăsire n-a mai fost decât o chestiune de timp până când familia Veronicăi s-a întregit. Spre deosebire de Cristi, Mugurel avea un cod al onoarei şi n-a spus nici pâs când au apărut un frăţior şi o surioară pentru copilul rivalului. Veronica, acum casnică din cauza copiilor şi stăpână pe situaţie, i-a impus lui Mugurel ridicarea standardelor. Viluţa din Cotroceni a revenit familiei cu trei copii. Mugurel a început să ceară din ce în ce mai des şpagă de la pacienţi şi să se implice în afaceri cu firmele de medicamente şi instrumentar medical. În cele din urmă, răzbunarea Veronicăi s-a împlinit până la ultimul punct: în fiecare săptămână Mugurel o plimbă cu limuzina Mercedes albă prin faţa locuinţei lui Cristi, ajuns un ratat care nu mai are puterea decât să iasă la gardul casei sale părăginite şi să se uite cu nostalgie la ceea ce ar fi putut avea şi nu a ştiut să aprecieze. Mizerabilul naibii!

  13. bogho 9 April, 2013 at 12:34

    Comentariul lui CSM e mai lung decat articolul lui Damian si am impresia si ca cele 2 se bat cap in cap

  14. Cms 9 April, 2013 at 12:37

    @bogho: Nu se bat, bre, tot de pierderea autonomiei e vorba.

  15. Xanax 9 April, 2013 at 12:44

    @Cms:
    pe bogho l-a pus Julius sa-ti transmita “cam lung, si finanul e slabut”, dar mai voalat asa.. =))

  16. bogho 9 April, 2013 at 12:59

    @Xanax: comentariul lui CSM nu-l citii inca. E prea lung pentru a fi citit in concediu, plus ca nu are nici poze cu sani la avatar ca sa-mi atraga atentia 🙂

  17. Cms 9 April, 2013 at 13:10

    @bogho: Hai, te rog, citeşte măcar numele cu care semnez, nu mă mai face Consiliul Suprem al Magistraturii… 😛

  18. Cristi 9 April, 2013 at 13:18

    @Cms: Ce mah? Io nu-s ala din articol/comentariu sa fie clar. 😛

  19. NusuntN.A. 9 April, 2013 at 14:54

    Saracii!

  20. bogho 9 April, 2013 at 15:02

    @Cms: e de la rapiditatea cu care scriu 🙂

  21. Cristina Ş. 9 April, 2013 at 15:11

    @bogho: citeste-l pe-ai meu, atunci 🙂

    @RoseN: Foarte frumoasă poveste, dar dincolo de versiunea romanţată, realitatea era alta:

    Dorită de doi băieţi, Veronica l-a ales pe Cristi, cel care ştia să-i vorbească atât de frumos şi să o plimbe cu maşina prin cartier, prilej de admiraţie din partea prietenilor ei.

    A îndrăznit chiar să spere că îl va putea face să o ceară de nevastă, motiv pentru care s-a ţinut tare atunci când a aflat că e gravidă iar Cristi i-a cerut să avorteze. În cele din urmă, seducătorul a plecat iar Veronica a rămas cu rodul relaţiei lor, un copil mai negricios şi care plângea tot timpul.

    După câţiva ani de crescut singură un copil şi de încercări eşuate de a întregi familia cu un tată, Veronica l-a reîntâlnit pe Mugurel, cel care o iubea mai degrabă în taină pe vremea când şi ei erau aproape copii.
    Că a fost o întâlnire aranjată sau întâmplătoare, numai Veronica putea spune, dar Mugurel îşi trăia în continuare obsesia sentimentală, făcând totul ca să ajungă un bărbat de succes dar refuzând cu încăpăţânare propunerile romantice venite din partea colegelor şi a altor fete fermecate de aerul lui hotărât şi firea echilibrată.
    Aşa încât, de la prima regăsire n-a mai fost decât o chestiune de timp până când familia Veronicăi s-a întregit.

    Spre deosebire de Cristi, Mugurel avea un cod al onoarei şi n-a spus nici pâs când au apărut un frăţior şi o surioară pentru copilul rivalului.
    Veronica, acum casnică din cauza copiilor şi stăpână pe situaţie, i-a impus lui Mugurel ridicarea standardelor.
    Viluţa din Cotroceni a revenit familiei cu trei copii. Mugurel a început să ceară din ce în ce mai des şpagă de la pacienţi şi să se implice în afaceri cu firmele de medicamente şi instrumentar medical.

    În cele din urmă, răzbunarea Veronicăi s-a împlinit până la ultimul punct: în fiecare săptămână Mugurel o plimbă cu limuzina Mercedes albă prin faţa locuinţei lui Cristi, ajuns un ratat care nu mai are puterea decât să iasă la gardul casei sale părăginite şi să se uite cu nostalgie la ceea ce ar fi putut avea şi nu a ştiut să aprecieze.

    Mizerabilul naibii!

  22. bogho 9 April, 2013 at 15:32

    @Cristina Ş.: si Cristi si Mugurel doi idioti. Primul din cauza ca nu stie ce-i aia responsabilitate si ca a avea un copil e momentul suprem in viata oricarui om, iar Mugurel fiindca se lasa condus prea mult de femeie, in numele dragostei.
    Sunt sigur ca Veronica devenise o gra, o femeie careia sunculitele de pe lateral se potriveau de minune cu cele de pe burta.

  23. Cms 9 April, 2013 at 15:41

    @Cristina Ş.: Dar ştiu că te pricepi la advertising. ;;)

    @bogho: Citeşte mai bine ce-a scris Camionagiu, de pe link-ul dat de RoseN. 😛

  24. janedoe 9 April, 2013 at 15:45

    ce vă mai place caterinca!! =))
    @ Camio: mie mi-a plăcut maxim povestea ta, să ştii! oamenii ăştia de pe DC e răi, nu te lua după ei!
    @ Julius: Camio merită o primă fiin’că scrie cu sufletu’, mă! Sincerele felicitări ar trebui dublate în cazul lui. Sau chiar triplate, zic!

  25. Cristina Ş. 9 April, 2013 at 15:49

    @bogho: lu’ Veronica ii trebuie o tigaie dry cooker.

  26. bogho 9 April, 2013 at 15:51

    @Cms: A, pai in cazul asta, din articolul lui Camionagiu, Mugurel e chiar un tip de treaba. Plus ca arata bine 🙂 Si una e sa te strige lumea pe strada “Domn doctor” si alta “Patroane”

    Ai denaturat (adica tu CMS) adevarul literar cu al sau comentariu. Rusine 🙂

  27. bogho 9 April, 2013 at 15:57

    @Cristina Ş.: o ce?

  28. Alt Marian 10 April, 2013 at 18:38

    Ala, Dozsa Mihaly n-o fi fost frate cu Dózsa György? Ca tot pe atunci o trait (si-o murit de-a scris si în cartea de istorie despre el). Ca si Gheo al nost’, tot cu oaste împarateasca a purces la treaba, da’ s-o razgândit pe drum …
    Chiar si mort Dozsa le-a tras-o ungurilor, i-a facut pasalâc peste 12 ani ….

Leave a reply