Prima nuntă nu se uită niciodată
Monica Ionescu
M-am căsătorit într-o frumoasă zi de octombrie. Parcă văd şi-acum tabloul colorat al acelei zile care, pentru mine, vă asigur, va rămâne veşnic întipărită în memoria mea (şi pe certificatul de căsătorie în caz că, totuşi, uit).
Era ora 5 dimineaţa şi locuiam într-o garsonieră. M-am trezit bucuroasă, de fapt nici n-am putut să dorm de atâta bucurie, deşi lucrasem în vinerea de dinainte până la ora 21.00 şi nu băusem decât vreo 8 cafele, aşa că pur şi simplu am pus pe seama emoţiilor fireşti în atare situaţii insomnia care mă chinuia.
La ora 6 a venit fata, să mă coafeze şi să mă machieze, nu puteam să mă prezint la starea civilă aşa, încercănata şi împletucită, cu părul semănând cu un buchet de liliac. Soţul meu s-a aranjat şi el, s-a pomădat şi, la fel de emoţionat ca şi mine, mi-a spus: “la ce oră ziceai că tre’ să fim acolo?”. Cred că, tot din cauza bucuriei, uitase şi el programul bine stabilit pentru petrecerea evenimentului.
Una peste alta, am reuşit să ajungem la timp, la 8.30, cu jumătate de oră mai târziu, exact când ofiţerul de stare civilă se pregătea să treacă la următorii fericiţi miri, dar am reuşit să-i driblăm maiestuos şi ne-am strecurat în faţa lor, la masa de prezidiu.
Din fericire, la aceeaşi oră au reuşit să ajungă şi martorii, adică naşii din punct de vedere tradiţional, deşi noi, tineretul, nu mai ţinem deloc la tradiţii în ziua de azi!
Sfidând în continuare orice cutumă, ne-am pregătit să spunem “da” rapid, am refuzat pozele obligatorii, am semnat catastifele, ne-am “felicitat”, cum se zice la pupătura aia uşor jenată, de faţă cu nişte străini, şi dădeam să plecăm. Şi unde nu se trânteşte uşa sălii şi apare un cap roşu, vâlvoi, cu lacrimi în ochi şi flăcări pe nări, urmat de alte capete, spăşite şi ruşinate. Era mama! Urmată de socrii legitimi, puţin cam înspăimântaţi şi traşi la faţă. Ca să nu ţinem mulţimea de tineri care urmau să-şi oficializeze relaţiile de iubire şi respect reciproc, am considerat util să o ştergem discret pe uşă destinată proaspãt-cãsãtoriţilor, uşã care dădea într-o curticică amenajat frumos pentru şampania “de după”. Am sărit şi peste acest punct obligatoriu, considerând că, dacă locuiau atât de aproape de starea civilă, putem face asta şi la domiciliul socrilor mei.
Planificarea nunţii a fost floare la ureche. Nu ştiu dacă am mai spus, dar noi am refuzat cu obstinaţie orice implicare a părinţilor în această chestiune, orice bifă tradiţională în desfăşurarea acţiunii, precum şi orice gând de a organiza tombola aceea numită “dar”. Ne-am ales rapid o locantă, am stabilit un meniu fără sarmale, n-am tocmit lăutari, am mers pe mâna unui prieten care a adus calculatorul şi s-a mufat la boxele restaurantului, iar pentru poze, am preferat tot aşa, un amic foarte, foarte pasionat si profesionist, care a făcut în jur de 243 de poze. Le-am vizionat ulterior, sunt foarte frumoase. Vreo 240 sunt cu domnişoara de onoare, o bunăciune, într-una e cumnatã-miu, la Biserică, în fata locaşului de lumânări denumit “morţi”, iar restul sunt portocalii şi se poate distinge vag o rochie de mireasă.
Mă rog, n-am făcut mofturi, ce dracu’, nu era să ne stricăm buna dispoziţie din atâta!
Nunta a decurs straşnic! Mama m-a hăituit toată noaptea, venind din 10 în 10 minute să mă întrebe ce beau acolo şi să se plângă de dureri de stomac. I-am zis că suc, dar a cerut să verifice şi i-am dat. I-a plăcut foarte mult şi m-a felicitat pentru alegerea făcută, adică pentru suc, mândră că fie-sa nu pune gura pe alcool. Se vede treaba ca whiskey-ul cu energizant pe care îl şopăiam pe ascuns a avut un efect pozitiv asupra stării ei de sănătate aşa încât a tot venit să-mi mai ceară, că îi făcea bine la stomac, iar ospătarii nu au ştiut de care suc să-i aducă, deşi le-a cerut în repetate rânduri, dar, na, ce vrei, nişte proşti! Bine, de mâncat n-a putut săraca să mănânce nimic, iar soacră-mea nici atât, încă se simţea rău, însă a tot sperat şi mi-a şi aruncat-o subtil a doua zi că puteam să fi pus şi eu deoparte pentru ele un platouaş, că şi-aşa a fost atâta risipă pe mese. I-am promis că la viitorul eveniment de genul ăsta aşa o să fac, ba o să-i pun şi nişte fructe, şi parcă s-a mai liniştit.
Soţul meu s-a comportat exemplar, m-a tras deoparte şi m-a asigurat că a furat din propriul vin o cutie de 6 ca să o avem pentru după noaptea nunţii, de dimineaţă, la cafea, şi a ascuns-o în Dacia noastră verde.
În timpul nunţii am făcut o singură excepţie, cred că m-am lăsat prostitã prea uşor, poate era de la suc, şi am acceptat să particip la un joc numit “furatul miresii”, aşa încât am aterizat într-o maşină cu nişte prieteni foarte haioşi care, aflaţi într-o avansată stare de luciditate, m-au învârtit pe lângă Arcul de Triumf despre care sespune cã este locul unde se duc miresele, când se duc.
În tot acest timp, dar şi fiindcă nici eu şi nici ei nu ştiam prea bine regulile jocului, am tot aşteptat cu toţii să sune CINEVA, să întrebe unde sunt. Cineva, însă, era prea ocupat cu întreţinutul atmosferei printre invitaţi, şi nici nu băgase de seamă că lipsesc. În cele din urmă, ameţită de atâta ocol, am sunat eu şi am rugat mirele să vorbească la telefon cu “răpitorii” care s-au târguit ca la uşa cortului, până am ajuns la restaurant, şi nici când am ajuns înapoi în salon negocierea încă nu se încheiase.
Mi-am văzut în continuare de nuntă şi m-am retras cu naşa, la un suc.
Mama mi-a mai făcut o vizită, dar de data asta nu a mai reclamat nimic, fiind foarte fericită că a participat la o “nuntă imperială”, după cum singurã s-a exprimat; pot doar să presupun că a fost un efect advers al doctoriei de stomac, fiindcă eu, când aud “imperial”, mă gândesc imediat la Napoleon, nu ştiu de ce, şi parcă, totuşi, nu eram chiar la spitalul 9.
Oricum, dintre toţi participanţii, tot mama a fost cea mai bucuroasă pentru mine. A şi exclamat, când m-a văzut în rochia de mireasă, “aoleuuuuuu, mãmicãããã…”, de-am crezut că a murit cineva din familie şi aşteptam să aflu cine, însă ea, femeie înţeleaptă, s-a oprit la atât şi-am răsuflat uşurată, convingându-ma că , de fapt, se mirã ce frumos îmi şade. Doar la final a fost cam dezamăgită când mi-au dat naşii un plic şi eu am crezut că e o felicitare, ceva, şi l-am rupt pe din două. Dar am rezolvat chestiunea mai apoi, când am fost la bancă şi ne-au preschimbat bancnotele rupte cu altele noi, contra la un comision finuţ, că eram tineri căsătoriţi.
În tot cazul, a fost o nuntă reuşită. Ne-am distrat la maxim!
…
Viaţa e ca o şaorma cu detoate.
Este un debut promiţător. Ţineţi-o tot aşa!
Suspectez ca sotul nu e tot acelasi cu Iubi gamer-ul? 😕
@Mariana: trebuie sa fie acelasi, diferenta este ca a devenit Iubi-gamer dupa fericitul eveniment descris mai sus
eu astept filmul 🙂
O sotie îsi surprinde sotul studiind cu mare atentie certificatul de casatorie.
– Ce faci draga?
– Ma uit sa vad când expira.
Partea cea mai dificila este in perioada ce urmeaza dupa nunta si este numita casnicie.
Sincer, eu sunt foarte dezamăgit, Monica! Textul e foarte bun, desigur, dar mă aşteptam să pui şi tu măcar vreo cinci fotografii de la nunta voastră – nu, nu alea portocalii şi nici cu biserica.
@Cms: =))
Daca nu chiar toate cele 240! =))
@Cms: alea cu cumnatu’?!! =))
@Cms: De cand nu a mai pus poze Vivi Floricica nu prea am mai vazut bunaciuni pe DC. 😀
@Tovarasu’ Cristi: Vorbesti de poza aia în care-i statea… lumânarea
sculdreapta baiatului aluia? =))@Tovarasu’ Cristi: s-o crezi tu, mai urmareste link-urile postate de cititoare 😛
Păi cum? N-ai fost măcar curioasă să vezi ce scriau nașii în felicitare??
@Dan1: Ihi. :))
@Xanax: Alea cu RoseN? 😀
Si a doua nunta?
dupa ce ii faci cratita guler Iubi-Gamer-ului, ne povestesti si nunta urmatoare, asa-i?
@Dan1: Babatunde??? :-O
Monica, încă un lucru pe care îl avem în comun: și eu tot în octombrie m-am însurat 😀
Însă, observ că începem să avem și probleme, în sensul că eu zic ceva și tu faci tot ca tine. Păi bine mă…iar???!!! =))
Incearca sa te mariti vara data viitoare. Nuntile estivale sunt cele mai reusite si sunt pline de sudoare:))))) iti zic din experienta:))))
@Mariana: Nu chiar! Dar uite aici, la poza de care vorbeam cu Cristi: http://www.dailycotcodac.ro/2011/07/vivi-nasa-mare/ =))
să scrie doar Monica, că ea ştie!!!
băi, acum mi-am dat seama că la mine la nuntă n-a fost nicio domnişoară de onoare! bine, nici nuntă n-a fost de fapt, după starea civilă am scos părinţii, socrii şi fraţii la un restaurant… te pomeneşti că mi-a purtat ghinion, din cauza lipsei nunţii oi fi divorţat :))
@boemul: Bre, cred ca de la domnisoara de onoare se trage, ca la mine a fost si nunta si popi si tot divortat am ajuns
@ozzy 😀
@Dan1: =)) =)) =)) Genial articolul, insa privirea baiatului cu lumanarea face toti banii! =))
@boemul: Stai, bre, linistit, eu am avut si domnisoara de onoare si nunta si tot am divortat! :))
hochei, m-am liniştit.
odată am fost şi naş, a fost ultima oară când am purtat costum. asta se întâmpla prin 2009… să fi văzut acolo ce bunăciune era domnişoara de onoare! m-a pleznit fosta că mă holbam la ea.
dar nu ăsta e motivul pentru care n-am amintiri prea plăcute, a fost singura nuntă la care nu m-am îmbătat :)) şi când mă gândesc c-a trebuit să mă duc tocmai pân’la Gura Humorului…
Da’ la nunta ta? Eu cre’ ca de la aia se trage, prea am fost sober :))
Hahahaha, foarte misto nunta! Si a mea a fost atat de misto, incat am fost atat de usurata ca s-a terminaaaat! Organizata de socri (noi doar am trimis banii), noi am picat ca invitatii, cu o zi inainte, nimic nu era din ce stabilisem da’ nuntasii s-au distrat, asta a fost partea cea mai buna.
Hm, si eu am vreo trei sferturi din poze de la nunta unei prietene, in care apar doar eu, sa fi fost asta motivul pentru care tipa n-a prea mai tinut legatura cu mine?… :))
Dupa care, la fel, la botezul bebelusei altei prietene, asta mi-a ramas prietena, doar mi-a sugerat finut sa contribui la onorariul fotografului.. 😀
@N.A.: cand ne scrii despre? 🙂
P.S. si cu poze, binenteles 😀
Ăștia divorțații de pe aici, să nu vă apucați să târâiți piciorul, unii n-au apucat nici prima nuntă, speriați
pe Julvânatul!@N.A.: Normal, te are in pozele de la nunta, cand i-e dor de tine se uita la poze si ii trece. :))
@sebra: Neah, dar n-are de ce sa se teama, nunta a fost faina, casnicia la fel, divortul a fost un picut dureros, dar a trecut dupa ceva ani. :))
@Xanax: Sa zicem ca incercam sa o trecem sub tacere, ca fotograful ales nu a fost verificat (ciordise niste poze depe net si a pretins ca-s facute de ea) si nu le mai putem arata, ca ne facem de ras.. Barbati-miu fiind tot in bransa, ar reprezenta o mare rusine.. :))
Oricum, la cât scrie Monica pentru Daily Cotcodac, încep să fiu tot mai convins că personajul care trudeşte la cumpărături şi gătit toată ziulica în Gătesc pentru tine este de fapt amărâtul de soţ.
@N.A.:
cu atat mai interesant! daca nici “dedesubturile” nu au priza pe DC, nu stiu zau ce altceva :))
@Cms: =)) mhm, da, da! “lasa, iubita, tu scrie acolo pe internetu’tau, ma ocup eu de restu’!” 😉
@monica: Doar a dovedit că poate să comande şi singur mâncare chinezească, nu? 😛
@Cms: :)) Atat ca, in lipsa mea, e complet pierdut! Nu stie niciodata adresa pe de rost! :))
@boemul: sa faca nunta doar Monica, că ea ştie!!!
Un scotian intra cu sotia lui la fotograf :
-Te rog sa ne faci o fotografie la amandoi , dar sa lasi ceva spatiu intre noi…
-De ce? intreaba fotograful .
-Daca vom divorta , s-o putem taia si sa avem fiecare fotografia lui…
Off-topic: daca nu da faliment feisbucul cred ca articolul lui Camio o sa primeasca like-uri cat toate celelalte articole la un loc. =)) Deja a ajuns la 3600.
@Tovarasu’ Cristi: Cre’ ca 3590 sunt doar de la RoseN! =))
L.E. Da’ chiar, Rozica a dat telefon ca nu vine azi, stie cineva? =))
@Dan1: poate au adus zmeura inghetata la carfur 😛
@Dan1: N-auzi că-i la dentist? Poate dă de unul cu ochi albaştri, să o anestezieze fără xilină. 😛
Ce-ai facut cu nea Tica ??? Ramasese dator cu doua-trei Satane… Lasa nuntile, casniciile, Iubi…; il vrem inapoi pe Tica, eroul nostru 😛
@dyers_eve: a murit, ma, si m-a lasat fara sequel… 🙁
@monica: Săracu’, de la atâta citit a dat în ciroză. 🙁
@monica:
asta cu muritul nu mai este o scuza. poti scrie un sequel sub unul din urmatoarele titluri:
– Tica, the beginings
– return of the Tica
– Tica rises
– beyond Tica
– The Walking Tica
:))
@Xanax: =))
Dr. Tickenstein
Dr. Tekill and Mr. Tyde
I know what you did last summer, Tică!
@monica: Banuiam eu ca a murit inca de cand i-ai zis “Dumnezeu sa-l ierte”. Da’ si Einstein e mort, si tot continua sa ne vorbeasca (in citate pe FB).
@Cms:
Highlander. Tica McLeod Saga :))
@Cms: Joaca cu pseudonimul Nicholas Cage, in “Ghost Rider” 🙂 N-ai vazut ce mobra misto are ?
Off topic: O politista clujanca a batut o studenta tunisianca. O fi scris ceva naspa pe un site tunisian de umor =))
http://www.realitatea.net/bataie-intre-fete-intr-un-club-din-cluj-chiar-de-ziua-femeii-romanca-i-a-aplicat-un-cro-eu_1131736.html
@dyers_eve: dar de ce zici offtopic, uai .. :))
@Cristina Ș.:
exact, doar avem o gramada de cititori clujeni pe aici :))
@Xanax: Nu sunt sigur ca avem si tunisieni, de aia 🙂
Numa’ mie mi se pare trist textul ăsta?
Nunta=Julius=Dar=Paypal
Ce conexiuni ciudate poate face creierul uman :D:D:D
@dyers_eve: Nu poţi şti căror colegi de platformă le citeşte Doc. Şendroiu câte un text de pe Daily Cotcodac seara, la culcare. 😕
@Cms:
crezi ca le citeste Doc si cometariile? 😀
spre binele lui Babatunde, sa speram ca nu are colegi invidiosi pe pop.ularitatea lui, care sa-i taie din… nas.
nu de alta, dar ar fi o adevarata drama pentru fetele sensibile la frumos de pe aici :))
@Xanax: Ba eu cred că, dacă-i citeşte Doc lui Babatunde despre ce gândesc fetele de la noi, îi creşte omului… inima de bucurie. 😛
@Cms:
ai vrut sa spui “i se inteteste presiune arteriala sistolica care duce la o crestere a circulatiei periferice”? =))
pai daca tot vorbim codat :))
@Xanax: De fapt, e vorba despre dilatarea arterială locală care duce la acumularea crescută de sânge în corpii cavernoşi şi spongioşi. 😛
pfaaaaaai porcilor :)) ia ce citesc eu cand vin linistita de la dentist (si fara de banuti in buzunar)
@Tovarasu’ Cristi:
Despre ce articol vorbești? Sau trebuia să știu…:-?
@Cms:
uite de aia esti tu doctor si eu nu 😛
@RoseN:
linistita? da’ ce ti-a facut dom’le dentistul ala? :))
@Xanax:
Anestezie, ce să-i facă?! :))
:)) m-a facut sa-mi dau seama ca oricat de rau iti e, tot timpu se poate si mai rau, deci m-am linistit :))
@sebra: Ala faimosu’ despre Cluj. 🙂
@RoseN: Ti-a… omorât nervii? :))
@sebra:
pe RoseN doar cu anestezie generala poa’ s-o linisteasca :))
@Xanax: Acum nu mai sunt doctor. Sunt un amărât de cercetător. Ca o consolare, încă mai am ochi albaştri. :))
@Dan1:
@Xanax: hrrrr :-L
@Xanax: @Cms: The young Tica
Tica, the new beginning
[…] la uşă, exact când mă pregăteam să plec la o şedinţă de lucru, la viitorii mei ul fratelui naşi, în acea vreme simpli […]
[…] uşă, accurate când mă pregăteam să plec la o şedinţă de lucru, la viitorii mei naşi, în acea vreme simpli […]