Cum să faci complimente unei doamne
Stephanie
În partea asta de Franță unde locuiesc eu se construiește intens. E lesne de înțeles că e plin de antreprize de construcții și firme subcontractante , care mai de care mai pestrițe : firmă franceză cu patron spaniol și angajați polonezi, firmă portugheză cu patron portughez și angajați bulgari, firmă franceză cu patron român și angajați români. Ei bine, un patron de-ăsta român de firmă franțuzească se apucă să construiască un bloc de locuințe. Echipa de muncitori este 100% formată din români, lucrează 12-14 ore pe zi.
Într-o zi, pe la 10 dimineața, prin fața șantierului trece o domnișoară. E vară, frumoasa este îmbracată cu un tricou foarte decoltat, o pereche de pantaloni scurți de blugi și e cocoţată pe o pereche de sandale cu platformă. Şi cum trece ea, indiferentă, aude cum este strigată de sus, de pe schelă : “pu-peeee !” (poupée = păpuşă), urmează un fluierat admirativ, apoi o voce de bărbat îi strigă pe românește :
– Ce bună eşti, mânca-ți-aş păsărica!
Se râde gros, pe mai multe voci. O urmă de zâmbet îi apare fetei pe față, după tonul strigăturii e clar că bărbatul a spus ceva admirativ.
A doua zi, scena se repetă : “pu-peee” – fluierătură – un alt compliment :
– Maaamă, ce bidoane ai, mă lași s-o pun un pic între ele, să-mi trecă dorul de casă? Urmează hăhăielile.
A treia zi la fel :
– Ce cur ai, toată noaptea l-am visat!
Şi tot asa, până într-o zi când unul, probabil încercând să pară subtil, îi strigă :
– Ce craci mișto ai, când se deschide, între unu şi doi ?
Altul (probabil nou-venit, care nu cunoștea încă tradiția locului), aflat în celălalt capăt al schelei, îi zice primului :
– Ce, mă ? Alea-s picioare mișto ? Nu vezi ce crăcănată e ?
Domnișoara se oprește pe loc, ca lovită de trăznet. Ridică privirea spre nefericitul ăla si urlă :
– ‘tu-ți morții mă-tii de distrus ! Crăcănată să-i zici lu’ mă-ta !
“… Crăcănată să-i zici lu’ mă-ta! Şi azi nici nu te pontez! Marş acasă!” :))
=)) =)) =)) Eleganta in exprimare romancuta noastra!
Băi, da’ ce limbaj pe franțuzoaicele astea, mă mir că nu le e rușine!
Deci era sau nu era crăcănată, că io n-am înțeles?
am vazut si eu doo mamzele hlizindu-se cand le-au claxonat baietii de la REBU… :)))
@Ina_adevarata: ce te miri ? intotdeauna când se învață o limba noua vocabularul de la baza este format din trivialități 😀
In loc sa zica si el “Nu vezi ca are niste paranteze intre care pot sa pui tot DEX-ul?”
Hahahaha, tare asta. E tare pentru că poate fi reală în multe locuri de-astea pestrițe. Cam așa se întâmplă și pe aici prin Bruxel. Discuție pe o schelă:
– Haidi, uăi, șioarî!
– Du-ti-n mă-ta di pruost!
in orice grup se gaseste un destept din asta expert in fotomodele. nici una nu-i destul de buna pentru el.
de regula ii vezi dupa ceva vreme insurati cu cate o calamitate a naturii :))
Chestia e ca aia urlau foarte relaxati toate mascarile fiind ferm convinsi ca duduia nu intelege altceva in afara de “pu-pee”. Luni am auzit faza, mi-a povestit-o patronul roman al baietilor. Toata ziua am ras ca proasta de una singura!
@Xanax: Ala desteptu’ era proaspat plecat de langa fundul nevestei, ceilalti erau mai stătuți, de-acolo perceptia diferita… 😉
SUPERB!!!
=))
Eu ma asteptam ca firma sa fie franceza, patronu roman si angajatii nemti. Pana la urma tot cu romanu’ tau faci treaba :))))
@Xanax: oricum sunt multe domnisoare cu sau fara paranteze care se imbraca mai… dezbracate si de asta au impresia ca sunt frumusetile universului:))
=)) ahahahaha, era o domnita sosita acolo la studii, cu siguranta =))
@Xanax: Pot a zice şi eu ceva? 😀
Probabil avea si niste sani dezgustator de mari. 😀
@Stephanie: Intamplarea e din categoria “Sunt o doamna ce …..” 😀
@RoseN: =)) =)) =))
@Rower: Domnul cu pricina mi-a mai povestit si despre ce i-au “lucrat” dragii lui de romani, astfel incat a inteles exact vorba aia cu facerea de bine, dar povestea asta nu prea e de ras, deci nu intentionez sa scriu vreun articol cu subiectul respectiv! 😉
@Ana: ca doara n-oi fi eu Marele Cenzor 🙂
@Xanax: Nu?!:/
Atunci îmi retrag sictirul!
Ce spui tu seamănă oarecum cu pățania noastră dar într-un loc în care nu ne așteptam – altfel n-ar fi pățanie, nu?
În capătul celălalt de lume, în America, într-un sat înfundat între Munții Fără-de-Sfârșit, ieșim la piață. Magazinul, ceva mai răsărit decât băcănia lui Nea Ilie la care mergeam în copilărie, e un loc preumblat de țărani ai locului, cu pălării cu boruri largi, cu pantalonii murdari de praf până la genunchi, cu fețele arse de soare și mâinile aspre (doară nu credeați că pe-aici oamenii nu muncesc). Țărăncuțele lor sunt aidoma unor furnici. Femei simple, nemachiate, îmbrobodite din cauza prafului roșu ce străbate din munți, uneori nici nu apuci să le vezi fiindcă străbat drumul în fugă cu cârdul de copii cu cămăși cadrilate după ele. Dară dealtfel, respectoși și zâmbăreți cum bine le stă americanilor, n-au cum să te facă să te simți stingher chiar dacă nu ești de-al locului. În plus, legile ce s-au făcut aici înaintea caselor stau de strajă culturii de comunitate în care nu se vorbește despre rasă, naționalitate, religie sau orientare sexuală. Iacă-tă, așa au fost ei educați, de frica legii.
Eh, în monotonia pulberii de aici, în piața cu pricina, apare o negresă tinerică – și când zic tinerică, mă refer la una cu vârsta legală pentru a presta mișcări de gazelă. Băi nene, puteai să fii impotent, că tot întorceai capul după ea. Ba unde mai pui că nevastă-mea îmi dădea ghionturi să mă uit, că cine știe când mai vezi asemenea arătare.
Și-i zic nevestei – în românește – confirmându-i zâmbetul din privirea ei admirativă:
– Bă, bună-i și frumoasă cioara asta!
La care se întoarce colorata și cu un ton căzut din incidența legii îmi zice cu accent de Dristor:
– Cioară e un cuvânt rasist, dar pentru că m-ai făcut frumoasă te iert!
Bănuiesc că pe fețele noastre inmărmurite se citea atât de mult umor încât a râs și ea. După ce ne-a îmbrățișat prietenește și ne-a spus că a făcut facultatea la București, nevastă-mea, spirit atent, conchide:
– Da’ că te-a făcut bună nu zici nimic?
@Dabulous: vezi mă? Întotdeauna să ai un vermifug la îndemână când te îndeamnă nevasta să te uiţi după vreo bunăciune. Că p-ormă dansezi cu lupii pe preşuleţ
@Fabulous: erau și pinguini în jur? Asta ca să ne dăm seama cam cât de reală e povestea… 🙂
@Daniel, pinguinii ca pinguinii, da’ să vezi balenele.
Probabil că în forma de reverie, povestirea mea capătă valențe conspiraționiste. De unde și logica întrebărilor: Ce să caute negresele în America?! Și la piață?! Și dacă nici măcar nu era frumoasă?!
Și s-ar putea să ai dreptate, cum zicea doamna Grama, profa de Latină, ‘mnezeu s-o ierte, “Decimipur specie recti”.
Și eu care credeam că așa îl fac pe Tarantino de un contract.
@Belle: Nu doar în peisaje bucolice, gusturile nevestei pot fi în egală măsură și rafinate și de încredere, dar o să iau sfatul tău antihelmintic. Spre deosebire de confrații lor din Adâncata care duc dorul pădurilor, lupchii de pe-aici nu duc dorul a nimic. Pentru că nu mai sunt. Au rămas cerbii gata oricând de boncăluit.
Mai rar așa doamnă!
@sebra: hmm .. .. cine ? Dan1 sau CMS-ul =))
@Fabulous: Daca mi se-ntâmpla mie, cred ca as fi îngaimat: “Vorbeste!” :))
Eram in 2005 intr-o excursie in Muntenegru impreuna cu mai multi colegi/colege de facultate.
Am hotarat intr-o noapte sa mergem intr-un bar.
Am ajuns, iar acolo erau doi negrotei care consumau si ei niste bauturi.
Una din colegele noastre e ahtiata dupa negrotei asa ca s-a dus direct la aia sa se bage in vorba cu ei.
La un moment dat, unul o invita la dans si cum dansau ei asa, fata ii admira astuia lantul de la gat.
Ca avea negroteiu un lant mare si gros de aur ceva de speriat.
Si fiind sigura ca nu o intelege nimeni decat noi, spune aluia in romana:
Ce te-as f.t. pentru lantu ala.
Nu mica i-a fost mirarea cand l-a auzit pe negrotei spunand:
Unde mergem?
@geo:
CMS-ul e mai domnișoară, cel mult duduie. 😉
@sebra: Păi, având în vedere că sunt Fecioară… 😛
@Stephanie: si eu care credeam ca domnisoara a inteles insulta din tonul strigaturii si de asta data…
O ioi, cunosc specia…In oraselul adolescentei mele (hint: unu’ despre care voi ati vorbit admirativ ceva mai demult-ceva cu luna si stelele care se vad foarte clar 😛 )la cativa ani de la terminarea liceului, veneam acasa in unele vacante. Si intr-o mirifica vara, trec pe langa o cladire in constructie. Undeva la etajele superioare statea un muncitor si tot fluiera…si fluiera..si fluiera…eu cu fustita scurta evident..am scapat de triluri numai dupa colt 🙂 Si trece timpul si cladirea se inalta greu, greu, ca manastirea lu’ Manole….si vine alta vara, si eu tot cu fustita si mesteru’ tot pe cladire si iar triluri..si vine si o toamna…si cladirea in sfarsit e gata..si eu trecand pe acolo rasuflu usurata…batea vantu, haine groscioare..si cand colo..aud triluri de la portar :))
@ametist: Păi de-aia se ridica greu, că săracii te tot fluierau să te opreşti ca să te zidească, să faci parte din procesul de construcţie, şi tu – nimic. 😛
Eu bag seama din comentariile voaste ca lb romana a devenit de circulatie internationala:))))
* voastre
@Cms:
Tot la aia mă refeream și eu. 😀
Deci n-ar fi deranjat-o mancatul pasaricii sau plasatul diverselor intre bidoane, doar acuzatia de cracaneala…
“Şi cum trece ea, indiferentă, aude cum…” – pe aici, prin partea mea de Bucuresti 😛 n-am vazut niciodata vara ca vreo domnisoara ce poarta “un tricou foarte decoltat, o pereche de pantaloni scurți de blugi și cocoţată pe o pereche de sandale cu platformă” sa paseasca….indiferent 😀 😉
@tequila: E o indiferenţă “studiată”. Încurajează propunerile. Poate că o colegă cititoare cu un avatar generos are să vă povestească ce s-a întâmplat la semafor când a fost abordată cam în acelaşi fel de un şmecheraş… 😀
Nu pot sa nu remarc lipsa de compasiune pentru domnisoara din textul care a generat restul comentariilor; Credeti voi ca de placere trecea ea zilnic pe acolo? Ca nu avea alta treaba? Nu v-ati gandit niciodata ca dorul de casa si de limba materna o facea sa faca ditamai ocolul fata de traseul ei catre munca doar pentru a culege cateva perle din siragul revarsat pe mosie?
Ia luati aminte si invatati-o pe de rost:
http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/m/alexei-mateevici-6zudscu/limba-noastra-6zutscu.html#.URNv4mevQqU
@Belle , de ce bagi, mai, comentarii din astea .. ahm .. antihelmintice ?!
Citat aproximativ din Neagu Djuvara(Amintiri din pribegie):
Prin Parisul anilor ’30, fratesu se plimba cu un coleg pe Champs Elysees. Omu nu prea le avea la inima pe frantuzoaice din pricina stilului “femeia snur,fara tate,fara cur”.La un momendat vede o tanara usor mai rubensiana decat restu si ii da coate colegului:
-Ia uite ba, cur ca la Bucuresti.
Duduia se intoarce ca arsa:
-Cur are ma-ta!
Avea perfecta dreptate fata! Cum, ma, sa faci cracanata o domnisoara?
Betonistu’ lu’ peste!:D
oricum la limbaj nu va comparatii cu spanioli