Ionuţ Şendroiu

Mama Leone
Doamne, ce ţâţe avea! Erau expuse într-un decolteu cu care ar fi putut bloca traficul oriunde în lume doar trăgând aer în piept. Dacă ridica umărul drept, sfârcul drept ieşea din sutien. Când lăsa umărul la loc, sfârcul se ascundea, dar în secunda următoare ridica umărul stâng, provocîndu-mi furnicături pe retină. Sandy dansa în transă, ca o pasăre exotică, în timpul unui ritual nupţial. Mă rog, o pasăre cu ţâţe… Efectul era ameţitor. Periculos de ameţitor, chiar. M-am retras să-mi iau o bere.

– Ce faci, nu mai dansezi cu mine?
– Dacă nu beau o bere acum, mă descompun!
– Ia două, atunci, a zâmbit ea. A mea să fie Castle. Şi da, ai cam transpirat! „Transpirat“ era o apreciere indulgentă. Eram leoarcă. Am condus-o la noi la masă şi am invitat-o să se aşeze lângă Stefano.

Robert plecase pe ringul de dans, iar Neil îl mângâia acum pe italian pe faţă, explicându-i ce bine i-ar sta dacă şi-ar pune un piercing aici, un inel acolo… Şi un tatuaj cu un colibri mic-mic, uite, aici, pe gât, lângă lobul urechii.

M-am dus la bar, să comand băuturile. Apariţia negresei l-a făcut pe Stefano să-şi mute capul direct în decolteul ei, lăsându-l pe Neil cu mâinile în aer. După ce a reuşit să-şi ridice puţin ochii, italianul i-a şoptit ceva la ureche. Sandy a făcut câteva semne cu degetele ambelor mâini. Apoi s-au ridicat amândoi şi au plecat spre toaletă.

– Mamma mia, Dottore, questa bellezza è così gentile! A soli 20 dollari per un pompino!!! a exclamat Stefano, cu ochii ca bilele de biliard, trecând pe lângă mine, în drum spre budă.

Buda pentru doamne avea pe tot peretele un graffiti cu o mulatră senzuală care muşca voluptuos dintr-un un copan de pui. De pui de struţ, cred.

– Oho! Amicul tău italian are chef de distracţie în seara asta! Saxofonistul mi-a zâmbit complice. Venise şi el la bar pentru o pauză de ţigară şi rehidratare. Am fost într-un turneu în Italia, anu’ trecut. Hai să-i facem o surpriză!
– Să nu-mi spui că poţi cânta în italiană! l-am provocat.
– Heheee, doar ne pregătim pentru Cupa Mondială* …

Am ciocnit paharele, şi-a strivit ţigara în scrumieră şi a pornit spre scenă, unde a început să scoată uşor din saxofon acordurile de la … „Notti magiche“, şlăgărelul ăla cântat de Gianna Nannini la mondialele din Italia ’90.

* acţiunea se petrece în decembrie 2008, cu doi ani înainte ca Africa de Sud să găzduiască meciurile Campionatului Mondial de Fotbal.

Mamma Mia!
Băieţii de la percuţie l-au ascultat preţ de câteva secunde, apoi au început să lovească în instrumente după cum simţeau ei că trebuie prelucrată piesa. Un timp, s-au ţinut după saxofon, apoi şi-au impus ritmul. Când Joy a luat microfonul, tot clubul era deja în picioare.

– Notti maaaaagiche… insegueeeendo un goal… Versurile italieneşti, cântate cu accent Afrikaans şi cu vocea ei gravă, sunau absolut delicios.

Nu a mai apucat al treilea vers, că uşa de la budă s-a izbit de perete. Stefano s-a năpustit afară, încheindu-se la şliţ şi cântând cu patos:
– Soooootto il cielooo…

Din trei paşi a fost pe scenă, lângă Joy, la timp pentru a termina refrenul în duet:
– Di un’estaaaatee italiaaaa-na-na-na-naaaaaaaaa…

Publicul aplauda, percuţioniştii râdeau cu lacrimi. Stefano, în lumina reflectoarelor, şi-a luat rolul în serios. A început următoarea strofă cu ochii închişi şi mâna pe inimă, în stil Pavarotti:
– Eeee negli ooooocchi tuooooi, voglia di vincereeeeeee! aici Joy a cedat şi a început şi ea sa râdă…

Decolteul lui Sandy a reapărut lângă mine. Părea cam ofticată. I-am oferit o ţigară.
– Sandy, dacă a uitat să îţi dea banii, nu-ţi face probleme, i-am zis. O să vorbesc eu cu el.
– Rahat! Nu e vorba de bani. Mi-a dat banii. Chestia este că, în ziua de azi, bărbaţii au devenit mai schimbători decât femeile. Nu mai poţi avea încredere în ei nici măcar atunci când îţi promit o muie …