Blestemul soacrei
Alina C.
Pentru a scăpa de farmecele depistate de soacră-mea, am apelat la ajutorul părintelui, așa cum am fost sfătuiți, pentru calmarea spiritelor deranjate în toată familia. Părintele a venit, pentru liniștea noastră și a tuturor rudelor, să alunge piaza rea din casă. Ne-a cădelnițat, ne-a tămâiat, ne-am rugat și apoi ne-am așezat la o cafea.
Soacră-mea, îmbrăcată, ca de obicei, în costumul negru, suspină și întreabă:
– Părinte, cât trebuie să mai țin doliu? Au trecut trei ani și aș vrea să știu dacă mai trebuie să port doliu.
Părintele își drege vocea, se gândește puțin și spune că, după părerea sa, doliul nu ține de formă, ci mai degrabă de fond, adică – explică el – nu cu hainele se ține, ci cu sufletul. Ne spune și o pildă, trăită de dumnealui, și noi aprobăm, mai ales că văduva noastră este neagră numai pentru musafiri importanți.
În timpul ăsta, fiu-meu, de nici doi ani, extrage frumușel telefonul părintelui din sutană și cere „jucă”. Părintele se conformează, îi pornește un joc cu mașini, dar care nu e pe placul lui, așa că cere din nou:
– A’tu’, bă!
Adică „altul, bă”, unde „bă” este o particulă enervantă pe care o adaugă la jumătate din vocabularul lui. Părintele se scuză, n-are alt joc, iar fiu-meu îl părăsește dezamăgit.
Părintele prinde ocazia să schimbe vorba și ne povestește, plin de entuziasm, despre cât de mare va fi catedrala care se construiește pe unul dintre puținele spații verzi ale orașului. Va fi foarte înaltă, cu multe turle, va depăși în înălțime blocurile cu opt etaje dimprejurul său. Va semăna cu Catedrala Sfânta Sofia din Istanbul, va fi impunătoare!
Soacră-mea se miră, ridică din sprâncene, minunându-se:
– Părinte, oricum nu forma contează, important este ce simțim, nu?
Părintele se încurcă, se scuză că mai are de vizitat enoriași și pleacă, promițând că va mai reveni curând. Soacră-mea jubilează.
Io zic ca e 1-0 pentru soacra!
Sau, cu alte cuvinte, “bine, ba!” :))))
=)) Zob l-ati facut, nu mai calca prea curand la voi!
soacra ruuulzzzz !!!
e 1-1, primul a marcat parintele cu “trecerea in nefiinta” :).
e buna la Steaua =))
Hmm! Ori te-a plătit soacra să zici ceva și de bine de ea, ori ai făcut tu ceva! =))
Mai lipsește să apară și N.A să-și laude soacra și chiar s-a întors lumea invers. :))
@ion
a fost offside la reluare, in cazul parintelui 😉
@sebra: Eu de multă vreme aştept un articol scris de soacră…
@serban:
Ar fi ceva…:))
@serban: Probabil că ăsta este :))
Alina, esti bine, fata? 🙂
@Ozzy: si atunci, firesc vine intrebarea: ce s-a intamplat cu Alina C?
Ce film ar iesi: “Ce s-a intamplat cu Alina C? sau Razbunarea soacrei”
Daca povestesti asociatiei verzilor din cartier cum a intors-o soacra-ta in favoarea parcului, o vor alege sefa de filiala si vei respira mai usor. Mai ales dupa 1 mai, cand ecologistii fac excursii in grup la munte, sa adune ce ramane dupa sarbatoarea oamenilor muncii 😉
E prima data cand rezonez cu soacra Alinei 😀 >:)
Oricum, am fost uşor peste ei. Se cunoaşte că în prima parte a cantonamentului băieţii au făcut mai mult antrenament pentru forţă; urmează partea a doua – tehnică, tactică, strategie, fineţuri, chestii.
N-o trimiţi şi la patriarhie? Poate îi lămureşte că nu e nevoie să construiască pe banii noştri Monstruozitatea Neamului.
@sebra: O sa razi, da’ si soacra-mea e din ce in ce mai umana de ceva timp incoa. Pe alocuri imi e chiar simpatica. Au innebunit si soacrele astea… =))
@Belle d”Iimagination:
Acuma, trebuie să-l înţelegem şi pe Patriarh. Cine, dacă ar fi în locul lui, ar rezista ispitei să ridice o ditamai catedrala pe banii soacrei Alinei C.?…
Eu zic să arunce primul cu piatra… etc.
@N.A.: O fi vârsta?
Alina, sa intelegem ca sfestania facuta de preot si-a facut efectul? Soacra a devenit mai soft? Eu zic sa faci macar trimestrial cate o sfestanie si tamaiere de asta…
@Laura: Ar merita banii. Dar n-as baga mana in foc inca. Revenim cu amanunte. 🙂
Începe să-mi placă soacră-ta. Facem schimb?
@Ana: Depinde. Soacra-ta mai traieste?
Te-ai înmuiat, bre fată!
Unde-i Alina care-ar fi chemat, ea singurică, preotul pentru botezul soacrei?
Ana aş fi botezat-o. Şi aş fi propus-o pe lista de candidate pentru Ana lu’ Manole ăla de construieşte catedrala.
Nu ştiu ce să zic..
Dacă dom’ părinte îi șoptea discret mămichii “facem biserica mare, ca să aducem pe calea cea bună diavolițe de-astea ca nora matale”, îi umfla și un milionaș, donație.
@serban: A mea sau a ei? :))
Problema preoţilor e că mulţi dintre ei vor să pară mai delicaţi decât e cazul. În situaţia descrisă, era suficient dacă declara cu o voce suavă: “Doamnă, din partea Bisericii, puteţi umbla şi în trening!”
Să se ridice, să umfle banul şi să se mai ducă în treburile sfinţiei sale, fără să discute despre catedrală cu toţi neiniţiaţii.
Stai asa! La 2 ani baiatul Alinei fura telefoane? Ma rog, le imprumuta fara sa ceara voie? Ma indoiesc ca bunatatea asta de soacra l-a invatat asa ceva.
Tineretul din ziua de azi… De-aia vor sa faca si catedrala aia asa vizibila, poate o vad si astia mici si mai dau pe-acolo.
@N.A.: Uau, touche!
Am dat o minge tăiată așteptând returul. La orice ai fi raspuns, aș fi punctat cu “nu la vârsta soacrei mă refeream”.
Am pierdut punctul, așa-i în tenis.
Chapeau!
@Serban: =))
Dar eu tot n-am înteles, a reusit popa sa scoata “necuratul” din casa au ba?