Cms

Blocul gri şi urât în care locuieşte Sergiu se învecinează cu un părculeţ liniştit, plin de verdeaţă şi de băncuţe. Să mai spunem despre Silviu că e un tip care îşi petrece nopţile pe facebook şi pe vreo câteva bloguri şi se scoală abia pe la nouă, zece (nu, nu e vorba Julius, vom vedea imediat), asta în zilele în care chiar trebuie să meargă la birou (q.e.d.).

Vă puteţi închipui disperarea ce l-a cuprins pe acest boem noctambul când, de la o vreme, un grup de mămici ce-şi scoteau la plimbare prin cartier bebeluşii urlători la ora opt dimineaţa şi-a făcut un obicei din a se aşeza taman pe băncuţele de sub fereastra lui. A încercat să rezolve problema folosind metodele clasice, de la perna pusă pe cap până la căşti pentru bormaşină, dar când locuieşti la etajul 1 nu ai prea multe opţiuni. În fiecare dimineaţă la 8 îi urlau plozii altora în cap.

Într-o dimineaţă, lângă mămicile ce zgâlţâiau cărucioarele de parcă înăuntru era beton ce se putea întări dintr-o clipă în alta s-a aşezat un tânăr proaspăt bărbierit, mirosind a after-shave bun, îmbrăcat îngrijit. Din vorbă-n vorbă, tânărul şi-a dezvăluit în faţa doamnelor încântate natura sensibilă şi, mai ales, marea lui dragoste pentru copii. Le-a lăudat bebeluşii care urlau din toţi rărunchii, i-a luat în braţe şi le-a cântat, nu s-a supărat nici măcar atunci când micile bestii i-au udat pantalonii.

Firesc, doamnele au dorit să afle dacă tânărul cu apucături paterne dacă are copii. Nu, le-a răspuns Sergiu, căci chiar el era agreabilul tânăr, dar a recunoscut că îi plac foarte mult copii. “Unchiul meu”, a spus el, cu candoare, “aducea mereu acasă copii pe care-i găsea prin parc şi ne jucam cu ei, era minunat. Acum am rămas doar eu, unchiul e la închisoare. Judecătorul a spus că pentru pedofilie, dar eu nu cred, noi ne-am purtat atât de frumos cu cei mici…”

Chiar de a doua zi, părculeţul de lângă blocul lui Sergiu a redevenit liniştit, nici un picior de mămică însoţită de copil n-a mai călcat pe acolo. Spaima de pedofilul aflat în libertate s-a răspândit ca molima, aşa încât foarte curând întregul cartier ajunsese să-şi transporte odraslele în Herăstrău sau alte parcuri îndepărtate.

Legenda pedofilului din cartier i-a venit însă, într-un final, şi lui de hac. Când i-a propus logodnicei sale să se mute la el, s-a izbit de un refuz ferm: fata nu voia sub nici un chip să-şi creadcă viitorul copil în locurile în care un pedofil bântuia în libertate.

Între timp s-au căsătorit şi locuiesc în Berceni. La cinci dimineaţa, Sergiu e trezit de zgomotul motoarelor ambalate, de claxoane şi de înjurăturilor şoferilor ce se grăbesc să străpungă intersecţia de la Big înainte de aglomeraţia de la ora şapte. În timp ce fumează o ţigară, poate vedea de la fereastra dormitorului curtea Spitalului Obregia, încă învăluită în ceţurile dimineţii. Priveliştea este într-adevăr foarte frumoasă.