La Romică Italianu’
Julius Constantinescu
De câte ori trec pe lângă restaurantul lui Romică Ţociu din Dristor şi citesc reclama uriaşă care-i îmbie pe potenţialii muşterii cu “cea mai bună pizza din Bucureşti”, salivez abundent. Mi-l imaginez pe Romică frământând aluatul cu mânuţele lui albe, vârându-şi din când în când degetul mic în gură să guste compoziţia, şi pe Palade punând sare cu unghia. Şi totuşi, o oarecare sfială m-a împiedicat până nu demult să încerc cea mai bună pizza din oraş (sfială care am impresia că mi se trăgea de la ficat).
Într-o bună zi, fiind ziua unui amic, mă ia omul să-mi dea o pizza la Romică (îi făcusem cadou un tricou din Obor, deci era oarecum logic să nu-mi dea muşchiuleţ de vită Wellington în sos de piper alb la Waterloo). Iau un colebil, mă îmbrac frumos (aproape spendid) şi mă duc la Romică.
“Mă”, îi zic amicului, care încă m-ar fi scos undeva decent, gen Tip-Top, “îl ştii pe Survivorman, ăla care mănâncă gândaci şi şobolani pe Discovery? Crede-mă, ăsta ne-ar invidia dacă ne-ar vedea mâncând la Romică”. Şi-l iau uşor de braţ, că încă se codea, îl pun la o masă şi-i bag meniul sub nas: “E ziua ta, nu-ţi refuza nimic”.
Pentru că plătea el, eu mi-am luat o pizza d-aia scumpă, cu ton, mozzarela, ciuperci, ardei şi ceapă (era să uit: ne-a încurajat şi faptul că în pizza nu-ţi poate scuipa chelnerul; tehnic vorbind, ar putea, dar apoi ar trebui să aştepte destul de mult să se usuce).
Şi vine pizza. Spre deosebire de o pizza obişnuită, care se compune din blat şi toping, asta n-avea decât blat. “Mă”, îmi zic, “o fi pus-o invers, ia să mă uit şi pe partea cealaltă”. Ne-am uitat ca proştii la ea, am mirosit-o (a mea mirosea, într-adevăr, a peşte – probabil că nu se spălase bucătarul pe mâini) şi-am căzut de acord că Survivorman nu ne mai invidiază, dat fiind că, spre deosebire de pizza lui Romică, şobolanul are carne, plus ochişorii ăia delicioşi, care conţin proteine. Am înfulecat cu poftă cele două felii de ceapă de deasupra (amicul a avut noroc, lui i-au picat două bucăţele de măslină), am ronţăit la blat până ni s-au tocit dinţii şi ne-am exprimat dezamăgirea în ceea ce priveşte activitatea lui Romică pe tărâmul alimentaţiei publice (singura concluzie sănătoasă pe care tras-o, privind la mesele din jur, a fost aceea că e mai bine să plăteşti înainte, că până vine băiatul cu nota nu-i sigur că mai ai portofelul).
Am ajuns acasă lihnit de foame, am deschis frigiderul şi-am înghiţit o juma’ de kil de brânză, nişte cârnăciori, doi ardei şi-o ceapă. Teoretic, pe tot parcursul serii, mâncasem o pizza întreagă. Practic, era ca şi cum m-aş fi uitat o oră doar la Romică şi o oră doar la Cornel.
Nah, cu ce pisi draguuuta e Julica in emisiune 😀
“s-a dus sa faca pipi pe covor” daaaa’ ce, crezi ca toti sunt asa ca pisi a ta? =))
duuuuoamne, la ce supliciu l-ati supus pe mogul mai antenelor :)) cum sa-l puneti bre sa se uite la aberatiunile alea? :))
Ce e un colebil? Vreau si eu, pare confortabil
Unde prestează ?
Hmmm, avem reclama noua, niiiice 😀
deci, ce cumparam de la Sanky astia? vine Mosu, eu prefer culoarea rosie, se potriveste :))
cremsintel nu are Romica ?
Daca dupa ce ai venit de la pizza ai bagat ceva din frigider, pesemne ca si amicu’tau a luat tricou’ pe el si apoi inca ceva peste el.
2 felii de ceapa… bingo, s-a strigat bingo!
Da’ nu mai bine doar beati niste beri? Intreb si eu! Pa’erea mea! :))
@Dan1: Dacă tot luase colebilul…
Întreb numa”. Dar dacă tot voiaţi ce vă poftea inima, de ce nu v-aţi făcut singuri o pizza? E pe site la Boemul ilustrarea reţetei mele. (Pe care o prezintă ca fiind creaţia lui, fără să pomenească sursa reală)
@Belle d”Imagination: Ce pizza bre? Nu stii ca “mâncarea-i fudulie, beutura-i temelie”? =))
Aha, d-aia beau eu atâta apă, că-s fudulă
Da’ chiar, ce idee bună, Jul! te bagi pe critică gastronomică. Azi la nea Romică, mîine la Conu’ Dinescu și uite-așa, pînă te recunosc chelnerii și ajungi să iei masa gratis.
@Belle d”Imagination: Nu-nu, esti… teme… temelioasa… sau cum s-o zice!… =))
@Ina_adevărata: Era si-un film (pe vremea mea, cu Louis De Funes) pe chestia asta! “Aripioara sau picior” :))
@Dan1:
daaaa, ce film! Jul ar putea lua lecții din filmul ăla.
“mă îmbrac frumos (aproape spendid)” – big mistake ! Ai speriat chelnerul ! Ia sa fi venit matale in treling de fas si adidasi cu luminite, sa vezi ce pizza de pizza primeai – cu complimente de la chef inca ! =))
se poate scuipa in pizza daca e flegma galbena lipicioasa si seamana cu cascaval topit
mai tii minte spitalele unde medicii nu te pot trata decat daca iti aduci consumabilele de acasa: siringi, bandaje, leucoplast etc. etc. pai poate la romica clientul trebuie sa vina cu topingul de acasa. poate de-aia e cea mai buna pizza: tu vii cu ingredientele tale de acasa si asa ai certitudinea ca pizza ta va contine cele mai bune ingrediente, asa cum iti plac tie, de exemplu marca de mozzarela preferata de tine, sosul de rosii asa cum il vrei tu, mai mult sau mai putin picant si aromat, nu ketch-up din ala ordinar. probabil ca a doua oara cand te duci acolo, va trebui sa vii si cu ingredientele de blat, daca vrei sa vezi ceva in farfurie. iar cand te duci a treia oara acolo, or sa-ti tranteasca un sort de bucatarie in brate si or sa te trimita cu un sut in fund la bucatarie, sa-ti prepari singur pizza. :))
@dyers_eve: dar tu ce crezi că am vrut să spun prin “splendid”?
http://www.youtube.com/watch?v=gUTtxyH3aYw