Postul nu e post destul

Pro şi contra petrecaniilor-surpriză

Simona Catrina

După ce un octogenar a căzut lat și mort, când inteligenta lui familie a răcnit ”Surpriiiiiiiise!!!”, statul american unde s-a petrecut tărășenia (Oklahoma, parcă) era cât p-aci să interzică petrecerile-surpriză. Totuși, adversarii proiectului au câștigat, au zis că povestea cu moșul a fost un accident, avea o familie de vreo 50 de membri și toți locuiau în același cartier, deci le-a fost ușor să se adune pentru un infarct festiv. (Continuarea pe Fashion avec Passion… )

Share:

11 comments

  1. Cristi 23 November, 2012 at 15:31

    Nu a avut prezenta de spirit canadianca. Strigam eu “Surprise” daca intram prin spate. Sau si mai bine strigam “Police. Freeze. ” :d

  2. RoseN 23 November, 2012 at 15:31

    =)) daca aveati funduri frumoase, de ce sa nu se uite =))
    mdeah, barbatii mai bine s-ar abtine de la surprize, sunt niste dezastre naturale ambulante 😀

  3. geo 23 November, 2012 at 15:36

    Deci … la petrecerea lu’ Julica sa nu strigați bre surprize ca e posibil sa se ducă octogenaru’ =))

  4. Cms 23 November, 2012 at 15:45

    @geo: N-are nimic, dacă se întâmplă strigăm “cremşnit!” şi învie. 😛

  5. geo 23 November, 2012 at 15:50

    @Cms: și cine crezi că se riscă să strige cremșnit când sunt salariile neplătite de un veac ?

  6. Cristina Ș. 23 November, 2012 at 15:51

    infarct festiv .. :))

  7. Ionel Stan 23 November, 2012 at 16:18

    Si eu am convocat un puhoi de prieteni la o petrecere surpriza cand am cerut-o pe doamna Stan. A fost extraordinar. Realizez cu emotie ca se mai strang atatia cunoscuti la un loc doar la cate o inmormantare.

  8. Cristina Ş. 23 November, 2012 at 17:15

    @Ionel Stan: :-bd

  9. Stephanie 23 November, 2012 at 17:22

    Cea mai nasoala e surpriza aia cand sotul se intoarce acasa de la serviciu si sotia ii sare vesela in carca: “Buna iubiii! N-o sa-ti vina sa crezi! A venit mama pe la noi! Si sta pana la primavara! 😀

  10. lulu 23 November, 2012 at 18:07

    Asta mi-a amintit ca saptamana viitoare-i ziua mea. Si ca anul trecut in ajun de aniversare, trecand intamplator pe langa niste tortulete frumoase mi-am luat si eu unul. Nu aveam chef de sarbatorit, dar stiam ca nu scap nevizitata. Ajunsa acasa pun tortul pe masa si incep: “da, e ziua mea… si mi-am luat singura tort … cine a mai pomenit…etc etc” Intr-un final, cand a trebuit sa respir, am aflat ca exista deja un tort aniversar, prin vecini, ca sa fiu surprinsa. Si am fost. :d
    Anul asta o sa plec de acasa, ca sa fie altii surprinsi.

  11. ady 23 November, 2012 at 20:50

    daca platesc organizatorii (atat petrecerea cat si mobila si ce mai e prin casa distruse de petrecareti) si raman macar 1-2 persoane sa m-ajute la curatenie, in principiu n-am nimic impotriva. dar sa nu se nimereasca sa am eu chef de complet altceva, ca nu ma mai joc. 🙂

Leave a reply