Alina C.

După o pățanie mai veche, contabila Ioana a hotărât să fie mai năzuroasă cu bărbații. Să nu mai cedeze așa ușor, mai ales în momentele cheie. Adică știa că are sângele năvalnic și că maică-sa ar fi trebuit să o facă băiat, dar n-a avut ea norocul ăsta, așa că trebuia să lucreze cu materialul primit. Din cauza asta, s-a gândit că îi va fi greu să spună un „nu” hotărât atunci când va fi nevoie.

În mod cu totul neașteptat, s-a dovedit a fi mult mai ușor. De exemplu, când Ionuț a invitat-o în oraș prima oară, era cam frig afară și tocmai se spălase pe cap. Refuzul a venit de la sine. Era mândră de ea.

După un timp însă, a ieșit cu Ionuț și i s-a părut că merită efortul, dar, totuși, trebuia să rămână precaută, să nu se ajungă prea departe, prea repede. S-a topit toată când, ieșind de la muncă, el i-a făcut o surpriză și a dus-o nepremeditat la un restaurant drăguț, cu chelner în frac și buton încastrat în perete, pe care apăsai dacă aveai nevoie de ceva. A condus-o până acasă – la el, nu la ea -, până la ușa apartamentului, până la ușa dormitorului și credea că lumea s-a sfârșit, de data asta va da greș și după doar două întâlniri… Dar nu, cerurile țineau cu ea. Cât a fost el de drăguț, și oricât i-ar fi dat năvală sângele fierbinte amestecat cu tot vinul ăla roșu de bună calitate… Nu! Ionuț nu o să o vadă în prima lor noapte romantică în vechitura aia de lenjerie, pe care o purta în ziua aia, la muncă. Merita mai mult. Și ea, și el. Cu un „nu” hotărât, exact așa cum îl visase, l-a refuzat și a plecat, lăsându-l perplex.

Tocmai când se gândea, după câteva zile de chibzuire, că poate a fost puțin prea dură, că poate ar trebui să-l sune, a primit un mesaj de la un fost coleg din facultate, tipul ăla bun la care visase fără speranțe. Era în oraș pentru o seară și dorea să se întâlnească cu câțiva dintre colegi. Ionuț putea aștepta.

Norocul i-a surâs nesperat, s-au întâlnit doar ei doi și un fost coleg care n-a putut sta mult. A naibii hotărâre, cum să rămână ea lucidă, când el era așa vulnerabil după ce se despărțise fulgerător de logodnică?

Și din vorbă în vorbă, din pahar în pahar, din confesiune în confesiune, erau față în față, în camera lui de hotel, iar ea nu știa pe unde să scoată cămașa. La propriu. Și brusc o lovește revelația, conștientă până în ultima fibră a corpului: ratase ședința de epilat din ziua aia, ca să se întâlnească cu el. Cum să… în prima lor noapte…. așa… nepregătită? S-a ridicat țâfnoasă, dureros de hotărâtă, a spus „nu” și a plecat, lăsând în urmă consternare.

Nimic nu poate dărâma hotărârea unei femei de a-și păstra demnitatea și onoarea. Oare de ce nu pot înțelege bărbații lucruri atât de evidente?

Notă Julius: Adică noi facem curat şi dacă ieşim până la piaţă, că nu se ştie niciodată, iar voi veniţi la întâlnire neepilate? Şi tot voi spuneţi că noi nu suntem responsabili, că nu ne interesează nimic pe lumea asta, că nu ne gândim niciodată la nimic.