Postul nu e post destul

Nuntaşi de Buzău

Alina C.

Trezirea ne-a dat-o, ca de obicei, bebeluşul nostru: mâncat, schimbat şi apoi stres. Că de-aia este nuntă. Nu știu dacă noi am apucat să mâncăm ceva. Știu că dormisem cu niște bigudiuri în cap și eram încă în pijamale când a venit mașina de la florărie cu buchetele și lumânările pentru nuntă și botez. Fiindcă puteai să dai cu pușca și tot nu găseai pe nimeni disponibil, am coborât eu să le iau. În pijamale și cu părul pe moațe. Cum tocmai soseau câțiva invitați, i-am agățat pe ei de lumânări și buchete.

Era momentul ca la nunta noastră să ne întoarcă favoarea prezenței sale miresica de la Buzău. Mă anunțase din timp că nu prea cunoaște lume la nunta noastră și ar vrea să stea lângă noi, cât mai aproape, să mai aibă cu cine schimba o vorbă. Rudele de la Buzău, cele cu care împărțea masa, nu erau tocmai suficiente pentru a schimba o vorbă. Și în plus era plictisită de ele. I-am îndeplinit dorința cu un plan bine stabilit, cu legendă și desen clar. Sigur că numerotarea meselor a început în sală de la ușă și nu de la masa principală, cum era normal, și desenat în același timp. Astfel că rudele din Buzău au avut onoarea de a sta lângă ușă, în cel mai îndepărtat colț față de noi. Crudă soartă!

Fosta miresică de Buzău a aflat că pensiunea ne-a pus la dispoziție o cameră nupțială, în care de altfel a fost instalat ștrumful nostru (noaptea nunții avea cu totul alt sens pentru noi). Aflând acest lucru, a dorit cu mare ardoare să aibă și ea camera ei. S-a dus la recepție unde a aflat ceea ce știam deja: nu existau camere libere. Nu a fost mulțumită, a insistat să întrebăm noi, personal, ca mire și mireasă, pentru noi sigur se va mai găsi una. Pentru liniștea noastră, am întrebat. Cu mare surprindere am aflat că tot nu erau camere libere, nici chiar pentru noi.

Tocmai primeam un grup de invitați, când fetița bunei mele buzoience vine și se agață de rochia mea:

– Te cheamă mama pân’ la baie. A zis să te duci repede, acuș-acuș!

Zic stai să primesc oamenii ăștia cum se cuvine și mă duc. Zice nu, trebuie să mergi acuș, neapărat. O întreb dacă s-a întâmplat ceva, i s-o fi făcut rău? Asta mai lipsea! Zice că nu știe, dar e urgent. Mă duc într-un suflet la toaletă. O găsesc bosumflată, în mijlocul băii, înconjurată de domnișoarele mele de onoare, cele două viitoare cumnățele:

– Uite, mi-am schimbat rochița, asta mi se pare mai frumoasă, ție nu? Am fost în cameră la voi să mă schimb, ăla mic dormea, a deschis un pic ochii, dar n-a plâns mult. Dacă găseam cameră și noi, nu mai deranjam, dar ce să fac, trebuia să mă schimb! Și acum uite mi-am pus genele astea false, dar mi se par prea lungi, ție cum ți se par?

Genele sunt oribile și nu știu dacă să plâng sau să râd. Sunt furioasă, dar dă din genele alea imense la mine ca o divă, până și hârtia igienică flutură în dreptul lor.

– Văd eu că nu-ți plac, nici mie nu-mi plac. De-aia te-am chemat, îmi trebuie o forfecuță să mai tai din ele. Sigur dacă te duci tu, că ești mireasă, nu te refuză la recepție.

Recepția e tocmai la capătul unei lungi parcări, cu pietricele. Eu sunt pe tocuri, dansez, zâmbesc și alerg în toate părțile de ore în șir, încercând să mai ajung și la bebelușul meu de patru luni, în camera lui de la mansardă. Îi spun că îi stă foarte bine cu genele alea și mă scuz că mă așteaptă câțiva invitați în sală.

Până la urmă găsește o forfecuță, dar își dă seama că nici ciopârțite genele nu arată mai bine și renunță la ele. După un timp primesc telefon de la baby-sitterii de serviciu, că „verișoara aia a ta cu accent ciudat a mai venit de două ori să-și schimbe rochița și pantofii în camera copilului, foșnește de fiecare dată și tropăie, iar acum a lăsat și două fetițe aici să se joace, că vine ea mai târziu după ele.”

Trebuie să știți că nunta a continuat în același ton vesel, pe acordurile aceleiași formații de muzică din Buzău, pe care o cunoșteam deja după strigătul de luptă „Raaaa!!”, însă întreaga nuntă nu s-a auzit nimic din repertoriul Rafaga, nici o manea, nici o pușcă cu cureaua lată, nici o joacă nevastă pe masă. În tot acest timp, mireasa de serviciu, adică eu, a fost surprinsă mai tot timpul pe ringul de dans cu două fetițe agățate de rochie ori de mâini, în timp ce mămicile din Buzău se odihneau la masă ori în camera bebelușului, stresate de grija copilelor.

Share:

27 comments

  1. dio 26 October, 2012 at 16:48

    Vezi? D’aia nu ma marit io, prea mare bataie de cap! 🙂

  2. abc 26 October, 2012 at 16:50

    daca nu-i soacra, sunt neamurile de la buzau. crunta viata mai ai :-<. Tu n-ai chiar nicio bucurie in viata? :))

  3. dyers_eve 26 October, 2012 at 16:51

    =)) =)) =))
    Oare in Buzau se prinde DailyCotcodac, sa te citeasca si “miresica de cosmar” ? =))

  4. boemul 26 October, 2012 at 16:53

    ăsta începe să semene a serial.
    da’ nu mă supăr că faci mişto de buzoieni, fosta mea nevastă era aşa ceva :))

  5. chocolate 26 October, 2012 at 17:05

    Da’ soacra-ta a mancat ceva la masa, sau doar a ciugulit asa, de pofta, ca i se face rau de la atata mancare?

  6. Adina 26 October, 2012 at 17:08

    La nunta mea, dj-ul din discoteca unde am fost dusa cand m-au furat m-a obligat sa ma urc pe un ring unde sa ma vada toata lumea ca apoi sa strige in gura mare:”Este, fetelor, ca toate ati vrea sa fiti in locul ei???” Am incercat sa scobesc cu tocul pantofului o gaura in care sa ma ascund si mi-a fost imposibil. Dar nici n-am mai pus piciorul intr-o discoteca de atunci.

  7. Ina_adevarata 26 October, 2012 at 17:09

    Lasă-mă să ghicesc: fata asta ți-e rudă prin alianță după soacră-ta, așa-i?

  8. adrianc 26 October, 2012 at 17:10

    Da’ Buzau asta nu e pe undeva prin moldova?

  9. Stephanie 26 October, 2012 at 17:32

    @Ina_adevarata: Mi-ai luat vorba din gura! :))

  10. ralucahippie 26 October, 2012 at 17:59

    Si domnisoarele de onoare n-au avut prezenta de spirit s-o ia deoparte pe mamzel, s-o tina de vorba ca sa nu te baraie pe tine la cap,sa-i danseze ploadele si sa-i dea forfecuta din trusa de urgente?

  11. Alina C. 26 October, 2012 at 18:06

    @Ina_adevarata: @Stephanie: Mnuuuu, va inselati, sunt rude din partea lui tata. Ca sa vedeti, ca sunt obiectiva! Promit sa nu continui cu acest serial.

    Soacra-mea n-a venit la nunta, era departe pentru ea. Si cum nu iese din casa… Dar cum i-am mai simtit lipsa, chiar mai mult decat voi in textul asta! =)) =))

  12. Dan1 26 October, 2012 at 18:18

    Bre, nici tu, nici Vivi Floricica (ca avu si ea un text despre nunta acilisa) nu stiti sa va dixtrati, deci da? Pa’ la nunta te duci sa bei, sa manânci, sa joci Perinita, si… sa dai daru’! Ce poate fi mai dixtractiv! :))

  13. ralucahippie 26 October, 2012 at 18:26

    @Dan1: apropo, astept cu interes postari despre cadouri de nunta haioase (recunosc ca am un pic anxietatea asta de fiecare dacaata cand ma duc la o nunta si aleg cadoul pentru miri: daaaaamn, o fi destul de original/simpatic/personal?)

  14. Alina C. 26 October, 2012 at 18:46

    @ralucahippie: Ai de ales intre fier de calcat si toaster. Ca sa fii originala alege pe culoarea rosie. 😀

  15. sebra 26 October, 2012 at 18:48

    @Alina C.:
    Adică soacră’ta n-a fost la nunta ta cu fii’su??:-O Şi să mai spui că nu-i femeie cumsecade…

  16. ralucahippie 26 October, 2012 at 19:17

    @Alina C.: Mmm nush… fier de calcat are de obicei toata lumea deja… la ultima nunta la care am fost am spionat/batut aluzii foarte finutz sa aflu ce i-ar trebui miresii- pana la urma a fost un chopper/blender care face si gheata pentru cocktailuri, plus canite personalizate design propriu.
    Ma rog, in lipsa de gaselnite, in unele cazuri, guilty as charged, am dat si eu gift carduri de Ikea, sa-si aleaga ce vor…desi meh, e cam impersonal 🙁

  17. Dan1 26 October, 2012 at 19:22

    @sebra: “Ai dreptate! Tine un like!” =))

  18. Dan1 26 October, 2012 at 19:31

    @ralucahippie: Pe vremea mea era si o sceneta la televizor: un cuplu de tineri “hai draga sa vedem ce daruri am primit” “draga 17 veioze si 14 fiare de calcat!”
    Si ti-as si alt exemplu genial: Bart Conner (sotul Nadiei Comaneci), înainte de nunta lui Albert al II-lea de Monaco cu Charlene Wittstock, a zis “I’ll give them a toaster!” Iar printul a raspuns ca un toaster era tot ce-i trebuia! =))

  19. Rada 26 October, 2012 at 20:06

    @Alina C., ralucahippie: Pai de-aia! La mine la nunta nu s-a gandit vreunu sa aduca un toaster sau un fier de calcat! Ca toti au vrut sa fie originali! 😀

  20. Ina_adevarata 26 October, 2012 at 20:09

    @Alina C.:
    Mai are si varianta filtrului de cafea, pentru un plus de originalitate. Fericita pereche nu va avea decît 3 alte asemenea aparate, pe lîngă cele 10 toastere și cele 16 fiare de călcat.
    De altfel, din cauza atîtor opțiuni s-a ajuns la sfînta tradiție a plicului cu euro…

  21. ralucahippie 26 October, 2012 at 22:21

    @Ina_adevarata: Ceea ce, din punctul meu de vedere, denota “nu sunt dispus/a sa fac minimul efort de a alege un cadou pentru voi”. Cahhh….Jignitor. Si toasterul macar se cheama ca l-ai ales tu (desi, mda, exista variante mult mai simpatice).Cea mai buna solutie probabil- daca nu esti sigur- cadourile artistice/personalizate.

  22. costin 26 October, 2012 at 23:14

    Si uite asa s-a inventat cadoul cu felicitari: simple sau sincere. Cadou mai personalizat decat asta, zau daca stiu!

  23. sebra 26 October, 2012 at 23:58

    @Dan1:
    Mersi, boierule! 😉

  24. N.A. 27 October, 2012 at 17:31

    Am trecut aseara prin Buzau, tin sa ma laud, deoarece acum va scriu din muncipiul Focsani, unde avea barbati-miu o nunta si m-a carat si pe mine, sa nu fim despartiti exact in moment aniversar, de 5 ani de la comiterea casniciei. Daca exista chestii notabile de vizitat, spuneti-mi si mie, va rog.

  25. Ana lu' Manole 28 October, 2012 at 09:39

    Frumos la nunta ta! N-ai cum sa uiti ;))

  26. Sofica 28 October, 2012 at 22:29

    @adrianc: Municipiul Buzău este reședința și cel mai mare oraș al județului Buzău, din regiunea istorică Muntenia, România.(WIKIPEDIA)
    Să nu avem vorbe la proces….

  27. mifty 29 October, 2012 at 16:06

    @Sofica: ba-i Moldova toată ziua, că nu-mi explic de ce tot buzoianul ”vuorbești cu acșient muldoviniesc”!!!

    vizavi de ”cadouri de nuntă originale”… io am avut baftă.
    dar n-am să uit în vecii vecilor vulpea împăiată de la o nuntă unde fusesem invitat ”că n-am cu cine vorbi”!!! =)) =)) =))

Leave a reply