La nuntă în judeţul Buzău, acoloşa
Alina C.
Nunțile… un prilej minunat de a fi alături de cei dragi. Se aplică mai degrabă la prieteni. La rude ai obligația să mergi. Când e vorba de rudele din județul Buzău, este caznă de-a dreptul. N-ai mașină, așa că iei trenul – personal, desigur. Numai personalul răzbate în acest județ mirific. Din oraș, iei microbuzul și ajungi în ținutul sălbatic dinspre Valea Siriului.
Rudele te întâmpină cu cea mai mare căldură și ospitalitatea specifică zonei:
– Ați venit deja! Ați ajuns cam devreme, nunta e abia mâine, dar ne bucurăm că ați venit! Poftiți.
Pregătirile sunt în toi, numai de tine nu au ei timp, așa că te expediază la alte rude. La mamaie, e bătrână și nu se mai poate ocupa de nimic, stă într-o singură cameră dintr-o casă dărăpănată, restul e nelocuită. Rudele ar fi vrut să facă din timp curățenie ca să ne simțim bine acolo, dar n-a fost timp, cu atâtea pregătiri.
Ne luptăm câteva ore cu pânzele de păianjeni, scoatem lenjeria de pat de la naftalină, o scuturăm, o aerisim. Inutil, generații de naftalină au zăcut în lada de zestre a lui mamaie cu lenjeriile de pat. Facem rost de un aspirator. Și aspirăm de cu ziuă până-n seară, mai ales salteaua, pernele și pânzele din jurul patului. Nu dormim prea bine, chiar rău de tot, dar dimineață dăm pe gât câteva shoturi de cafea și suntem apți de nuntit. Suntem solicitați să ajungem cât mai repede la locul faptei, este nevoie de prezența noastră urgent. Luăm hainele în brațe, sărim în mașina trimisă după noi și ajungem într-un suflet.
Nu ne bagă nimeni în seamă, toată lumea se gătește de zor. Un muzicant își ascute uneltele (dinții?) pe toate melodiile celebrilor Rafaga. Ne interesăm la bucătărie unde am putea să ne pregătim și noi. „Acoloșa”, ni se arată vag cu mâna într-o direcție. Ne ducem într-acolo. Sunt trei sau patru corpuri de casă în curte, intrăm în primul din direcția arătată. Acolo se uită urât la noi ginerică, în chiloți. „Nu aici, mergeți dincolo!” Urmăm orbește direcția arătată. Dăm peste o mireasă nervoasă:
– Nașă, făi nașă, tu ești? Hai de mă ajută mai repede cu voalul ăsta, s-a desprins! Nu e nașa? Unde, boalii, e nașa?! Să vină nașa!!
Ieșim degrabă, viața ne era în pericol. Ne îndreptăm din nou spre bucătărie cu țoalele în brațe, pe jumătate mototolite. Mă așez într-un colț, cu o oglinjoară, măcar să șterg urmele de naftalină de astă noapte. Sunt fugărită din nou: „Vai, dar nu se poate, în bucătărie? Doar este atâta loc Acoloșa în casă!” Vizităm pe rând și celelalte case, de unde suntem alungați ba de o domnișoară de onoare cu părul vâlvoi, ba de o verișoară care își culca copilul.
Ne prind din urmă la poartă, ne spun că toată lumea e gata, numai noi nu și microbuzul pleacă, trebuie să mergem la primărie. Din mers, ne agățăm de microbuz, gătiți foc. Toate casele erau acum pustii, toți erau în microbuz, cum de n-am găsit noi loc să ne schimbăm?
Credeam că mergem două străzi mai încolo, cel mult în satul de-alături. Am mers de ni s-a acrit, ni s-au lipit hainele de scaune și stomacul de spinare. Ajungem și la primărie, apoi la biserică, se termină toată afacerea, urma în sfârșit Petrecerea. Muzicanții exersau, cu fiecare prilej, întregul repertoriu Rafaga. Din când în când imitau perfect o cioară: „Raaaaa!!!” Niște profesioniști, domnule!
Petrecerea s-a ținut într-un cort, pe vârful unui deal. Era cam răcoare, ni s-a făcut de mers la toaletă. N-am găsit-o. Ne-am întors și am întrebat dacă există.
– Sigur că da, dă-o boalii de treabă, vedeți că este Acoloșa! și ni se arată cu același gest vag către dealurile și văile din jur.
Nu suntem fițoși, ar fi fost bun și-un boschet, dar nu când ești pe tocuri, în rochie, dresuri, respectiv costum și cravată. Am căutat o vreme toaleta. Apoi am căutat un boschet, ferit de ochii copiilor scăpați de părinți prin păduri. Eram prea obosiți să mai protestăm. Ne-am întors ușurați, puși pe fapte mari. Aveam voie la lichide de acum! Numai de lichide am avut parte o bună parte a nopții. Când în sfârșit a venit mâncarea, eram obosiți de atâtea lichide și de frig, hăituiți de Rafaga. Ne-a pălit somnul într-așa hal că ne-am dus într-o mașină și-am dormit cu genunchii la piept până ne-au trezit să dăm darul.
Cu un zâmbet strâmb, am mințit că a fost o nuntă minunată și ne-am simțit de milioane… trei-patru milioane, nu mai mult. Ca la țară. Am dormit neîntorși în patul de naftalină, iar dimineață, când ne-am strâns bagajul, am descoperit într-un colț un șoricel uscat de vreme. Și noi ne-am fi sinucis dacă am fi locuit în condițiile în care trăise el.
La plecare, am primit indicații clare:
– Așteptați microbuzul acoloșa, în stație, vedeți că mai sunt oameni care așteaptă, vă dați seama unde. Vine așa… ori la fix, ori la și jumate, dar cel mai sigur pe la și 20, că mai întârzie. Ziceți să vă lase lângă piața aia, și imediat acolo, este o stație de taxi. E aproape de gară, drum bun și vă mai așteptăm pe aicișa!
Ma scuzati, dar permiteti-mi un update: mai nou se cheama regio personalul! :))
eu am o dilema: astia la buzau sunt moldoveni sau munteni? sau poate se cred sudisti, gen bucuresteni… ca nu reusesc sa-mi dau seama
” Acoloșa! și ni se arată cu același gest vag către dealurile și văile din jur.” Deci asa au aparut vulcanii noroisi… 😀
Gizas!!! :)) :)) Inteleg ca potentialul turistic al zonei nu este evaluat la valoarea sa adevarata! S-ar putea organiza, de exemplu, vacante tematice gen “Survival”…
Unde eşti tu Lecteriţo?
@Radu Udrescu: =)) =))
Pai da, ca puteai sa-i dai de veste Lecteritei si va culca ea langa horn, cu Nasturica. Oricum, mai lux decat la mamaie, ca nu lasa maţa fosile de soricei si paianjeni sa naclaiasca locul 😀
De-acu, sa-ti fie de bine petrecerea!
Deci, la postarea asta doar Lecterița ar ști să comenteze. Dar ea e de la Nehoiu, zonă civilizată, nu de oriunde de acoloșa.
Aicișa, acoloșa, dă-o boalii- astea se aud și pe la mine prin Gorj, zău.
@Srephanie: survival :))
@Ina_adevarata: da, da!!! am citit de 2 ori ca sa fiu sigura ca e vorba de Buzau 🙂
@Ina_adevarata & @Cristina Ș.: Si mie-mi suna olteneste sa spui “aicisa” si “acolosa”. Cred ca buzoienii astia ne maimutaresc.
@Dan1: no way, si tu esti oltean?! 🙂
@Cristina Ș.: Da bre, de la Craiova. Nu sesizasi accentu’? :))
Pfuu, asa nunta frumoasa si conditii si organizare de vis, da’ nuntasii astia gasesc intotdeauna motiv de carcoteala, zau!
Nu eram departe de Nehoiu. Buzău e la răscruce de vânturi, între Moldova, Ardeal și Muntenia. Ține de Muntenia totuși.
@mihai: mie mi-a lămurit o buzoiancă chestiunea: Buzău nu e în Moldova, Buzău e în Buzelia!!!
și a spus asta cu un acșient muldoviniesc di ti apuca groaza, uăi!!! ;))
@Alina C.:
N-o mai da la întors, că are dreptate N.A.: sînteți niște orășeni fițoși, nu mai știu oamenii ăia cum să vă mulțumească. Acum văd într-o altă lumină și plîngerile d-tale la adresa mămichii-soacre…
@Ina_adevarata: =))
@Ina_adevarata: Recunosc, sunt o soacră, abia aștept să-mi aducă fiu-meu acasă noră, să am pe cine exersa. Să vezi atunci texte.
Și apropos, Ina, ce-ai avut cu oamenii sărmani, ai? Nu ți-a fost milă de ei, să le faci o căsuță din carton și lor acoloșa?
@Srephanie: Vacante “acolosa”
Mie imi pare mai mult treaba asta ca si partea a 2 a la “Jurnalul unui terorist afghan” a lui Ozzy.
De la Gloria Buzau, la Gloria Bistrita.
(de fapt langa Bistrita, intr-o comuna de pe Valea Ilvei).
La nunti se bea “tzuica fiarta”, adica palinca facuta “krampel”: zahar caramelizat cu seminte de chimion, care se stinge cu apa, cand clocoteste se pune palinca si se pune capacul. Oamenii responsabili fac apa/palinca 50%-50% (se face si cu alchol rafinat de 90 grade, cand amestecul este 2/3 la 1/3.
Ideea e ca bautura rerspectiva inceteaza a mai fi naturala.
Un obicei haios este modul in care iti exprimi aprecierea, pretuirea, respectul fata de comeseni:
Fiecare mesean primeste paharelul propriu, si sticla proprie cu bautura (dupa sarmale si/sau friptura de pui se mai da si bere, dar aia e mai incolo).
Obiceiul zice ca in semn de respect fata de cineva de la masa, pui bautura din sticla ta, in paharul tau, pe care il oferi respectivului. Corect este sa-ti inmoi putin buzele (hai, maxim o inghititura), sa-l returnezi; in acelasi timp este politicos sa faci si tu la fel (sa-i trimiti paharul tau plin).
Ei bine, eu habar n-aveam de astea. Eram in centrul atentiei (deh, varul “domn de la oras”). Imi trimiteau vecinii pahare pline pe care eu le goleam (crezand ca altfel ii jignesc). Dupa vreo juma de ora (pana cand s-a prins matusa ca eu nu stiu “obiceiul” si mi-a facut instructajul) eram deja manga. Dupa aia i-am cinstit si eu pe ei, ca “glaja” mea era inca aproape plina.
@Dan1: accentu’ nu, dar am vazut ca folosesti cum trebuie perfectul simplu, insa tu esti asa destept incit eram convinsa ca stii sa-l folosesti si fara sa fii oltean sau filolog 🙂
@sow: Ar fi bine, că eu unul n-am chef s-o mai scriu 😀
@Alina C.:
cînd ți s-o face ție milă de sărmana ta soacră, atunci să ceri de la mine milă pentru sărmanul părințelu’.
@mihai: Dupa cum ne-au invatat pe noi la scoala, limita sudica a Moldovei e reprezentata de judetele Vrancea si Galati (e chiar in “Hora Unirii” o referire la granita naturala: Milcov – adica raul , nu coniacul 😀 ), Buzaul e in Muntenia.
@Ina_adevarata: hă-hă-hă :)) :)) :))
ia să vă pună careva naş pe la Gura Humorului, să vedeţi acolo distracţie :))
@boemul: da ce e asa fun la Gura Humorului bre?
“Acoloşa” e moldovenesc pur. Sunt sigură de asta, că tocmai ce mi-a fost împrospătată memoria (nu că aş fi uitat dulcele grai). 🙂
Nu am prea auzit acoloşa, mai mult “coleaşea”
Eu zic ca si voi ati gresit. Prea ati venit cu pretentii. Acolo este un ecosistem un pic diferit fata de cel din care veniti. Atata tot.
“-Băutura nu avem la nuntă?
– Sigur că da, dă-o boalii de treabă, vedeți că este alcooloşa.”
Buzau nu e Moldova. Iar accentul e unul specific zonei, la limita dintre taraneasca de Muntenia si cea de Moldova. Eu inca il am, cand vorbesc cu familia 😀
Si nu, nu stau in Bucuresti 😉
@ThoR:
ThoT :))
Lecterita tot n-a zis nimic?! Nu-i a buna…
Dacă n-ați auzit nici expresia „arză-l-ar focul de pârlit”, n-ați fost niciodată în Buzău.
Un alt lucru la fel de adevărat este că nu ieși din curtea unui buzoian, oricât străin de tin sau de sărman, fără să-ți fi îndesat în sacoșă ceva: mere, prune, țuică, un borcănel de miere sau dulceață, ouă de casă etc. Cu cât e buzoianul mai sărac, cu atât e mai darnic.
@Alina C.: Pardon, asta cu “arza-te-ar focul” o are si mamaia, care se trage din Oltina, jud. C-ta. Mai era si “lua-te-ar mama Ana” (niciodata n-am inteles cine era mama Ana, ca nu parea asa rea, dupa nume; dar in momentele in care o scotea pe gura, nici nu mai era dispusa la comunicare si explicatii calme, era momentul sa o intinzi, nu sa stai la taclale :)). )
“acolosa”-ul seamana izbitor cu “imediat peste deal”-ul de pe la arieseni.. de am facut vreo 3 ore :)))))))
1. “acolosa” nu se foloseste in Buzau
2.Buzau e in muntenia,si accentul cu siguranta nu este unul moldovenesc ,mai ales in zona Siriului.
erai mai castigata daca trimiteai banii “acolosa” dar.. te lipseai de aceasta experienta
Sa înteleg ca de asta ai scris acest articol, sa fii sigura ca nu te mai pofteste nimeni din Buzau la vreo nunta …. acuma sa-ti zic si un secret, soareci si naftalina se mai gasesc si prin alte zone geografice ….
[…] Citeşte şi: La nuntă în judeţul Buzău, acoloşa […]