Postul nu e post destul

Sex canin

Cms

Ne aşezăm fiecare pe unde apucă, în jurul omului mic de statură, îmbrăcat într-o pijama gri petrol cu dungi albe, subţiri. În urmă cu câteva momente, psihiatra, care era şi asistenta grupei noastre, ni-l introdusese în cabinet. „Staţi de vorbă cu el şi stabiliţi un diagnostic, până mă întorc.”

– Şi ce problemă aveţi?, începe cel mai curajos dintre noi.

Era primul pacient de la Spitalul 9 cu care stăteam singuri de vorbă.

– Sunt violat în fiecare noapte de o căţea, începe senin individul să-şi expună odiseea. Sare pe fereastra salonului, cum se stinge lumina, şi mă agresează. Mă imobilizează şi pot face nimic ca să mă apăr. Facem chestii ruşinoase până dimineaţa, apoi ea pleacă în treaba ei.

Tăcere. Ne uităm unii la alţii, neştiind ce să zicem. Până la urmă, un coleg pune o întrebare tâmpită.

– O cunoaşteţi pe căţea?

– Da, da, se înviorează pacientul. Stă aici, în curte, sigur aţi văzut-o când aţi venit. Uneori mă pândeşte să apar la fereastră, ticăloasa, şi-mi face cu ochiul. Ştiu eu că abia aşteaptă seara…

– Dar nu aţi reclamat la Poliţie?, nu se lasă colegul.

– Ei, cum să nu, dă din mână a lehamite omuleţul. De câteva ori, şi degeaba. Dar lasă că am eu ac de cojocul ei. O reclam la protecţia copilului.

– La protecţia copilului? Pentru ce?

– Am rămas gravid. Vă daţi seama, după atâtea violuri… iar ea nu vrea să audă de copii. După ce nasc, o mai întreb o dată. Pe urmă, la Protecţie, tată! Să vină s-o închidă pe ea în locul meu. Să stau eu în curte, cu ăia micii, şi să-i fac cu ochiul, când se uită pe fereastră.

Omul se întinde pe scaun, zâmbind larg, cu mâinile sub cap, savurând momentul triumfului.

După 10 minute, ieşim din pavilion ca să ajungem la cursul de psihiatrie de după-amiază. Pe lângă grupul nostru trece un câine maidanez de-al casei, maro cu alb, mic, cu picioare scurte, o corcitură cu ceva teckel sau buldog.

– Ce dracu’ o fi văzut la crăcănata asta mică?, zice unul dintre noi.

Hăhăim ca nişte demenţi, îngrozim pacienţii.

Share: