Cum m-am lăsat de ciocolată
Julius Constantinescu
Pe vremea când eram un student sărac (nu ca acum, un cunoscut şi prosper autor de texte umoristice), dezvoltasem o întreagă teorie privind nutriţia raţională. Potrivit acestei teorii, cea mai recomandată dietă pentru un student sărac reieşea a fi pâinea cu Finetti. Un singur borcan de 200 g de Finetti şi cel mult o jumătate de franzelă asigurau necesarul zilnic de calorii al unui student într-o perioadă normală, fără examene. În plus, era şi ieftin, şi foarte gustos.
Această dietă echilibrată m-a ajutat să-mi menţin constantă greutatea corporală pe tot parcursul facultăţii. N-am depăşit niciodată 65 de kilograme.
Aş fi mâncat poate şi acum un borcan de 200 de Finetti şi o jumătate de franzelă pe zi, devenind un manechin de succes (am 1,87 înălţime), dacă în viaţa mea n-ar fi survenit, la un moment dat, o schimbare aparent fără importanţă, dar ale cărei consecinţe pe termen lung le vom vedea imediat. Acest eveniment cu urmări atât de tragice s-a consumat atunci când compania producătoare a scos pe piaţă borcanul de Finetti de 400 g.
Prea mare pentru o singură masă, prea mic pentru a mă descuraja să-l mănânc pe tot o dată!
Urmarea a fost aceea că, vreme de mai bine de un an, mi-a fost rău zi de zi. Zadarnic înfigeam cu hotărâre linguriţa în crema de ciocolată şi îl ascundeam în frigider, decretând că nu mai pot, mi se face rău – nu treceau mai mult de câteva minute până ce deschideam frigiderul, luam cu mâna tremurândă borcanul dinăuntru şi îl goleam de conţinut. Apoi zăceam preţ de vreo două ore, suferind de o greaţă cumplită. N-am putut sta niciodată cu ceva dulce lângă mine şi cu mintea în altă parte, sunt foarte pasional.
Găletuşa de 900 g a fost cea care mi-a pus capac. „Îmi ajunge câteva zile!”, am gemut cu lacrimi în ochi, aşezat în genunchi printre rafturile magazinului Sora, atunci când am descoperit minunea. Vomitam violent, dar n-am păţit niciodată ruşinea să-mi ajungă câteva zile.
Anul trecut, în urma unor analize de rutină, am descoperit că sunt cu glicemia pe sponci. „Nu mai mănânci deloc ciocolată, asta eliberează zahărul imediat în sânge. Îţi distrugi pancreasul. Mănâncă alte dulciuri, dar nu ciocolată”, mi-a spus doctorul. Poate vă aşteptaţi să vă spun că m-am aruncat la picioarele lui şi l-am implorat să-mi facă o injecţie, ceva, numai să-mi permită să mănânc în continuare ciocolată. Nu mă cunoaşteţi. Sunt un ipohondru foarte responsabil: nu doar că mă tratez de toate bolile imaginare, dar merg până-ntr-acolo încât mă îngrijesc chiar şi de afecţiunile reale.
Pe scurt, n-am mai mâncat ciocolată. Luna asta se împlineşte un an de când n-am mai pus în gură nici măcar o bucăţică, de poftă. Poate că nu mi-a fost uşor, dar am suferit în tăcere, cu demnitate. Pentru că, spre deosebire de cei care se lasă de fumat, noi, cei care ne-am lăsat de ciocolată, nu simţim nevoia să ne facem singuri curaj, să anunţăm ca idioţii câte zile au trecut de când n-am mai pus ciocolată-n gură şi nici nu pretindem că ne simţim minunat, când e limpede pentru toată lumea că o ţinem dintr-o depresie într-alta. Şi nici nu scoatem pe nimeni să mănânce pe balcon ca să nu intre mirosul de ciocolată în perdele.
Cum mă simt? Frumoasă şi suplă!
Oh, cât de romantic…
Povaţa sună a ceva povestioară a unei durdulii, care într-un an, s-a transformat din rostogolitoare, în model Victoria’s Secret .
meh … de la atâta ciocolata vad ca te-ai metamorfozat de te simți … Frumoasă și suplă =))
ps: o balta buna de pescuit știe careva ?
🙂 🙂 🙂
Bre, nimic nu stii! Pai trebuia sa tragi borcanu’ de 400g la doo borcane de 200. Ca si tzuica se trage la sticle, si vinul… Tot de-aia! :))
@geo: Greaca.
Eu pot sa comentez?
Sau tre’ sa-mi schimb numele?
Uite d-aia n-a aparut ciocolata electronica!
Ha?? să anunţăm ca idioţii câte zile au trecut de când n-am mai pus ciocolată-n gură . Aşa îmi vin în minte nişte statusuri pe facebook…
Mda….n-ai mai mancat ciocolata de un an…????Poate,nu zic ,nu,DAR, i-a zi domne de tonele cremshmit-uri,clatite,eclere s.a.m.d,ca vecina cititorilor te stiu de Julica spaima cofetariilor,laudaroaso!!!!!
=))=))=))
*vecina=majoritatea*,sa ma scuzi fata 😀
..si te-ai apucat de cremsnit, stim :))
@Dan1: multumesc, ceva mai aproape știi ?
ps: pescuit cu retinere – 120 lei/12 ore, in rest nu ma calific deoarece imi trebuie recomandare de la un abonat :-L
Daca apuc sa-l vad si pe el cu diabet mai traiesc o viata!!!
si pe cand un pictorial sexy?! invaluit in finetti, bineinteles… yammmy, nebunaticule/nebunatico!
=)) =)) =)) nu-mi vine sa zic nimic rautacios, mi s-au umplut ochii de lăcrimioare! Felicitari dragul nostru conducator iubit si luminat 😀
Imi placea ciocolata, cu mirosul ei fin si exotic, aducand a alte taramuri. A fost o dragoste de drum lung. Amandoua, pana cand, eu am inceput sa ma transform. Ajunsesem sa ma conving ca vechiul meu cantar se defectase. Ea, frumusetea ciocolatie si catifelata, se mentinea la fel de ispititoare si la aceleasi dimensiuni. Cred ca a inceput din frustrarea si invidia mea. Si am decis ca trebuie sa ne despartim. Apoi, am considerat ca nici painea nu-mi face bine. Am renuntat si la ea. Si la cartofi ca prea erau plini de amidon. Am renuntat si la carne ca e toxica si are multe lipide si calorii. Apoi, am renuntat la altele…mereu renuntari. Fiul meu m-a atentionat ca pe el nu il motiveaza aceeasi dieta cu iepuri..Ce sa fac?Si totul a pronit de la faptul ca imi placea ciocolata. Cand o sa vedem pe ambalajele de ciocolata ” Zaharul si ciocolata poate ucide”?
@Geo: întreabă-l pe Boemul. El ştie şi caută un coleg pescar
@Fata din vis:
Toate acele renunţări nu fac bine nici sufletului nici trupului. Dar există alternative sănătoase.
@Belle d”Imagination: multam … Boemuleeeeeeeeee, trage la tine ?
Pai acumam o alimentatie sanatoasa. Nu rabd de foame doar sunt atenta la ce mananc. Dar dragostea de dulciuri si ciocolata s-a terminat. 🙂
Ma gandesc cum ar fi ziua in care vreun doctor curajos ti-ar zice ca si berea e câh.
Daaaaan1, pe unde esti, ca tu intrebai cand mai posteaza Camio ceva? iaca, la mine pe blog :))
http://www.adelahriscu.ro/2012/08/socantul-firesc-al-vietii.html
P.S. stiti cat ii plac like-urile la Camio, da?
@Cristiana: :))
Acelaşi lucru l-am păţit cu sticlele de bere de 1 litru. Şi eu le iau cu mâna tremurândă din frigider, dar la mine tremurăturile sunt din cauza berii, nu a nerăbdării.
@Lecteriţa: Scuze, n-am citit comentariul tău. dar poţi considera intervenţia mea ca un exemplu negativ. 😀
Dintotdeauna oamenii au mâncat tot soiul de lucruri. Todeauna au murit.
Corelaţia statistică e zdrobitoare: Mâncarea ucide.
Oricum, e bine: ciocolata ]ngraă!
@Cms: Un vechi proverb spune: mâncarea-i fudulie băutura-i temelie. 😀
Nici eu nu am mancat o saptamana ciocolata cat am fost in concediu, in schimb zilnic consumam diverse delicatese portugheze :)) nici nu am simtit cum a trecut o saptamana :))))
@Cms:
Tu esti in toate pozele cu berea in fata. Un exemplu puternic =))
Povestea asta îmi amintește cineva de ăsta: http://www.youtube.com/watch?v=tLiQaC-IzCw :))
Mânărie de postare, se simte de la o poștă. Să văd eu medicul să interzică numai ciocolata și nu și restul cofetărelilor. Eu cred că lu’ Julică nu-i e prea bine de la o vreme, așa duios și sensibil cum se prezintă. Să-l fi ajuns mulțumirile celor de n-au primit nici o sinceră/cordială/politicoasă felicitare la concursurile de mimă cu pisici? De Chefala nici nu mai zic, câte victime a făcut până acum 😛
@Lecteriţa: Cum ar zice Dan1, un exemplu “puternic şi amărui”. :))
@Cristi: Cunosc proverbul, m-am sprijinit adeseori de el când mă întorceam din Centrul Istoric. 😛
De fumat cand te lasi? 😀
@ManuC: :))
@N.A.: :-bd .. aceeasi curiozitate o aveam si eu 🙂
huh?! 150 likeuri ?!?! :-O
cu povestea asta lacrimogena si siropoasa de era sa dau in diabet?!?
cum ii vrajesti, bre, tocmai cu d-astea, ca nu-nteleg!!
@Ferdinand Ș.: La toţi ne place frumoasele şi suplele! 😀
@M3bis: Bis-ule, “frumoasa ta supla” știi ca are început de chelie =))
Te inteleg, mai ales la partea cu sacrificiile cerute de galetusa de 900 de grame, principiul meu in domeniu e “Decat sa-mi para rau ( ca n-am mancat), mai bine sa-mi fie rau( ca am comis-o) 🙂
@geo: Eh, nimeni nu-i perfect…
fara sa vre, renuntarile fac parte din viata. Si cate nu facem ca sa aratam cat mai bine. pana si baba rabda la frumusete. 🙂
@Dan1: cel mai bun pont de pe Internet: tocmai am tras o cutie de inghetata de 1 kg la trei recipiente mai mici;) dar dupa ce am citit induiosatoarea poveste de aici am inghitit cu noduri; parca nu mai are nici un gust….
Salut, sunt Laura si sunt dependenta de ciocolata si marshmallows :-h
eu cred ca julius constantinescu e doar un pseudonim in spatele caruia se ascunde frumoasa si supla carmen bruma.
o sa apara pe ambalajele de ciocolata,,conduce la impotentza,,? sau ciocolatarii mor tineri ?
OK, deci Julius nu se putea abtine sa nu termine ce incepuse (bine, si mie imi zice nevasta ca nu trebuie neaparat sa termin sticla de vin inceputa).
Io stau si ma gandesc: daca Julius era un sultan otoman cu un harem de vreo 200 de cadane, termina si atunci tot “borcanul”, sau mai lasa si pe alte zile?