Rezultatul concursului cu pisici
O cruce, o casă de lemn, un pisică neagră ca o sutană popească, concurs care a durat ore în șir – zău, mai simplu de-atât era imposibil să găsesc.
Andrei Rubliov (URSS, 1966, regia: Andrei Tarkovski), ăsta era răspunsul.
Sincerele felicitări merg la LP, plus încă un rând de felicitări, tot sincere, pentru precizarea „e prea evident”.
Felicitările simple merg la Cristina, pentru răspunsul De ce trag clopotele, Mitică?
Cât despre noi, ne felicităm încă o dată pentru inspirația cu care ne alegem temele la concurs.
Mânărieeeeeee!
Io cred ca LP este un avatar al lui Julius. E prea evident.
Chiar meritam să câştig. Numai pentru faptul că nu am lasat ţ-nşpe răspunsuri cu toate filmele de pe vplay şi tot meritam.
@sebra: :))
dah, va felicitam si noi – sincer chiar! – pentru minarie!
cred că e primul concurs curat…
Aaa aşa grăit-a Zarathrustrra. Dacă nu grăia si scria…
Bine ar fi fost sa fi si putut urmari concursul, daaa, da…ce vremuri meeey cand dimineata, la amiaz si seara puteam citi linistita de oriunde articolele =))
Mno, va mai zic? :))
De obicei concursurile cu pisici dureau mai mult de 24 de ore. Cineva trebuie sa mai si munceasca in tara asta si din cauza asta nu am avut timp sa fac cercetari pentru acest concurs.
… îmi explică și mie cineva, dar așa, detaliat, cu exemple, ca și cum l-ar avea pe ponta în față, nu pe mine, ce legătură are o casă de lemn cu rusia (oricare, nu doar a lui rubliov)???
că încolo eu pricepește… 🙂
Bine domnule, excelenta manarie si de data asta! Nici nu m-am gandit si n-am pomenit de Tarkovsky. Data urmatoare sa vad cine mai da indicii si nu primeste nici o pereche de felicitari desperecheate. Ntz, ntz! #-o
“De sfoara”, nah, intelectualnicilor! =))
Dup’aia Bingo, da?, evident prea!
M3Bis, ai ceva cu mine de ma tot moderezi? ;)) =))
gata? =))
@ManuC: excelenta minarie :))
Manarie clara! Meritam sa castig! Numai pentru ozonul brasovean trimis simultan cu mesajul si tot m-as fi felicitat putin!
Pfffffffff…..
Pregatisem toate borcanele disponibile! Acu’ tre’ sa le umplu cu altceva! Tocmai gasisem pe net o reteta noua de dulceata de felicitari simple! V-as fi trimis un borcan!
@TOCIU&PALADE:
“…cu noi”
@mifty: Mi-e lene ca să zic detaliat. Gândește-te însă la căsuța care stă pe un picior (de găină, cred). Mi s-a părut evident din lemn.
Nu e mânărie, e vacs.
@mifty: Vezi primul comentariu! :))
Sunt puțin îngrijorată – cred că am atins vârful vieții mele. Să câștigi de două ori felicitări pe Daily Cotcodac (și de data asta două rânduri) nu-i puțin lucru. Cum voi reuși să mă autodepășesc vreodată?!
Bine, nu mai sunt așa tânără, deci poate nu-i rău că am atins vârful. Multe vieți n-au așa o culme glorioasă ca a mea.
@LP: cam cit de tinara nu mai esti? sa stim cum stam, noi ceilalti 🙂
Am 34 de ani. Eh, nu mai e ca la 33…
@LP: numai 34 .. ei, tinerete ..
@Serban: @Dan1: ok, dar avem o problemă: case de lemn există din… era să zic Australia, dar acolo CHIAR nu exista așa ceva… până la venirea pușcă… europenilor 😀 , până în Groenlanda…
deci, casa de lemn e ceva specific oricărei țări cât de cât evoluate, și care nu se află în mijlocul câmpiei!
@Șerban, recunosc, casa pe un picior de găină e o imagine pe care chiar n-am mai întâlnit-o în nici o poveste… 🙂
doar că aici ar fi fost vorba, cel mult, de un picior de pisică!!! 😀