Cum am intrat la Poli, cu mari emoții
Julius Constantinescu
Când am văzut subiectele la algebră și analiză matematică pe tabla de examen, m-au trecut fiori reci pe șira spinării. „Ce ușoare sunt! Pe astea le face toată lumea, cu 9,50 nu se intră!”, mi-a fulgerat prin minte.
Rigurosul meu profesor de matematică ne spusese că spaima celor care au învățat trebuie să fie subiectele ușoare, pe care le poate face orice prost; departajarea corectă o pot face doar subiectele grele.
Am transcris subiectele pe foaie îngrozit să nu notez ceva greșit. Îmi transpirau palmele numai la gândul că aș putea să nu iau 10 – eram bun doar la matematici, fizica urma să mă îngroape dacă nu scoteam note maxime la Algebră și la Geometrie. Era nevoie de o concentrare infernală.
Am terminat subiectele pe ciornă în 30 de minute, și abia atunci am intrat cu adevărat în panică: nu găsisem capcana. În jurul meu, jegoșii terminaseră și ei, dar se prefăceau că scriu – cunoșteam tertipul ăsta ieftin. Două ore am verificat în zadar, cred că de zeci de ori, subiectele: nu depistam nicicum capcana, subiectele fuseseră alese în mod perfid. Norocul meu a fost că am renunțat la un moment să mai verific, altfel n-aș mai fi apucat să mai transcriu pe curat. Am predat foile cu sentimentul că am făcut tot ce era omenește posibil, ba chiar am avut un ușor sentiment că s-ar putea totuși să le fi rezolvat corect.
Sentimentul ăsta m-a ținut până afară, când am trecut pe lângă un grup de candidați și părinți unde se dezbătea rezolvarea unui subpunct din examen. Am tras cu urechea, iar temerile cele mai negre mi s-au adeverit: greșisem rezolvarea la subpunctul ăla. Erau acolo părinți competenți, ingineri, nu mai era nici o îndoială.
Când m-a văzut tata apărând cu fața aia dărâmată, i-a pierit zâmbetul de pe față.
– Ce-ai făcut, mă?
– Am făcut pe dracu’, am zis, și ne-am îndreptat amândoi, tăcuți, spre stația de autobuz.
La câți bani băgaseră ai mei în meditații, nu puteam nici să mă uit în ochii lui.
– Nu iei nici 7, ăă?, a întrebat tata, într-un final.
– Ee, 7 pe dracu’! Iau peste 9, dar nu intru.
Am ajuns în stație negru la față. Lângă noi, un grup de candidați sporovăia vesel, optimismul colegilor contrasta vizibil cu starea mea sufletească.
– Băă, explica sigur pe el un roșcovan ciolănos, am făcut punctul 1 și un subpunct la punctul 3. Un 4 tot iau. Rotunjesc ăștia până la 5, că trebuie să-și ocupe și ei catedra, doar nu-s proști!
Știam și tertipul ăsta, așa că nu mi-am pierdut concentrarea nici la examenul de Geometrie și Trigonometrie. Încă mai erau de doi bani speranțe.
Abia de la examenul de Fizică, ultimul, am ieșit sigur pe mine:
– Hai acasă, învăț și intru la anu’.
În Beiuș, în fiecare zi se afla despre câțiva că au intrat la facultate, proaspeții studenți dădeau chefuri, erau vedetele orașului, lumea avea numai cuvinte de laudă despre ei. Rezultatele la Politehnica din Cluj s-au afișat ultimele, abia peste vreo trei săptămâni: luasem 10 și la Algebră, și la Geometrie, aveam a unsprezecea medie din toată Politehnica.
Era, însă, prea târziu: interesul pentru proaspeții studenți se stinsese. Lumea pleca în concedii.
As fi vrut sa comentez ceva legat de optimism, pesimism, pahar, bere si bursa, dar nu stiu cum se spune corect – o fi “pahar cu bere”, o fi “pahar de bere”…
La Poli intra cine vrea, iese cine poate …
Stiu cum e, la noi la Spiru si acuma se intra la fel de greu. Si stii cum se zice, nu e greu sa intri, e greu sa te mentii.
Analiza matematica, cea mai frumoasa parte din matematica. Ei ce vremuri.
Si daca tot vorbim de matematici. In liceu se facea, pe vremea mea, un trimestru de probabilitati si ne-a imbarligat profesorul ca niste mari matematicieni aplicand calcul probabilistic au reusit sa castige sume fabuloase la cazinouri. Am invatat ca timpitul tot trimestrul dar nu m-am dumirit nici in ziua de azi cum as putea sa dau lovitura.
P.S.1 la 5 din 40 ai sanse de castig mai mari decat la 6 din 49.
P.S.2 cand am dat eu like la articolul asta?
@Rada: 5 halbe =))
Pfff … sper ca o sa continui cu ceva poveste despre cum ai copiat. Cand am intrat in faculta eram si eu mai timid ca tine, dar mi-a trecut repede:
http://www.warlock.ro/2008/08/06/primul-examen-copiat/
Si eu preferam sa studiez exhaustiv pentru examene si mereu ma surprindea usurinta subiectelor. Problema e ca daca ma axam pe chestiile usoare, sigur ma rupea cu vreun SF. Deci Julius, era usor fiindca te pregatisei tu temeinic 🙂 A, inca ceva! Nu mai presupune ca altii stiu la fel de bine ca tine. Nu se exista asa ceva 😀 Sunt concluzii la care am ajuns din experienta si bineinteles, modestie :>
Ia uite ce tocilar! Nu mai comentez nimic, ca ma fac de râs. Eu am intrat cu 8,10 media generala, la fizica am fost cel mai slab, parca 7 si ceva.
Am trait si eu o mica drama asemanatoare. Dupa examenul de algebra si analiza, am discutat cu cel care statuse langa mine si pe care l-am cunoscut atunci, despre subiecte. Le facuse pe toate si mi-a explicat ca au fost o joaca de copii. Dupa a doua proba si discutie cu colegul am plecat acasa distrus gandindu-ma ca sunt cel mai prost candidat si n-am nici o sansa. La afisarea rezultatelor surpriza, colegul era primul din lista cu o medie de aproape 10
Nu trebuia, nu trebuia sa spui ca ai intrat cu 10 la mate, ca or sa fuga toate fetele de tine!
Incearca sa repari ce mai poti si zi ca ai repetat 3 ani !
Cel mai stresant a fost in facultate la un examen (parca statistica) cand toti colegii spuneau cum se rezolva un subiect iar eu eram morcovit ca bulisem rezolvarea. Cand s-au afisat notele am fost singurul cu 10, rezolvarea mea a fost corecta. A fost unul dintre cele doua momente de glorie din toata facultatea.
Al doilea moment de glorie a fost cand am luat 10 la ecologie fara sa ma duc la cursuri, fara sa invat si fara sa copii. Pur si simplu am trancanit jumatate de ora tot ce mi-a trecut prin cap despre subiecte.=))
Eh, şi eu am fost a 11 pe listă la facultate… Ce vremuri dom”le!
@Cristi: Ia uite ce pseudo-tocilar! =))
Tot 800 de like-uri si aici? Cu inca 800 la Kreator si inca 800 la recomandarile de seara ai cam 15.800. E clar, lumea s-a saturat de Basescu =))
@Cristi:
a copia, copiez.
a naviga, navighez.
Ce vremuri…ce examene…ce emoții politehnice…
@JULIUS: Io-s pseudo-tocilar, la gramatica am fost loaza 😀
Bai, deci nici postarile pron nu au atatea like-uri ca astea cu matematicieni!
@Lecteriţa: Nu a folosit aceeasi unitate de masura, 1 like la pr0n = 1000 likeuri la mate
@Lecteriţa: Cu riscul de ma repeta (c-am mai spus-o si aseara), alea sunt zecimale de like (miimi), nu sunt like-uri. =))
@Lecteriţa: Roberta are un nou job. Numara like-urile de pe DC.
@Dan1: cum ar veni sunt un fel de “sincere likeuri”
nu lipseste o virgula sau ceva la like-le celea de sus?
Frumoasa poveste.
Dar cum de ultimele 3 articole au toate fix 835 de like-uri pe FaceBook, numai un matematician o poate sti 🙂
e bușit plug-in-ul. partea proastă e că niciunul dintre cei care par, conform plug-in-ului, să fi dat like nu poate, de fapt. să facă asta…
Da’ unlike pot?
@admin: Partea bună este, în schimb, că am dat “like” fără să mă obosesc, cred că înainte chiar să deschid calculatorul. :))
Ăştia de la Spiru&Co au stricat tot farmecul studenţiei. Păi cum poate spune un spirist că a avut emoţii la admitere? Ce, a uitat să se trezească să se ducă la înscriere?! Nu merge, că te poţi duce a doua, a treia zi, te poţi înscrie oricând. Singura chestie ar fi că n-a ştiut să completeze toate câmpurile de pe cerere, alea cu numele şi adresa, şi are emoţii în privinţa rezultatului.
@admin: A fost mai demult pe aici un concurs Salveaz-o pe Pisica 13 la care stimatii administratori ne spuneau ca nu se pot manari rezultatele. Acum se dovedeste ca nu conteaza cine da likeuri, conteaza cine le numara.
Io, de examenul de admitere la facultate (in ’79) imi amintesc doar de vecina din dreapta; era foarte cald in aula unde eram, si ea (tot la examenul de algebra si analiza), din 5 in 5 minute, isi desfacea picioarele si-si facea vant cu fusta. Dupa aia, la Fizica 1 si Fizica 2 n-am mai vazut-o, deci si-a dat seama dupa prima zi de examene ca nu e de ea. (Da, am intrat, cu a 7-a medie, dar dupa fiecare subpunct la mate, vreo cateva minute admiram “peisajul”)
@costin: Farmecul studentiei l-au stricat arabii, cocalarii si Bamboo, noi haritistii nu am stricat nimic pentru ca nu am dat pe la facultate.
@Savantu’: Pai de-aia, te-a inspirat. Daca venea si la fizica 1 si 2, ieseai primul. =))
@Savantu’: Adica dupa fiecare subpunct “verificai” daca soarta ti-a suras si e corect rezultatul.
eu de ce nu am dat like aici?!
altfel, sint de acord cu Lecteriţa: e moartea pasiunii sa intri la facultate cu 10 la algebra&geometrie .. :-<
Matematicienii ma complexeaza mai mult decat doctorii!:D
Am recunoscut intotdeauna frumusetea matematicii, desi am pierdut legatura cu ea in clasa a noua, cand profa ne era simpatica fiindca o vazuse o colega pupandu-se cu un inginer (eram la liceu industrial), si nu pentru modul in care preda!
@Savantu’: Frumoasa amintire de la admitere!:D
Pentru multi dintre actualii studenti textul de mai sus este literatura SF sau daca strecuram in text si un vrajitor sau exclamam “curata vrajitorie” trecem pe Fantasy.O sa le placa! Zic.
@admin: @Cms: Nu e atat de rau. Grav ar fi sa apara ca am dat like eu care nici nu am FB :))
Probabil sunt singurul “dobitoc” care a ales la bacalaureat matematica in loc de sport, la proba orala. Si, ciudat, am luat 9,5 `tu-i parabola ma-sii ca nu am stiut daca-i concava sau convexa. La sport cred ca luam 3. Hai 4, cu indulgenta. Oricum, m-a ajutat enorm la admiterea in Politehnica Brasov unde primii 5 ani sunt grei, pana ajunge studentul in anul 3.
Da’la fizica, la fizica nu ne zice cat a luat? 🙂
Daca tot ne laudam cu notele. Eu am luat 3 la sport. Pentru chiul ce-i drept dar am luat 3.=))
pai sa-ti povestesc cum am picat eu la Poli cu 3 sutimi… consolarea mea a fost ca erau 2 inaintea mea care au picat cu o sutime 😀
@Julius: Geek