Ozzy

• Italia a reușit deja unul dintre cele două goluri care o vor duce în finală • Dumnezeu ori a fost croat, ori nu prinde nici El Dolce • Încă nu s-a inventat scorul la care suporterii irlandezi să nu simtă nevoia să bea • Nici o echipă nu ne aduce aminte de cea a României – toate încearcă să joace fotbal

Polonia – s-a calificat fără probleme la EURO, ca țară organizatoare (da, nea Piți, se poate și așa, eu ți-am zis că Nașu’ nu te sprijină îndeajuns). Are o grupă suficient de ușoară ca să fie ea echipa gazdă promovată mai departe.

Italia – nesuferita și eterna candidată la titlu a început în forță turneul, reușind încă din primul meci unul dintre cele două goluri care o vor duce în finală. Totuși, cred că sunt în asentimentul tuturor doamnelor când spun că e păcat că nu mai joacă Maldini.

Irlanda – preferata mogulului se califică rar la astfel de competiții, e destul de greu de citit. În primul meci a jucat slab, a avut ghinion și a fost furată de arbitri. Iar Dumnezeu ori a fost croat, ori nu prinde nici El Dolce. Însă numeroșii fani irlandezi nu s-au supărat, berea intră la fel de bine și când echipa favorită pierde. Ba poate chiar mai bine.

Grecia – după modelul Oprescu, grecii au demonstrat și ei, în 2004, că se poate, câștigând competiția cu toate că n-au făcut nimic notabil și toată lumea știe că erau cel puțin 7-8 contracandidate mai bune. După aceea, însă, au căzut mult, așa că, la fel ca în zona economică, se prefigurează o ieșire prematură din zona EURO.

Cehia – vă spun pe șleau că mi-a fost dintotdeauna simpatică acestă echipă. Din fericire nu m-am repezit să strig “Cehia, dragostea mea, ne-am calificat” și am așteptat primul meci din grupă. Ce să zic, au aceleași șanse să prindă sferturile ca și România.

Rusia – una dintre favoritele competiției. Nu numai pentru că au o echipă bunicică, dar și pentru că rușii se simt în Polonia, ca și în orice altă țară din estul Europei, ca acasă. Au și demonstrat acest lucru încă din primul meci, atât pe teren, unde i-au snopit pe cehi, cât și în afara lui, unde suporterii ruși au caftit serios BGS-ul local. Tradiția spune că, atunci când ajung într-o țară din est, pleacă greu acasă – minimum semifinale.

Germania – ediția din 2004 a CE nu a fost chiar așa rea, câștigarea trofeului de către greci nefiind de natură să atenueze bucuria provocată de plecarea acasă, din faza grupelor, a tandemului Germania – Italia. Mai ales că nemților li se întâmplase asta și în 2000. Din păcate, statistica e nemiloasă: sunt 1% șanse ca nemții să mai pățească așa ceva în următorii 80 de ani. Și, dacă nu ies din grupe, ajung în finală. Și, cum Robben joacă la o altă națională, probabil o vor și câștiga.

Portugalia – C. Ronaldo a început excelent competiția, reușind două coafuri diferite în meciul contra Germaniei, după cum ne informează GSP. Și nu e singurul frumușel din echipa Portugaliei, fetelor, merită s-o urmăriți. Mai ales că și Lisabona e un oraș superb, cu niște mall-uri superbe. A, da, nu vor trece de grupe.

Olanda – păstrând proporțiile, e un fel de Rapid al echipelor naționale. Mai tot timpul au o echipă bună, capabilă să joace bine și frumos, dar, din păcate, sunt singuri împotriva tuturor. Mai ales a lor, având un talent deosebit să-și dea singuri cu stângul în dreptul, motiv pentru care câștigă trofee o dată la 30 de ani. Exact ca Rapidul. Au făcut-o deja lată cu Danemarca, dar Portugalia rămâne speranța lor că nu vor pleca acasă cu 0 puncte.

Danemarca – cele trei echipe de mai sus și-au frecat mâinile de bucurie când au văzut că au măcar un adversar accesibil în această grupă de foc. Blonzii au zâmbit, erau obișnuiți cu asta încă din 1992. Așa că au intrat pe teren nu ca să facă o figură frumoasă, ci ca să se califice. După ce-au bătut Olanda, mai au de trecut hopul Portugalia, dar ceva îmi spune că danezii nu se vor lăsa impresionați de freza lui Cristiano, oricare va fi ea.

Croatia – ca mai toate echipele din Europa de sud-est, croații au avut în fotbal numai generații de doi lei, care au reușit însă cel puțin o performanță superioară celei reușite de generația noastră de aur. Probabil din cauză că toată viața s-au caftit grav cu sârbii, în loc să se vaite că sunt singurii vecini cumsecade, în afară de Marea Adriatică. Au niște fani incendiari, mai ales la propriu, o eventuală întâlnire cu Rusia garantând mutarea trupelor NATO din Afganistan.

Spania – ca și în cazul Germaniei, aici e vorba doar de statistică, iar aceasta spune că Spania, o echipă obișnuită să se facă de râs, cu toate valorile ei, vine la această ediție din postura de campioană europeană și mondială. Prin urmare, sunt mai multe șanse să meargă Nicușor Dan în turul 2 (da, știu că nu există turul 2, așa facem noi glume în sectorul 6) decât să mai facă Spania ceva notabil. Vor pleca acasă cu posesie de 88.2% și cu mingea de la ultimul meci, pe care nici măcar arbitrul, la finalul partidei, nu va reuși să le-o ia.

Celelalte echipe vor fi prezentate în ediția de mâine a Daily Cotcodac.