Ionuț Șendroiu

Estimez că, prin 2030, în România vor exista circa 500 de centre de reabiltare a dependenţilor de facebook, care se vor dovedi, evident, neîncăpătoare, iar admiterea se va face pe pile.

– Bună, sunt Angelina Jennifer din Drobeta Turnu Severin şi sunt pe facebook de la 3 ani. Primul milion de like-uri l-am făcut la 16 ani, dar, ştiţi cum e, nu e bine să spui la nimeni cum ai făcut primul milion. Despre următorul milion, pe care mi l-am luat la 18 ani si şase luni, pot să vă spun că nu au fost numai fotbalişti şi colegi de liceu, am avut şi doi profesori universitari care mi-au dat, plus mai mulţi intelectuali şi oameni de afaceri din Belgia, Kazachstan, Egipt şi Arabia Saudită. Eu m-am hotărât să mă las de Facebook după ce mi-am rupt o unghie în tastatură şi nu am mai putut de nervi. Deci, da, mi s-a înfipt între Y şi H şi vreau să vă mărturisesc că a fost îngrozitor. Pe urmă, am tastat cu stânga statusul că îmi bag picioarele în facebook si îmi închid contul şi într-o juma’de oră 49 de prieteni au ameninţat că se sinucid dacă fac asta, iar unul dintre ei s-a dus la sală şi a tras de fiare până la 4 dimineaţa, de supărare. Feed-back-ul ăsta mi s-a părut foarte chalenging şi am zis că e timpul să fac şi eu ceva nou şi deosebit în viaţă. Adică, ceva out of mainstream. Desigur, sunt conştientă că îmi va fi greu şi există posibilitatea să nu reuşesc, dar, alături de voi, îmi voi da toată silinţa. Vă mulţumesc.

– Salut, sunt Richard Ricardo Ahmed din Urziceni. Sunt pe facebook de la 5 luni de viaţă intrauterină, de când mi-a văzut taică-meu sexul la ecografie şi mi-a făcut cont. Practic, contul meu de Facebook e mai vechi decât vârsta mea, ceea ce iniţial mi s-a părut cool. Din păcate, facebook-ul a devenit un spaţiu plin de cocălari, de piţi şi şi de hipsteri, nu mai e deloc ce a fost odată. A început să mi se facă scârbă de mine pe facebook. Poza mea de profil seamănă cu meclele tuturor papagalilor şi tocilarilor care şi-au tras un cont pe facebook după ce au învăţat să tasteze. Vreau să mă las de facebook, să-mi vând apartamentul şi să-mi iau un loc de cort în Vama Veche. E adevărat, nici Vama Veche nu mai e ce a fost odată, dar facebook-ul s-a stricat mult mai rău. Deja am depus cerere să-mi schimb numele în Costel. Köstÿ, pentru prieteni.

– Ciao, sunt Dorilena şi am ţâţe mari. Vreau să mă las de facebook de când am observat că mulţi dintre nenorociţii cărora le-am dat add sunt mai interesaţi de sânii mei, cupă D, decât de mine. Mie nu mi-a venit să cred aşa ceva şi când soră-mea mi-a atras atenţia, i-am răspuns “ce-ai, fată, eşti nebună?!”. Am crezut că mi-a spus asta din invidie, că ea are numai cupă B, dar apoi mi-am zis să verific şi m-am convins că a avut dreptate. Mi-am făcut un cont de facebook numai pentru ţâţele mele, în care am pus poze cu ele în diferite sutiene, fără să mi se vadă faţa sau corpul. Pe contul meu normal am lăsat doar pozele în care apăream decât de la gât în sus. Când am văzut că ţâţele mele primesc câteva sute de cereri de prietenie pe zi, mi-a venit să plâng. Eu nu primeam mai mult de 10-15. Ca să nu mai zic de like-uri, de share-uri, de comment-uri şi de dedicaţii! Şi de cât de mortal puteau să arate tipii care se făcuseră friends cu ţâţele mele! Când mă uitam la wall-ul meu şi la wall-ul ţâţelor mele mă apuca depresia … Poate nu o să mă credeţi, dar într-o seară am avut chiar şi regrete, ca Frank Sinatra, un moş pe care îl tot share-uieşte bunică-meu. Atunci am zis GATA! Până aici! M-am hotărât că decât să-mi stric eu tenul de la depresie şi de la regrete, mai bine mă las de facebook! Ştiu, e foarte greu, dar sănătatea mea e mai presus de orice!

– Hi, sunt Mark, sunt pe facebook încă de la înfiinţare. Am venit alături de voi pentru a vedea care e treaba cu acest centru de reabilitare al dependenţilor de facebook, care a primit cele mai multe like-uri dintre toate facebook rehab-urile din lume …

PS: Mă întreb dacă în 2030 vor exista şi rehab-uri pentru dependenţii de Daily Cotcodac 😉