Postul nu e post destul

Bere și urzici

Cms

Eram cu bursă de studiu în Germania, în anul 2005, undeva în apropiere de München. Cum la acea vreme facebook-ul nu se inventase încă, în loc să socializez în camera mea cu fete drăguţe aflate la sute de kilometri distanţă, preferam să bat coclaurii pe bicicletă şi să beau bere nemţească. Câtă vreme am stat acolo, am îndeplinit cu mult zel ambele activităţi pomenite mai sus.

Într-o seară, după încheierea unui mic şi frumos congres de muzicologie şi etologie, găzduit de institutul nostru, ne-am pomenit că rămăseserăm cu un ditamai butoiul de bere de 20 de litri, neterminat cu ocazia petrecerii de încheiere. Eu, profesorul meu şi un rus, bursier şi el prin zonă, am rostogolit plini de zel preţiosul recipient până la o mică terasă cu băncuţe şi mese de lemn, în mijlocul cărora l-am depus cu solemnitate. După o scurtă prelegere a profesorului, care a deplâns decăderea poporului german, incapabil să mai tragă la măsea ca în vremurile de glorie ale Reich-ului, am purces cu toţii să golim ce mai rămăsese, adică vreo 15 litri.

Treptat, berea a început să scadă, la fel ca şi numărul nostru. Profesorul a plecat după al treilea litru, spunând că e cu motocicleta şi e bine să nu bea înainte de drum. Rusul a plecat după al patrulea litru, să aducă nişte vodcă, dar a găsit probabil că e mai distractiv să o bea singur şi nu s-a mai întors. Am rămas singur, eu şi cei cinci litri încă neconsumaţi.

Se făcuse întuneric atunci când am reuşit să termin butoiul, ultimul litru bându-l direct din el, fiindcă nu-mi aminteam ce făcusem cu paharul. Noaptea era frumoasă, vântul aducea adieri delicioase de la fabrica de brânză din orăşel, licuricii se fugăreau printre copaci iar stelele sclipeau pe cer. Dintr-o dată mi-am amintit că în pomii din grădina institutului erau mere verzi, şi mi s-a făcut poftă de câteva. Am pornit şerpuit spre obiectiv, ghidându-mă după obiectele de care mă izbeam: „zidul dinspre curte al clădirii institutului… ăsta e gardul de lemn… aha, acum vine poarta… hei, ce-i cu zidul ăsta? Vai de mine, am luat-o pe partea cealaltă, la loc comanda!” În cele din urmă, pe dibuite, în întuneric, am reperat copacii. Am fost destul de înţelept să nu încerc să urc în ei, şi m-am mulţumit cu fructele de pe ramurile mai joase. Am făcut nenumărate opturi şi înconjururi, până am reuşit să culeg vreo zece mere. M-am întors încetişor pe terasă şi am apucat să rod vreo trei, până m-am cufundat într-un somn adânc.

A doua zi, după un duş rece şi cafeluţa de dimineaţă, m-am simţit destul de întremat încât să-i povestesc profesorului ce isprăvi mai făcusem după plecarea lui. S-a uitat la mine cu atenţie, apoi la picioarele mele – umblam tot timpul în pantaloni scurţi, aşa fusesem îmbrăcat şi aseară – şi mi-a spus: „Eşti cea mai bună dovadă a existenţei Dumnezeului beţivilor”, apoi m-a dus în grădină.

Ceea ce am văzut nu era de natură să mă liniştească prea tare: de jur împrejurul merilor, aproape umplând grădina, în tufe dese, creşteau cele mai ameninţătoare urzici pe care le văzusem în viaţa mea. M-am uitat şi eu la picioarele mele. Nu aveau nici o urmă de pişcătură, doar julitura de la zidul de care mă lovisem aseară era încă vizibilă.

„Ştii, nu prea culegem merele alea, tocmai din cauza urzicilor. În alţi ani, tehnicianul le mai cosea, dar acum e plecat în Croaţia”, îmi spune, între două îmbucături, profesorul. Mămăliguţa mi-a ieşit pripită, dar lui îi place aşa. Cât despre mâncarea de urzici, s-a declarat gata să vină în România în orice moment, să o încerce pe loc, dacă e adevărat că bunica o face şi mai bine decât mine. La desert am avut, evident, plăcintă cu mere, dar de data asta o făcuse soţia dânsului – în modestia mea, am decis că nu meritam singur toată gloria.

Share:

39 comments

  1. chocolate 16 June, 2012 at 08:24

    Pe acolo se fura biciclete?

  2. Sorin 16 June, 2012 at 08:34

    Sunt zvonuri ca bavarezii fac bere mai buna decat saxonii. Este imposibil, berea de aici este deja perfecta. Si apropo, dupa ultima bauta cu un rus am ramas fara spirt si aftershave.

  3. Ina_adevarata 16 June, 2012 at 08:36

    De-aia e recomandat sa socializezi cu fete dragute, de preferinta aflate in aceeasi camera cu tine.

  4. George Damian 16 June, 2012 at 08:50

    Confirm, în Germania Dumnezeul beţivilor are puteri mult mai mari decât în alte regiuni.

  5. Dan1 16 June, 2012 at 08:53

    Mere dupa bere! 😐
    E vreo placere? :-/
    Nu te-ai stricat la stomac? =))

  6. Dan1 16 June, 2012 at 08:55

    @Sorin: Aia bavareza mai e si dulce pe deasupra, ca m-am fript eu! (Paulaner) :-&

  7. Cms 16 June, 2012 at 08:56

    @chocolate: Am văzut o bicicletă de damă care a stat trei săptămâni sprijinită de un stâlp, pe marginea şoselei. Ce-o fi fost cu ea, nu ştiu. Dar în Munchen, şi în zonele turistice, în general, se mai fură.

    @Ina_adevarata: Dumnezeul beţivilor nu te lasă să ai alţi Dumnezei. 😛

    @Dan1: Profesorul mânca piersici cu bere, în timp ce râdea de tabuurile noastre alimentare. Şi au şi bere amară, nu-mi vin acum nume…

  8. ErRon 16 June, 2012 at 09:01

    Te-ai purtat ca un adevarat patriot, doctore, facand cinste patriei! Era, intr-adevar, rusinos sa ramana berea aia de izbeliste!
    Pe profesor il inteleg, nu se putea urca baut pe motocicleta, dar rusul s-a facut de cacao, nerespectand bautura tarii al carui musafir era!
    Calitatile tale de bucatar, precum si modestia, sper ca au ramas un reper in memoria profesorului si de fiecare data cand rememoreaza acea noapte este plin de admiratie si respect la adresa poporului roman! Sunt mandra ca suntem compatrioti!:D

  9. sebra 16 June, 2012 at 09:04

    @Dan1:
    N-ai auzit că Dumnezeul beţivilor are puteri mari? Dacă l-a păzit de urzici, a putut să-l păzească şi de nişte neajunsuri la burtă.:))

  10. Alexandra 16 June, 2012 at 09:13

    :))

  11. Dan1 16 June, 2012 at 09:46

    @sebra: Crezui ca-i fereste doar de masini, urzici, câini… :))

  12. Cristina Ş. 16 June, 2012 at 10:07

    @chocolate: nu prea se fura .. doar cum zice Cms, in zonele astea aglomerate, turistice.
    in schimb in Olanda se fura la greu, indiferent de zona, si de multe ori hotii sint mina in mina cu proprietarul magazinul de unde cumperi bicicleta.

    @Dan1: Paulaner nu e neaparat reprezentativ pt berea bavareza .. mai exista si HackerPschorr, Franziskaner, Augustiner, Loewenbraeu .. de alea de minastiri sa nu mai vorbim.

    @Cms: hilar textul :)) =)) =))

    p.s. tuuuu … stii sa faci mincare de urzici?!?! tuuu?! daca nu trec urzicile pina vii incoace trebuie sa-mi faci si mie ;;)

  13. Lecteriţa 16 June, 2012 at 10:17

    Io am zis de multa vreme ca antropologii astia is niste drosofileeee!!!! =))

  14. BRRC 16 June, 2012 at 10:51

    Un studiu pe continentul berii ar releva suprematia Moraviei: Planck.
    In Insule, batalia s-ar da intre familia Fuller’s (London Porter rulz!) si Guiness, fara un castigator clar.
    Americanilor le e mai simplu. Au doar o singura optiune: Pabst Blue Ribbon.
    Fireste, cercetarile astea ar trebui verificate, testul final incluzand proba cu urzici 🙂

  15. ienihabarnam 16 June, 2012 at 11:26

    am vrut sa zic ceva , dar pana am terminat de citit comentariile, am uitat. se cheama ca acuma trollez? 😀

  16. sebra 16 June, 2012 at 11:44

    @Dan1:
    Se mai ia şi după om, aşa…;-)

  17. dyers_eve 16 June, 2012 at 11:55

    urzici cu bere/ i-o placere;/ bere cu urzici/ la burta te strici :))

  18. RoseN 16 June, 2012 at 11:56

    aveam impresia ca esti om serios domnu doctor CMS-ica =))

  19. Raluca 16 June, 2012 at 12:12

    ah, am si eu vreo 2 dovezi de netagaduit ca dumnezeul betivilor exista. una dintre ele implica si niste urzici, e adevarat. dar nu numai. 😛

  20. Cms 16 June, 2012 at 12:42

    @Cristina Ş.: Aşa! Augustiner e berea aia cu capac care se poate pune la loc, nu? Aia e mai amară, mai grea. Şi, da, am gătit şi mâncare de urzici. Dar poate că profesorul a fost politicos. :))

    @Lecteriţa: Da eu nu am burta neagră, zău! 😀

    @RoseN: Ei, şi fetele cu experienţă se mai păcălesc, uneori. Cred că e de vină mutra mea de contabil inocent. 😛

  21. Cms 16 June, 2012 at 12:46

    @Dan1: Asta, pe specialităţi, e treaba sfinţilor. Dumnezeu este omnipotent.

    @sebra: Cum le vezi tu bine şi câtă dreptate ai, dragă Sebra… 😀

  22. sebra 16 June, 2012 at 13:26

    @Cms:
    Eh, aici e vorba şi de materialul clientului. 😀

  23. Lecteriţa 16 June, 2012 at 13:30

    @Cms:
    Erai cu bursa!!!! Si goleai butoaie la nemti!

  24. camionagiu 16 June, 2012 at 14:09

    Noi, soferii de TIR, mereu am incercat sa facem o figura frumoasa peste hotare si am reusit. In primul rand nu bem, conducem frumos, parcam numai in spatii special amenajate si nu pe trotuare, ca amatorii.

    Dar ce folos, de vreme ce imaginea Romaniei in lume este stricata de indivizi care-si spun cercetatori, insa obisnuiesc sa se imbete prin parcuri si sa haladuiasca pe banii statului cu bicicleta pe coclauri.

    La munca, ciocoi ai cartii!

  25. ErRon 16 June, 2012 at 14:16

    @Lecteriţa: Un gest frumos,as zice! Nu are poporul nostru o vorba, ca nu-i bine sa lasi bautura in pahar, ca aduce ghinion gazdei?
    D’apoi in butoi!!!:D

  26. oltelean 16 June, 2012 at 14:25

    Io nu prea cred in Doamne-Doamne, d’aia cand ma pun sa beau, ma imbrac frumos la costum, ca nu stiu dup’aia pe unde ma vor purta pasii. Si preventiv imi pun bocancii cu 20 de inele, cotiere, genunchere si casca.
    Culmea, nici macar bicicleta nu am, ca mi-e frica de inaltimi… poate de aia cand beau mai mult ma tarasc pe jos, sa nu ma apuce ametelile.

  27. Cms 16 June, 2012 at 14:48

    @Lecteriţa: Nu le goleam, le reciclam, ja? 😛

    @camionagiu: Zi mersi că nu m-a bătut gândul să cobor pe bicicletă 5 kilometri până în Herrsching, reşedinţa de judeţ. La ora aia ar fi crezut bieţii cetăţeni că a venit Cirque du Soleil la ei în oraş.

    @ErRon: Băiete, o bere la doamna! 🙂

  28. Cristina Ş. 16 June, 2012 at 15:51

    @camionagiu: ciocoi ai cartii =)) =))
    o tin minte si o si folosesc, sa stii! daca ai ceva pretentii anunta-te acum, diseara va fi prea tirziu

    @Cms: aia cu capac parca e HackerPschorr :-/ ..

  29. Dan1 16 June, 2012 at 15:52

    Offtopic: bre, mai asteptam mult cu mânariile-alea? Adica concursul cu cafeaua, cu Monica, cu masina, cu crâsma, cu masa porceasca si cu mima cu pisici?

  30. Dan1 16 June, 2012 at 16:09

    A, si cu biletele-alea…

  31. Ina_adevarata 16 June, 2012 at 16:42

    @Cristina Ş.:
    Pari o cunoscatoare a diverselor marci de bere germana. Le-ai invatat doar de pe etichetele din supermarket, presupun 🙂 Sau le stii de la vreun prieten =))

  32. Dan1 16 June, 2012 at 17:06

    @Ina_adevarata: Nu ca Cms care le-a luat la rând pe toate! De nici nu mai stie cum se chema, pa’erea mea! =))

  33. Cristina Ş. 16 June, 2012 at 18:17

    @Ina_adevarata: mmm .. adevarul e ca etichetele te ajuta foarte mult cind cumperi berea .. pentru prieteni, desigur 🙂

  34. Cristi 16 June, 2012 at 21:13

    @Dan1: Mai nu-i chiar atat de grav. Am mancat mai multe feluri de fructe dupa ce am baut bere si nu s-a intamplat nimic de genul ala.

  35. Dan1 16 June, 2012 at 21:35

    @Cristi: Poate nuci, alune, “bomboane agricole”! :))

  36. N.A. 16 June, 2012 at 22:20

    Cemesica, nu te mai da mare cu bursele de studiu, ca Julius doar ce se luase la harta pe facebook cu intelectualii din lista lui, acu’ ajungi pe lista lui neagra! :))

  37. Serban 16 June, 2012 at 23:36

    Scuze pentru întârziere, mi-au tăiat ăștia netu’ pe motive mercantile.
    Hai, domnu’ antropolog, asta-i prea gogonată! Cum să rămână bere într-un butoi de doar 20 de litri!!! Butoiaș. Butelcuță.

  38. ala 17 June, 2012 at 11:27

    cu durere-n suflet afirm ca Palm bate la popou Franziskaner si orice alta bere nemteasca

  39. Cms 17 June, 2012 at 12:46

    @Cristina Ş.: Mi-ai amintit că Augustiner e berea blondă care mi-a plăcut cel mai mult în ultimele două luni de şedere, după ce mi se cam acrise de Andechs Bier (din cauza acelei nopţi pomenite mai sus). Profesorul zice că e considerată o bere “proletară”, pentru studenţi şi muncitori. Poate datorită ambalajului simplu, sticla semănând cu cele de la noi de pe vremuri…

    @NA: Lista lui neagră pe care scrie cu argintiu “Manowar”? 😛

    @Serban: Eh, m-ai prins. Fuseseră două butoiaşe din astea la petrecere, din care unul se golise complet. Asta nu l-a împiedicat pe profesor să spună că, în vremurile bune, la o petrecere cu 30-40 de persoane se consumau trei butoaie pline.

Leave a reply