@sebra: Să ştii! Localul ăla se cheamă sigur “Crăpelniţă cu Julius”!
@Dan1: Exact ce trebuie! :))
RoseN e deja la hotel, dacă nu bântuie străzile Parisului, cu porcuşorii în lesă. 😀
@sebra: Fiind manga (cum cre’ ca e la ora asta) o sa fie iertator!
Aia nu e porci, e “porcusori zmeuroz”, daaa? Ca daca era porci, era barbati – clar! =))
A, bun, mai mulţi invitaţi, mai multe şanse de… distracţie. 🙂 Paharnice Dan, să curgă coniacul!
@ErRon: Dacă ai ştii cât de întortocheaţi suntem şi noi… :))
Erau vremuri când CMS sau Dan1 mai băgau în comentarii un text din ăla! Da’ na, atunci nu erau cocoţaţi pe canepelele de struţ ale autorilor DC.
Acum e un moment din ăla!
Mai uşor cu cadavrul pe scări!
.
Dintre materiile învăţate în timpul facultăţii, anatomia umană mi s-a părut una dintre cele mai dificile. Mai mult decât învăţarea pe de rost a elementelor anatomice, cu denumirile, variantele şi raporturile lor unele faţă de altele, era şi mirosul pestilenţial de formol, care ne întâmpina la intrarea în sălile de disecţii şi ne conducea până acasă, păstrat în piele şi haine.
Într-una dintre aceste după-amiezi formolizante, rămăsesem ultimul din grupa mea, mocăindu-mă ca de obicei cu schimbarea halatului. Şi cum moşmondeam eu la nasturi, mă trezesc că vine spre mine un asistent de la catedra de anatomie.
„Fiţi buni, băieţi, şi daţi-ne o mână de ajutor cu cadavrul ăsta, trebuie mutat în sala de la subsol”
Vorbea cu singurele două astfel de specimene prezente la momentul acela în sală, eu şi cu un băiat de la grupa ce urma după noi. Spun asta ca să-mi salvez onoarea, pentru că oricum pămpălăi scria pe feţele noastre. Neştiind cum să refuzăm oferta, ne-am îndreptat împreună cu asistentul spre o masă de marmură.
Preparatul, abia scos din bazinul de formol şi încă întreg, nedisecat, era învelit într-un cearceaf de un alb murdar, pătat din abundenţă de formol. Am apucat marginile cearceafului, fiecare la câte un capăt iar asistentul, pe post de şef de echipă, ne deschidea calea.
Am ieşit în holul facultăţii cu sinistra încărcătură. Datorită formolului şi grăsimii dizolvate, pânza cearceafului devenise alunecoasă, astfel că am fost nevoiţi să sprijinim cadavrul de balustrada scărilor şi să-l apucăm mai vârtos, petrecându-ne mâinile pe sub trupul care cântărea peste 80 de kilograme. Două studente care tocmai veneau de la subsol ciripind vesele ca nişte vrăbiuţe făcură ochii mari şi se albiră la faţă. Am zâmbit vinovat, dar rânjetul meu a pus probabil paie pe foc, fiindcă au făcut cale întoarsă în mare viteză. Parcă eram ceata piratului Flint, îngropând un nenorocit pentru care nimeni nu plătise răscumpărarea.
Am ajuns cu chiu, cu vai la capătul călătoriei, unde ne-am ales cu… sincere felicitări. Atunci am descoperit cât de mult costă această monedă mogulească: eram mânjit din cap până în picioare cu formol! Am alergat într-un suflet la toaletă ca să mă spăl măcar pe mâini, întinzând greţoasa materie pe tot ceea ce atingeam: balustrada scării (oricum unsă bine din momentul transportului), clanţele uşilor, robinetele şi butonul aparatului cu săpun lichid. Care era gol!
În aceste momente pline de emoţie, personajul din filme de regulă urlă ca un posedat şi apoi pune mâna pe un obiect de uz casnic: cuţit, topor, drujbă sau pistol-mitralieră. Sunt absolut convins că şi norvegianul Breivik se murdărise tăind roşiile pentru salată şi pe urmă nu a mai găsit un săpun decent ca să se spele măcar pe mâini. Aşa că a dat iama în politicienii vinovaţi de această nepăsare crasă.
Eu însă sunt o persoană cu mult autocontrol. Am spus o înjurătură pe care o păstram pentru momentele când pierdeam cursele de NFS Porsche, m-am spălat pe mâini cu apă chioară şi m-am şters cu halatul pe care îl dădusem în prealabil jos. Am ieşit demn din baia care mirosea deja a formol, mi-am recuperat bagajele şi am plecat acasă.
Timp de o săptămână, până a dispărut mirosul, am apărut la facultate duhnind a aftershave de la o poştă. Dar despre acest lucru şi cum am devenit astfel mai simpatic în ochii fetelor, cu altă ocazie.
@Cms: Normal ca v-ati ales cu sincere felicitari!!
Voi la ce v-ati asteptat??
Din povestirea ta am inteles uramtorul fapt: nu-i bine sa fii nici ultimul, nici primul, la mijloc e fara riscuri!:D
@Cristi & @Cms: Ma scuzati, dormeam porce dus. Acu’ cre’ ca mai bine merge o cafea.
Cms, eu, daca tot eram în situatia aia, le-as fi zis fetelor: “Fetele, serviti un cotlet, un antricot, ceva? E proaspat!” >:)
…spuse Bravul Soldat Julica :))
Asta, SS-istu’, joaca si in “Mumia”, care e acum, pentru a 50-a oara, pe Antena1. :))
pfff .. si io care speram ca primim un text de la dr Sendroiu !!!
@dyers_eve: :))
Julius, restaurantul ala din Vama s-a deschis asa saracutul, fara sa aiba nici un nume?
Da’ chiar, are dreptate dyers_eve, ne mai datorezi doua mânarii! :))
Hm-hm!
E vreun troll pe-aici?
Pe-aici pe-aici pe-aici…
Doar ecoul! 😐
…coul…coul…coul!
@Dan1: …oul… oul… oul!
@Cms: A, un troll! Ce placere! Ia un loc! Iti torn ceva de baut pâna vin ceilalti?
@Cms: Hei, nu sunt în uniforma, da?
@Dan1: Mulţumesc frumos! Ce avem? Coniac Napoleon, ca data trecută?
@Cms: Nu bre, “Picatura”! =))
@Cms: Glumez! Cava d’oro! O picatura dă stil! =))
ce faceţi, bre??
@sebra: Trollam p-aici! Servesti o cafea? Sau e prea târziu?
@Dan1: Minunat! Câteva picături din astea, atunci, te rog! Câteva sute, aşa. 🙂
@sebra: Chiulim de la Megadeth şi Motorhead.
As bea si eu ceva, da’ cu gheata!
@ErRon: Un coniac cu gheaţă la doamna! 😀
Multumesc,multumesc! De aia e asa liniste pe aici, ca ceilalti trolleaza la concert?:P
@ErRon: Nu mai bine un “Manhattan”? “On the rocks”? E asa cald la Cluj bre?
@Dan1: Foarte cald! Ma pusesi sa ma interesez ce inseamna “On the rocks”:D
De aia e site de cultura, ce-i drept!:D
@ErRon: Inseamna “cu gheatza”! :))
Site educatzional doamna
ce pse poate? :))@ErRon: Unii n-au mâine serviciu, cum au cercetătorii conştiincioşi, ca mine. 😀
@Dan1: Ceva antreuri la băuturile astea bune?
Niciodată nu e prea târziu pentru o cafea!
Da’ restul unde-s?? Te pomeneşti că mănâncă
porciporceşte în Vamă cu Julius??@Cms: Un parizer, un ziar, ceva?
@sebra: Cre’ ca RoseN e-n avion, sunt curios doar dac-a pus purceii (zmeuroz) la cala sau la bagaje de mãna! =))
@sebra: Să ştii! Localul ăla se cheamă sigur “Crăpelniţă cu Julius”!
@Dan1: Exact ce trebuie! :))
RoseN e deja la hotel, dacă nu bântuie străzile Parisului, cu porcuşorii în lesă. 😀
@Cms: Mi s-ar parea total deplasat, deci daaa? De ce sa nu se cheme “Manga cu Julius în Vama”? =))
@Dan1: “Mandinga cu Julius, în Vamă”. :))
@Cms: Sau asa! =))
Mii de scuze! Uitasem să dau like şi share la minunatul site. Sper doar ca Julius, în imensa lui bunătate, să mă ierte.
Păi porcii lui RoseN sunt comunitari ca să poată să-i scoată în lume?? =))
@sebra: Fiind manga (cum cre’ ca e la ora asta) o sa fie iertator!
Aia nu e porci, e “porcusori zmeuroz”, daaa? Ca daca era porci, era barbati – clar! =))
@Dan1: Uh, mi-ai luat vorba din gură referitor la porci. 😛
@sebra: Ai dreptate. Niciodata nu e prea tarziu pentru o cafea.:)
@Dan1: Putin coniac si pentru mine se poate?:))
@Cms: Cine sa va cunoasca mai bine, daca nu voi insiva!:P
Desi, tre’ sa recunosc, porci, ne-porci, fara ei viata ar fi pustie!:D
A, bun, mai mulţi invitaţi, mai multe şanse de… distracţie. 🙂 Paharnice Dan, să curgă coniacul!
@ErRon: Dacă ai ştii cât de întortocheaţi suntem şi noi… :))
Erau vremuri când CMS sau Dan1 mai băgau în comentarii un text din ăla! Da’ na, atunci nu erau cocoţaţi pe canepelele de struţ ale autorilor DC.
Acum e un moment din ăla!
@sebra: Asta a durut! 🙁
@Cms:
Adevărul doare, aşa-i? :))
@sebra: Eh… 🙂
Am ceva pe care îl ţineam pentru corectură. Sper că merge şi aşa… 🙂
@Cms: E vreunul pe care l-ai trimis si n-a fost publicat, sau e complet nou?
@ErRon: Complet nou.
@ErRon:
Ne mai încurcăm în detalii?
@Cms:
Mergeee!!!
p.s. şi vorbim cu Julius să ne dea spor de weekend. mai ales mie că mi-am adus aminte! :))
Mai uşor cu cadavrul pe scări!
.
Dintre materiile învăţate în timpul facultăţii, anatomia umană mi s-a părut una dintre cele mai dificile. Mai mult decât învăţarea pe de rost a elementelor anatomice, cu denumirile, variantele şi raporturile lor unele faţă de altele, era şi mirosul pestilenţial de formol, care ne întâmpina la intrarea în sălile de disecţii şi ne conducea până acasă, păstrat în piele şi haine.
Într-una dintre aceste după-amiezi formolizante, rămăsesem ultimul din grupa mea, mocăindu-mă ca de obicei cu schimbarea halatului. Şi cum moşmondeam eu la nasturi, mă trezesc că vine spre mine un asistent de la catedra de anatomie.
„Fiţi buni, băieţi, şi daţi-ne o mână de ajutor cu cadavrul ăsta, trebuie mutat în sala de la subsol”
Vorbea cu singurele două astfel de specimene prezente la momentul acela în sală, eu şi cu un băiat de la grupa ce urma după noi. Spun asta ca să-mi salvez onoarea, pentru că oricum pămpălăi scria pe feţele noastre. Neştiind cum să refuzăm oferta, ne-am îndreptat împreună cu asistentul spre o masă de marmură.
Preparatul, abia scos din bazinul de formol şi încă întreg, nedisecat, era învelit într-un cearceaf de un alb murdar, pătat din abundenţă de formol. Am apucat marginile cearceafului, fiecare la câte un capăt iar asistentul, pe post de şef de echipă, ne deschidea calea.
Am ieşit în holul facultăţii cu sinistra încărcătură. Datorită formolului şi grăsimii dizolvate, pânza cearceafului devenise alunecoasă, astfel că am fost nevoiţi să sprijinim cadavrul de balustrada scărilor şi să-l apucăm mai vârtos, petrecându-ne mâinile pe sub trupul care cântărea peste 80 de kilograme. Două studente care tocmai veneau de la subsol ciripind vesele ca nişte vrăbiuţe făcură ochii mari şi se albiră la faţă. Am zâmbit vinovat, dar rânjetul meu a pus probabil paie pe foc, fiindcă au făcut cale întoarsă în mare viteză. Parcă eram ceata piratului Flint, îngropând un nenorocit pentru care nimeni nu plătise răscumpărarea.
Am ajuns cu chiu, cu vai la capătul călătoriei, unde ne-am ales cu… sincere felicitări. Atunci am descoperit cât de mult costă această monedă mogulească: eram mânjit din cap până în picioare cu formol! Am alergat într-un suflet la toaletă ca să mă spăl măcar pe mâini, întinzând greţoasa materie pe tot ceea ce atingeam: balustrada scării (oricum unsă bine din momentul transportului), clanţele uşilor, robinetele şi butonul aparatului cu săpun lichid. Care era gol!
În aceste momente pline de emoţie, personajul din filme de regulă urlă ca un posedat şi apoi pune mâna pe un obiect de uz casnic: cuţit, topor, drujbă sau pistol-mitralieră. Sunt absolut convins că şi norvegianul Breivik se murdărise tăind roşiile pentru salată şi pe urmă nu a mai găsit un săpun decent ca să se spele măcar pe mâini. Aşa că a dat iama în politicienii vinovaţi de această nepăsare crasă.
Eu însă sunt o persoană cu mult autocontrol. Am spus o înjurătură pe care o păstram pentru momentele când pierdeam cursele de NFS Porsche, m-am spălat pe mâini cu apă chioară şi m-am şters cu halatul pe care îl dădusem în prealabil jos. Am ieşit demn din baia care mirosea deja a formol, mi-am recuperat bagajele şi am plecat acasă.
Timp de o săptămână, până a dispărut mirosul, am apărut la facultate duhnind a aftershave de la o poştă. Dar despre acest lucru şi cum am devenit astfel mai simpatic în ochii fetelor, cu altă ocazie.
@Cms: Mi s-o meritat sa trollez la ora asta, ca m-am ras porceste, daca pot sa ma exprim un acest fel!
@ErRon: Mulţumesc! Porcuşoreşte, ca să fii în ton cu discuţia de mai sus. 😉
@Dan1: Mai îmi dai un pic de coniac, te rog? După atâta efort, simt că merit. :))
Deci formolul topeşte grăsimea. Dacă eu mă bag o ţâră în formol, câte kile de grăsime topesc? :))
@Cms,
Da’ ce? Dan1 te-a pus să cari preparatul ? :))
@Cms: Normal ca v-ati ales cu sincere felicitari!!
Voi la ce v-ati asteptat??
Din povestirea ta am inteles uramtorul fapt: nu-i bine sa fii nici ultimul, nici primul, la mijloc e fara riscuri!:D
@sebra: Puşchea pe limbă! Asta e o glumă nepotrivită, până şi pentru un medic. 🙁
Dan1 e drăguţ şi serveşte coniac la cea mai mică provocare. 😛
@ErRon: Sau şef de echipă. 😛
@Cristi & @Cms: Ma scuzati, dormeam
porcedus. Acu’ cre’ ca mai bine merge o cafea.Cms, eu, daca tot eram în situatia aia, le-as fi zis fetelor: “Fetele, serviti un cotlet, un antricot, ceva? E proaspat!” >:)