Umilinţă şi înfrângere la bacalaureat
George Damian
Când am citit pe biletul examenului la literatura română oral „Demonstraţi că Ilie Moromete reprezintă prototipul ţăranului filosof” am ştiut că voi face senzaţie. Cu o sumă minimă de lecturi filosofice eram gata să sparg tiparele şi să demonstrez cu argumente că Ilie Moromete este un ţăran simplu, cu o oarecare aplecare către meditaţie şi introspecţie – dar sub nici o formă vreun filosof în sensul clasic al cuvântului. Ideea încolţise în mintea mea şi nu o comunicasem nimănui, era una din primele idei proprii şi abia aşteptam să declanşez o revoluţie în critica literară. Într-adevăr, am făcut senzaţie. Comisia de examinare m-a lăsat să delirez vreme de zece minute până în momentul în care cu un ton veninos şefa de la catedră mi-a aruncat o întrebare capcană: „Măi băiatule, tu ai citit cartea?”
Abia atunci am văzut cum mă priveau cele trei examinatoare. Preşedinta comisiei avea o lucire ucigaşă sub ochelarii cu multe dioptrii, profesoarea din stânga ei mă privea cu dispreţul destinat unei libărci băloase, iar cea din dreapta avea o privire încărcată de milă, aproape că începuse să i se formeze o lacrimă în colţul ochiului.
Hotărât să lupt, am aruncat pe masă câteva detalii obscure din roman, printre care şi cel că fratele lui Ţugurlan fusese comunist şi murise în timpul grevelor de la atelierele Griviţa. Profesoara dispreţuitoare mi-a comunicat din vârful buzelor că inventez, iar inconştienţa delirului de grandoare m-a făcut să pronunţ o erezie care nu putea trece nepedepsită: „Probabil dumneavoastră aţi citit cartea pe sărite…”
Decizia a fost luată imediat: am fost invitat să părăsesc sala de examinare. Când am solicitat să mi se permită să abordez şi al doilea subiect, dispreţuitoarea a spus că au auzit destule de la mine, nu au de gând să asculte ce prostii am de gând să spun despre Mihai Eminescu.
Indignat, am cerut să mi se comunice nota obţinută. Veninoasa preşedintă a comisiei mi-a şuierat că voi avea ocazia să aflu nota spre seară. Teama de necunoscut îşi înfigea colţii reci în mintea mea tânără.
Am ieşit demn din sală, împreună cu profesoara cea miloasă care m-a escortat spre cancelarie. Protestele mele au fost întâmpinate de doi ochi albaştri adânci şi o voce blândă: „Măi omule, dacă vrei să treci bacalaureatul te rog să faci ce îţi zic!”. Am cedat şi am intrat în cancelarie. În câteva cuvinte li s-a comunicat profesorilor liceului cele întâmplate în sala de examinare. Am fost invitat să iau loc şi să aştept. Toată lumea se uita ciudat la mine, iar eu abia aşteptam să ies de-acolo şi să-mi aprind o ţigară. Mă simţeam apărat de platoşa adevărului, dincolo de orice pericol. Eram gata să îmi reproduc raţionamentul în faţa oricui şi să îmi clamez dreptatea până la Dumnezeu. Însă în spatele uşilor închise negocierile se purtau în lipsa mea.
Profesoara cea miloasă m-a extras din cancelarie după vreo jumătate de oră şi mi-a prezentat într-o clasă goală termenii armistiţiului. Mai degrabă era o capitulare necondiţionată la pachet cu o mărturisire a păcatului şi o pocăinţă publică. Pentru a continua examenul trebuia să intru în sala de examinare şi să îl proclam pe Ilie Moromete ţăran filosof. Abia apoi urma să îmi prezint opinia despre „Floarea albastră” a lui Mihai Eminescu, decizia finală urmând să fie luată în funcţie de comportamentul meu. „Şi ai grijă ce zici de Eminescu!” mi-au spus cei doi ochi albaştri încărcaţi de compasiune. Vroiam să fiu brav ca Giordano Bruno şi să mor arzând pe rugul adevărului. Cei doi ochi albaştri mi-au întâmpinat cu mult calm protestele violente: „Tu ai dreptate. Moromete nu e filosof, dar dacă vrei să treci bacalaureatul trebuie să spui că este!” Mă zbăteam ca o râmă în cârlig sub privirile unei femei care fără îndoială mai văzuse astfel de tragedii. Cu sufletul torturat de umilinţa cedării am acceptat termenii armistiţiului.
Deplin conştient de ticăloşia trădării adevărului, am recunoscut în faţa comisiei că Ilie Moromete a fost ţăranul filosof. Încercarea de a prezenta ceva argumente mincinoase mi-a fost retezată de vocea otrăvită a preşedintei de comisie, care m-a îndemnat să abordez cel de-al doilea subiect. Am recitat cu jumătate de gură canonul consacrat al manualului. „Trebuie apreciată şi originalitatea…”, au şoptit cei doi ochi albaştri. Răspunsul sâsâit al limbii bifurcate m-a înştiinţat că am trecut examenul, iar nota urma s-o aflu spre seară.
Înfrângerea a fost totală: nu am avut curajul să strig la ieşire „E pur si muove!”
Am luat 8.
Incredibil! Şi eu aveam de gând să dezbat subiectul cât de curând, numai că bula imobiliară nu mi-a permis răgazul necesar. :))
Ilie Moromete e un dobitoc suferind de un complex de superioritate total nejustificat faţă de semeni, un individ căruia nu-i pasă de copiii săi, nu pricepe nimic din ce se întâmplă în jurul lui, la muncă trage chiulul cât poate, nu-şi respectă cuvântul dat – împrumută bani de la primar lăsându-l pe acesta să înţeleagă că îl va susţine politic, apoi se face că plouă, împrumută bani din bancă cu speranţa că statul o să-i anuleze datoria, vinde salcâmul de pe terenul soră-sii, etc. Portretul dobitocului perfect, capodoperă a literaturii române moderne, păcat de imbecilii care-şi zic critici de literatură şi profi de română, ăştia sunt în stare să măsluiască orice adevăr, oricât de evident ar fi acesta.
Şi celebra scenă cu cititul din ziar – se vede clar că imbecilul nu pricepe nimic din ce scrie acolo, singurul care îi dă peste nas e Ţugurlan, ţăran ca şi el, dar care nu pică în admiraţia ipochimenului ca restul satului.
Asta a fost învatamântul românesc dintotdeauna, iar ei cred ca problemele lui se rezolva cu niste webcam-uri în salile de examen. 🙁
Scuze George, azi nu e miercuri?
@Dan1: Marti e ziua textelor istorice, in restul saptamanii scrie texte personale de genul “aventurile bravului soldat Georgica” 🙂
eu am luat 9 la romana oral tot pentru originalitatea prezentarii. Si acum stiu subiectele, desi au trecut vreo 15 ani de atunci.
Subiectul nr 42:
1. Semnificatia drumului facut de Harap-Alb in povestea cu acelasi nume;
2. Degradarea omului in fata naturii in opera lui Bacovia.
“Moromete nu e filosof, dar dacă vrei să treci bacalaureatul trebuie să spui că este”. Avea dreptate doamna. Eu pentru bacalaureat as fi fost in stare sa spun ca Moromete este un filozof peste Confucius, Kant si Schopenhauer.
De-aia am preferat matematica. Cel putin la nivel de liceu nu aveai necazuri de genul asta.
@Fratele Andryusha: cum fac sa-i dau 10, 50, nu! chiar 100 de likeuri Fratelui Andryusha? ..
si lui G. Damian, desigur!
@bogho:
Drumul lui Harap-Alb avea vreo semnificatie?! In opera lui Bacovia avem chestiuni de mediu?!!! Multe mi-au scapat mie din literatura asta…
Eu cred că fratele Andryusha exagerează. Mie îmi este simpatic Moromete, doar că nu îl cred filosof. Un ţăran care mergea de capul lui prin lume, nimic mai mult.
Mie mi-au cerut să le explic ce-s alea “locuințe lacustre”. Și, pentru că mă pregăteam pentru arhitectură, le-am zis că le pot desena și am dat să mă îndrept spre tablă. Mi-a zis una privindu-mă ciudat “lasă…” și m-au expediat afară. Am luat 9, cred că s-a văzut, pur și simplu, pe mine că știu ce-s locuințele lacustre. Exprimam cunoaștere prin toată ființa mea.
Generatia mea a mers mult mai departe. La romana scris, subiectul suna cam asa:”caracterizati un personaj incadrat in tipologia intelectualului, dintr-un roman interbelic”. Ghiciti pe cine au caracterizat colegii mei (in afara de geniile care l-au ales pe Ion, bineinteles…)! Motivatia lor: stia sa citeasca…
Pe baza comentariilor de la articol ai putea scoate o carte (ca se practica) intitulata (cum altfel?) “Ghid practic pentru BAC”
Nu ne legam de aspectele de tinuta si comportament (sunt arhicunoscute) doar de ceea ce TREBUIE sa spui la examinare:
– 1. Copy-Paste citate ale unor oameni celebri referitor la subiectul discutat (cca 50% din timp)
– 2. Copy-Paste din ce te-a invatat profesorul la ora (49.5%)
– 3. CU MARE GRIJA (urmarind limbajul trupului la examinatori) – pareri personale asupra subiectului – MAXIM 0.5%
Binenteles la ultimul punct ajungi rar in conditiile in care respecti cu strictete primele reguli.
P.S. Io-s patit in alt mod: apreciere deosebita (nota 10 in catalog) la “rezumatul” romanului (ca io-l citisem nu ca restul clasei) si 4(tot in catalog) la comentariu literar asupra subiectului.
bai, pe vremea mea, la bac, am fost prima generatie cu Eliade si Vasile Voiculescu in “meniu” (casele de pariuri mergeau ori pe astia doi ca erau proaspeti, ori pe Eminescu, ori pe Blaga). Si-am avut de facut paralela la “ars poetica” pe la doi baieti, si de comentat un text din Harap-Alb. Asta la scris, ca la oral am nimerit caracterizarea Vitoriei Lipan si ceva gramatica. Si-am luat 8.50 la scris si 9.50 la ailalta… ‘ai de capul meu!
Măi, eu nu ştiu ce bacalaureaturi aţi dat voi, la oral eu am comentat cu aplomb doar din capul şi sufletul meu, fără fir de citate. Rezultat, 10.
La scris n-o fo decât 9.50, tot aşa, pe ceea ce am gândit eu.
În contrast cu familia complet disfuncţională a lui Moromete, în care toată lumea se certa cu toată lumea, se băteau şi se încăierau pentru orice, de la lâna oilor, bani, pământ, florile din grădină din care Ilinca nu se îndura să-i dea câteva lui frate-su pentru cunună, autorul prezintă şi familii frumoase, unde sacrificiul de sine şi buna înţelegere domnesc – surorile lui Birică, care preferă să umble cârpite, numai să aibă Birică haine frumoae, de ieşit în lume, Iocan care şi-a ţinut copiii desculţi ca şi ceilalţi dar, când le-a venit vremea de şcoală i-a încălţat şi i-a trimis să înveţe carte, până şi cizmarul cu o droaie de copii îşi pune problema să-l trimită la şcoală pe cel căruia îi mergea mintea dintre ei şi avea rezultate bune.
Numai la Moromete principala grijă era să se proţăpească în poartă şi să-i înţepe cu vorba pe cei care treceau. În rest, băieţii cei mari erau nişte proşti, Catrina cu fetele nişte proaste, Niculae – care a fost de vreo două ori la şcoală şi a luat premiul întâi, alt prost, etc. Grija lui era să treacă pe lângă vecinul care avea un singur lot şi să-l întrebe:
“- Măi, cutare, mai ai mult de secere, măi?”
Asta era marea lui satisfacţie în viaţă: să simtă că alţii sunt mai fraieri decât el, marele om, vizionarul!
@Fratele Andryusha: de aia ai ajuns tu arhetect :))
Am intrat la moderare pentru că am amintit de Birică, sau ce? =))
@geo: Neah, că l-am citit pe Moromete recent, acu’ vreo doi ani, cred.
da’ voi de ce ati dat bacul la oral? ati picat la scris? :))
@sebra: Au picat la poligon. =))
Astia de-l considera pe Moromete filosof sunt cei care cred ca si Voltaire e un mare filosof.
A, si mai e si prostia cu influenta lui Schopenhauer asupra lui Eminescu (riguros vorbind, as paria mai curand pe Kant).
Hmmm, mi-e cumva foarte vag cunoscut subiectul asta de-l dezbateti voi aici :)) BAC, BAC :-?… a, da!!! am trecut si eu cu un bac d’asta intre Franta si Anglia la un moment dat, da’ parca ei ii ziceau feribot, ceva!
Da’ ce ma nedumereste total pe mine e cum adica “să-mi aprind o ţigară” :-O elevii fumeaza???
Care-mi sufla si mie subiectele BAC 1988 sa nu ma fac de bacanie p-acilea comentind airuea-n tramvai ?
:D:D:D
Eu la BAC turuiam ca un viitor student la drept: nu a indraznit nimeni sa ma intrerupa, nu aveau curajul, ma cam pricep sa-i reduc pe oameni la ceea ce sunt :))
Rezultatul: 10 😀
Bre admine, dar un buton de like cand? 😀
@RoseN: Era major si vaccinat nu-ti fa griji, tu ai grija sa nu se scufunde Bacul. =))
George Damian – Cel mai iubit dintre pamanteni 🙂
“ţăran simplu, cu o oarecare aplecare către meditaţie şi introspecţie” – parca l-ai descris pe Ţuţea. Sau parca Ţuţea s-a definit singur prin cuvintele astea.. 🙂
Eu unul cred in Moromete si-n Eminescu 🙂
Inca unul invins de sistem… :))
Imi place, toata lumea a luat 10 la romana la oral. Eu am avut o discutie cu un profesor in varsta din Fagaras legat de Farfuridi si Branzovenescu din Caragiale. Nimic nu iti ridica mai mult moralul in scoala decat o discutie ca de la egal la egal cu un profesor, fara intepaturi, sarcasm sau condescendenta. Noroc ca iesise primul profesor, al’ tanar, care ma poftise sa aleg un bilet si eu eram asa de aeriana ca uitasem sa ma si uit ce subiecte mi-au picat. Nu reuseam sa vad ce numar are biletul ca sa fie trecut in tabelas.
M-a intrebat cu interes: “Va descurcati? Stiti subiectele? Aveti posibilitatea sa-l schimbati daca nu.” Si eu ma uitam prostita la el: “Sper ca da, nu m-am uitat inca peste ele.”
Omul a iesit din sala la o tigara, spunandu-si: Saraca, blonda mai e!
Cand s-a intors, s-a interesat timid daca am stiut ceva, iar eu tocmai ma procopsisem cu un 10 cu felicitari, cu un “mi-a parut bine, domnisoara, si bafta mai departe”.
@ela: pe vremea aia (a noastra, adica!) subiectele erau pe scoli, nu nationale. Io-mi amintesc ceva de Baltagul si cam atat. Aaaa, si cum zicea Sebra: erau numa scris.
E plina tara de ,, morometi”:)
@sebra:
Io am fost prima generație de după revoluție care a dat oralul la bac, alăturea de scris. Care va să zică, începuse reforma învățămîntului, aia care continuă și azi.
Sa ne spuna Fratele Andryusha ce crede despre Vitoria Lipan!
Pe mine la bac la lb. engleza, proba de bilingv, m-au pus sa analizez serialul Dallas. Dupa ce le-am spus ca probabil aveam 3 ani cand s-a dat la televizor atmosfera a fost mult mai relaxata. Eu imi dadeam cu parerea, doamnele din comisie isi aduceau aminte de tinerete. Deci sa vorbim de stupizenie!:D
@Lecteriţa: poate Vuiton Lipan :))
@Lecteriţa:
O carte excelentă, am citit-o de curând, chiar voiam să scriu un text pentru DC, dar bula imobiliară…
Mi-e pur si simplu groaza cand ma gandesc ca fiu-miu cel mare incepe bac-ul peste cateva saptamani… 😕
@miki:
Aiiii , ce vremuri !!! Despre bac nu-mi mai amintesc mare lucru , dar paranghelia pt a sarbatori evenimentul nici astazi n-am uitat-o !!!
😀
Eu la BAC la engleza am luat 9 (cred ca singura din tot liceul – restul aveau intre 9 50 si 10) pentru ca le-am spus profelor ca Titanicul (ala original, nu 3D) a avut computer editing. nu doar scale models.
La romana m-au injurat toti ca eram olimpica si am scos din biletele de “oral” tocmai… povestirea in rama (Moara cu noroc)… cel mai simplu si banal subiect, in timp ce basketbalstul clasei a trebuit sa indure “Leoaica tanara, iubirea…”
Sunt mai amuzante amintirile voastre:))
Hm. Interesant ce aflu pe aici.
Cred că o să citesc şi eu Moromeţii…
Ilie Moromete e tipul asistatului social francez: traieste in cadrul unei famili recompuse, avand atat el cat si nevasta copii din relatii anterioare, nu are serviciu si nici nu-si cauta, considerand ca societatea nu ii ofera nici o sansa sa se afirme.
Se prezinta pe la toate institutiile care dau ceva “moca” , vaicarindu-se ca e sarac si batandu-se cu pumnul in piept ca are familie numeroasa iar statul trebuie sa faca ceva si pentru cei sarmani ca el, nu sa-i lase pe porcii aia bogati sa prospere ( nu conteaza ca porcul ala are X-spe ani de studii si ca plateste o gramada de bani impozite si taxe, bani pe care Statul ii varsa ca ajutor social in contul lui Ilie). De obicei obtine foarte usor locuinta sociala cu chiria subventionata, alocatie lunara, nu plateste impozit pe venit si voteaza cu Holland (ca din cauza lui Sarkozy o duce el asa de greu). Evident ca face misto de aia care sunt inca si mai prapaditi decat el si isi uraste de moarte rudele sau cunoscutii care se descurca mai bine .
Copiii, oglinda a parintilor, sunt niste nulitati care viseaza masini sport si vacante in insule exotice dar nu-s in stare sa-si termine scoala/ sa-si gaseasca un job.
Ah, uitam: Tipa ca strainii le fura job-urile, desi ei nu au unul si nici nu au de gand sa-si caute.
Ce mai, frate, Moromete e comisia, atat de aproape de popor, dar atat de filosoafa in strafundurile ei; inimile de gospodina din fiecare membra a comisiei ascund mai mult decat grija pentru ciulama, ascund filosofia ciulamalei si implicatiile ei sociale!
Cum a rămas cu Moromete, că m-aţi cam pierdut…?
@sebra: Ei, era baiat bun, da’ sunt George si Andryusha si Stephanie rautaciosi! :))
@Dan1:
Şi varianta de trecere la bac care rămâne??
@sebra: Ca sa-l citez pe autor: “canonul consacrat al manualului”! :))
Felicitari pentru sinceritate!
Din pacate, sistemul nostru se balanseaza inca intre vechile obiceiuri tampite de a invata comentarii pe de rost, impănate cu pareri ale criticilor pe tema data, in locul dreptului la propria opinie a elevului (asta presupune ca elevul stie ce inseamna sa-si exprime opinia)și lipsa cvasi-totala de interes a elevilor de a mai invata ceva.
Eu una n-am inteles niciodata cum dracu’ (scuzati) stiau astia profi ce vroia sa spuna autorul … cu vadite inclinatii spre matematici si alte stiinte oculte mi se ridica tensiunea cand la ora de romana trebuia sa scriu comentarii dupa dictarea profesoarei, comentarii presarate pe ici pe colo cu vestitul “autorul vrea sa spuna ca … ” …. ma intrebam si atunci si ma intreb si acum … de unde stiti ma ce vroia sa spuna Eminescu in floarea lui albastra??????
Ce-am facut la bac la romana nu-mi mai amintesc … nici subiectul nici nota dar categoric n-a fost 10 … si asta pentru ca nu am reusit sa reproduc aberatiile unei personaj-e cu pretentii de critic-a literara…
Been there, done that. A zis cineva că viaţa e dreaptă?
Se putea şi mai nasol. Eu am recidivat la admitere.
@Claudia R.: Stim o laie ce vroia Eminescu. De-aia am zis ca la mate este mai simplu, toata lumea stie exact ce a vrut sa spuna autorul.
@Fratele Andryusha: Din ce zici tu aicea mi se pare absolut clar ca era un filosof Moromete! Si inca unul mare!:D
Hmm… se potriveste aproape perfect cu situatia de anul asta. Toti vor filozofi, da’ nu toti poate:
http://blog.ioan-mang.ro/2012/04/transmisiune-live/#comment-551
Hai sa traim!
Si mie mi-a lasat romanul asta un gust amar. L-am urat pe Ilie Moromete!:d Sunt alte opere de Marin Preda care mi-au placut infinit mai mult: Marele singuratic, Delirul (pacat ca nu a apucat sa-l termine), Cel mai iubit dintre pamanteni. Mie, din pacate, mi-a picat poezie si la oral si la scris, iar eu citisem toate romanele!:( Dar tot m-am descurcat, poate si pentru ca versurile lasa mai mult loc de interpretat decat proza!