Pisi, spaima taximetristului
Sor’sa
Ne-am cunoscut într-o zi mizerabilă. Afară ploua cu bulbuci, iar amândoi avuseserăm o zi de căcat. Mie îmi sunase la 7 bormașina, în loc să-mi sune ceasul la 8. În următoarele ore mai primisem niște șuruburi lente în creștetul capului. La urcare, el mi-a mărturisit că suferise din cauza unei domnișoare. Am empatizat cu el. Se crease deja o legătură între noi. Ploaia plângea afară, și eu împreună cu ea, în timp ce ascultam ca un terapeut experimentat povestea lui:
– Iau azi o domnișoară. Respectabilă, elegantă – așa, ca dumneavoastră! Râdem, glumim…se crease o legătură între noi! Ajungem la destinație și ea mă roagă să o aștept, că lasă un dosar și se întoarce. Am așteptat-o. După juma’ de oră am coborât și am intrat în imensa clădire de birouri unde intrase duduia. Am aflat cu această ocazie că e mai imensă decât îmi imaginasem și m-am consolat cu faptul că am pierdut doar 10 lei și vreo oră din viața mea. Ei, sunt sigur că a uitat de mine! Asta e!
Însă pe mine m-a cuprins revolta! Am exclamat:
– Domnule, ce oameni! Cum să faci așa ceva?! Unde mai e bunul simț al oamenilor din ziua de azi?! Așa ceva este inadmisibil! I-NAD-MI-SI-BIL, domnule!!!
Am ajuns la destinație. I-am dat omului banii. Cu bacșișul de rigoare, evident, doar sunt o doamnă respectabilă, elegantă. Am intrat cu demnitate în clădirea de birouri în care aveam o întâlnire. În timp ce mă prezentam omului de la recepție, cineva, în spatele meu, intra valvârtej pe ușă:
– Pisiiiiiiiiii, mi-ai dat doar 7 lei!!! Cursa era 15!
Aritmetica asta ma omoara și pe mine! 😐
Asta e. Alternativa ar fi fost să te sui la volan. Groaznic, total nerecomandat!
vai ce drăguţi sunt şoferii ăştia….. sâmbătă seara am luat un taxi iar şoferul s-a dat la poveşti cu noi, printre altele ca a fost săptămâna trecuta la băute cu 3 (TREI) medici! Hai domle, mă laşi?
@Didinutza: eu am mers cu taximetristul care l-a cunoscut pe Dr Alban!
Of Pisi, ce insensibili taximetristii astia…
Data viitoare o să auzi:
– Doamna Pisi, mi-aţi dat 100 de lei! Cursa era doar 15…
@JULIUS: Si de-asta s-a simtit dator sa te duca mai ocolit asea, nu? :))
Eu am mers cu taximetristul lu’ Viorica din Clejani. O sa recunoasteti masina, e plina de poze cu ea
Cu tot cu bacşiş i-ai dat 7 lei? Adică i-ai plătit pornirea. :))
Probabil cursa a fost doar 5 lei(7 cu bacsis) dar trebuia recuperata si pierderea de 10 lei de la cursa cealalta. 😀
@sebra & @Cristi: Nu bre, am mai spus eu mai demult: era o greseala; desi pe bancnota scria 5 lei, ea era de fapt de 10 lei. =))
@sebra: 7 lei pornirea? Ai dreaq hoți de taximetriști! Mie atât mi-o zis unu’ că mă costă pen’ că i-am deschis portiera să-l întreb dacă-i liber. 😕
Nu, mă! Eu pregătisem 17 în cap, da’ am uitat fix bancnota de 10 :)) Omul avea dreptate, bietul 🙂
@sebra: Drumul a fost mai mult la vale, nu făcea mai mult de trei, hai maxim trei lei cincizeci… =))
@sor’sa: Bine că i-ai dat-o pe aia de 7 lei, că altfel chiar că ar fi muncit bietul om degeaba… =)) =))
Oricum, apelativul de “Pisi” ne releva respectul si eleganta ce a caracterizat relatia voastra. Adica ati ras, ati glumit, se crease o legatura intre voi… =))
@N.A.:
Poate se aştepta chiar să i se răspundă:
– Bine, Motty, vin imediat şi ne socotim, nu te impacienta!… =))
@Fratele Andryusha: Pe mine m-a sunat unul să-mi returneze 10 lei, rămaşi de la plata în avans pe care i-am dat-o când l-a dus acasă pe unul dintre profesorii din comisia mea de examen de la doctorat. I-am spus să bea o bere în cinstea mea, că luasem examenul. Sper că nu a băut-o la volan…
@Fratele Andryusha: Mama, ce tare ar fi fost sa-i raspunda asa!!! Nu-si mai revenea taximetristul ala nici in ziua de azi! =))
Bine ca autoarea nu are un frate, ca va dati seama cat de şmenar ar fi.
@Cms: Zi-ne în faţă să-ţi spunem “domnu’ doctor”, nu te mai da pe dupe taximetrişti… =))
@N.A.: Sau nu mai scăpa de el nici în ziua de azi… :))
Eu n-am patit niciodata asta, doar m-am intors de la destinatie, cu acelasi mos plicticos care-mi povestea despre cat de inconstienta-i lumea in ziua de azi, de la gara pana in Tomis N, adica dintr-un capat al orasului in cel’lalt, doar ca sa-i platesc cursa. Imi uitasem batista cu banuti acasa.
Si n-am mai plecat nicaieri, nah, ca oricum pierdusem trenu’. Nici nu stiu sigur daca aveam bilete de tren.
“Păi, și ședința de psihoterapie? Ce credeai, că te ascult gratis?”
@anatotparca: Nici nu i-au mai trebuit omului alte curse in ziua aia :d. Plus ca cel putin o saptamana le-a povestit tuturor clientilor despre tine :))