Julius

Pe site-ul visiniu.ro a apărut astăzi un fel de comunicat al Ligii Suporterilor Rapidiști. Se cheamă „Mitică, cum ar fi dacă noi ți-am suspenda dreptul de a-ți vedea copiii?” și e un soi de filipică împotriva lui Mitică Dragomir, la finalul căreia bravii semnatari îl anunță pe șeful LPF că, de azi, e oficial dușmanul lor numărul 1 (probabil e prima dată în istorie când cineva detronează gaborii din capul listei de dușmani ai suporterilor rapidiști).

Mesajul și tonul comunicatului mă lasă rece – cu excepția momentelor când mă fugărește pe sub podul Grant, nu mă interesează deloc ce face galeria Rapidului. Mi-a atras însă atenția fragmentul în care suporterii Rapidului subliniază că blestemele lor sunt foarte eficiente și fac un mic inventar al echipelor care au păcătuit față de ei și al nenorocirilor ce li s-au întâmplat ulterior acestor echipe: retrogradări, ștergeri de pe fața Pământului, lucruri cumplite.

(Mă gândesc totuși cât de eficiente erau blestemele proferate de suporterii altor echipe, dar fiind că în anii ’80 Rapidul era supranumit ABBA datorită raportului dintre anii petrecuți în „A” și anii petrecuți în „B”)

Salutul „10 ANI” – Salut tradițional la întâlnirea cu un suporter rapidist, prin care îi amintești câți ani au stat în B

Cel mai mult mi-a plăcut partea cu Universitatea Craiova:

„Universitatea Craiova ne-a furat un titlu în 1998. Universitatea Craiova avea să retrogradeze, iar, mai apoi avea să fie ştearsă de pe faţa pământului”.

Pentru cititorii noștri mai puțin familiarizați cu fotbalul, dar și pentru frații mei cu pielea vișinie, să rememorăm, pe scurt, istoria acelui titlu. Rapid juca ultimul meci la Craiova și avea nevoie de victorie ca să ia titlul, indiferent de ce făcea Steaua în ultima etapă. La rândul ei, Craiova urma să joace finala Cupei cu Rapid peste o săptămână și avea tot interesul ca Rapidul să iasă campioană – așa, Craiova prindea un loc de Cupa UEFA indiferent de rezultatul din finală.

Mai simplu, dacă tot n-ați înțeles: ultima etapă, Craiova – Rapid, ambele echipe aveau interesul să câștige Rapidul. Publicul craiovean ținea cu Rapid. Oficialii olteni își făcuseră treaba, se vorbise cu Papură (pentru neinițiați: Papi, fundaș central, cel mai mare blatist care a jucat vreodată la Craiova).

În linii mari, meciul a decurs în felul următor: apărarea Craiovei, în frunte cu Papi, s-a întrecut în gafe. Jumătate dintre jucătorii Craiovei au dat cele mai bune pase din viața lor – toate atacanților Rapidului. La mijlocului terenului, singura problemă a fotbaliștilor de la Rapid era să nu se-mpiedice de oltenii care se legau la șireturi din 2 în 2 minute. De la Craiova, doar Ionel Ganea nu părea să știe că e blat.

Probabil că, jucând practic 21 contra 1, jucătorii rapidiști ar fi reușit, după un meci de mare luptă, să câștige meciul și să iasă campioni, dacă Ganezu nu s-ar fi prins în cele din urmă că Papi și băieții au pus de chef fără el și nu i-ar fi sărit muștarul. Așa că a început să-și care singur mingile de la mijlocul terenului și, de draci, nu s-a mai oprit cu ele până-n poartă.

S-a terminat 2-2, după ce atacanții Rapidului au mai irosit câteva pase de gol de la Papi, spre disperarea tribunelor. Steaua a ieșit campioană, iar Craiova a pierdut finala Cupei României și, deci, participarea în Cupa UEFA.

Mie mi-e greu să-mi explic logica suporterilor rapidiști, care acuză Craiova că le-a furat un titlu fiindcă n-au fost în stare să câștige un meci împotriva unei apărări conduse de un om așa prietenos ca Papi.

E, dacă vreți, ca și cum m-aș duce pe Giulești fără portofel și, la finalul meciului, aș face tărăboi să vină poliția fiindcă mi-a furat cineva portofelul.

PS: De fapt, nu-i o idee așa rea, ar trebui să fac asta cândva – sigur mi-ar întinde cineva un portofel ca să tac naibii din gură.

Citește și:
Pe ei, pe mama lor de vecini!
Derby însângerat la Rogojeşti
Ora VIP-urilor de mâna a doua