Secunda dintre benign și malign
Simona Catrina
Nu trece zi de la Dumnezeu să nu ne sară țandăra pentru 20 până la 200 de căcățișuri. Totul ni se pare exasperant, de la nesimțiții străzilor la nesimțiții corporațiilor. De la programul tv până la programul tuturor oficiilor de relații cu clienții. De la omul cu care împărțim casa până la omul cu care împărțim biroul. De la vreme la vremuri.
Dar e destul să-ți intre un morcov în cele mai delicate cotloane ca să realizezi că toate astea sunt prostii, că adevăratele necazuri te pălesc în moalele capului fără drept de apel.
Am trecut, în ultimele trei săptămâni, printr-un coșmar – de care, slavă Domnului, am scăpat. Dumnezeu îmi dă voie să trăiesc deocamdată, deși n-am ținut post (de niciun fel) și-am păcătuit asiduu. Pe scurt, ca să nu intru în detalii inutile, am avut suspiciuni majore legate de sănătate, m-au plimbat în teste, ecografii, biopsii, nebunii, până azi… când am aflat, în sfârșit, că e ceva benign! (Continuarea în revista Tango… )
Din nefericire am uitat sa traim, ne amintim ca trebuie sa “traim” doar cand trecem prin momente dificile.
Simona loveste mai rar,
dar atunci cand o face, ti-o trimite din fundu’ gradinii.
Trece timpul şi uiţi. Şi iar te enervezi pentru 20 până la 200 de câcăţişuri până îţi mai dă Dumnezeu una peste ceafă şi-ţi aminteşte de fracţiunea aia de secundă.
Sanatate multa Simona !
Stiu din proprie experienta prin ce ai trecut,din pacate eu trecand si acum…
Mi-as dori din tot sufletul sa pot da timpul inapoi si sa nu mai acord atata importanta unor nimicuri…
Caci viata nu inseamna neaparat o casa,un job super,multi bani…
Viata este mai presus de toate aceste nimicuri care,intr-adevar,sunt destul de importante,dar nu cele mai importante !
Personal,abia la 40 de ani incep sa ma iubesc pe mine,sa vad cu adevarat oamenii din jurul meu,copii,animalutele,pasarile,copacii,florile…
Desi eu inca am un diagnostic cumplit,am invatat sa nu-mi mai pese de el,am inceput sa traiesc viata cu o intensitate de care nu credeam ca sunt in stare !
Mai mult,in curand,imi voi schimba si statutul social,lucru pe care l-am tot amanat din cauza carierei si a altor nimicuri…si pe care acum,abia astept sa-l fac !
Ce sa-ti mai zic ?!
Sa dea Dumnezeu sa treci cu bine peste pasul acesta greu si sa incepi si tu sa-ti acorzi mai multa importanta,macar de acum inainte..
Viata este foarte frumoasa si foarte scurta , de noi depinde cum o traim…:)
Simono, ai dreptate. Stiu ca nu-ti tine nici de cald si nici de foame daca zic asta. Sa zicem ca am o problema medicala incipienta si de alta natura decat cea pe care o ai tu care mi-a bulversat viata de o saptamana incoace. Nu-i usor deloc cand observi ca de azi pe maine nu mai poti sa iti scoti pijamalele din c*r cand esti intins in pat, sau nu poti sa te apleci sa iti legi siretul.
si tie, sebra, tre sa iti dau dreptate :(. Parca vad ca imi trece criza o vreme si o sa mi se para iar asa importante toate celelalte rahatisuri. Pana la urmatoarea criza, evident.
@Cici:
🙁
Tango acum e revistă, nu era o tehnică de agăţat?
Cat de inteleapta si de frumoasa esti in articolul asta, Simona!
Sănătate multă Simona şi multumesc de reminder!
bine ca n-o fost vreun idiot cum mi-a zis mie unul cand aveam 20 de ani ca sunt “suspecta de cancer la san” si-am bocit 3 zile…… Bravo Simona!