Postul nu e post destul

O neatenție din partea casei

Simona Catrina

După vreo trei ani de ceea ce hotărâserăm noi să numim dragoste, un fost iubit m-a întrebat: când e ziua ta, de fapt? Acest „de fapt” mă irita mai mult decât ignoranța, ca și cum am fi vorbit de bătălia de la Călugăreni și nu știam dacă s-o pomenim după calendarul gregorian sau după cel iulian. I-am spus: „Ia fă un efort de memorie!” Proastă idee. Aveam să mă enervez până la stadiul periculos clinic.

„Pe 23 septembrie?” – aruncă el prima bâtă-n prima baltă. „Nu!” – i-am spus. „Pe 23 octombrie?”. „Nu!” – i-am răspuns optimistă, că se apropia de data bună. „Pe 23 noiembrie?”. „Nu!” – i-am strigat, în timp ce se îndepărtase iar de data corectă, iar tensiunea mea ajunsese tot la un 23.

Din flăcările care-mi ieșeau pe nări, a înțeles că de la cald-cald ajunsese la rece-rece, așa că a luat-o înapoi: pe 22 septembrie?… pe 21 octombrie?… Hai că știu că e 20 și ceva! – s-a contrariat tot el.

„Dar știi în ce zodie sunt?” – m-am gândit eu să ajut investigația. „Scorpion?” – a sărit victorios. N-a așteptat răspunsul meu: aha, deci ești pe undeva între 24 octombrie și 23 noiembrie, ți-am zis! „Nu sunt Scorpion!” – i-am stricat cheful într-o clipită, iar el s-a enervat, credea că fac dinadins.

„Dar știi în ce an sunt născută?” S-a concentrat de-am crezut că o să-i plesnească vreun vas. „În ’66?” – încearcă el și ruleta rusească. „Ce-i asta, o aluzie că trebuie să-mi fac niște botox?” – l-am fulgerat. „Ești paranoică!” – m-a gratulat omul care greșise toate răspunsurile la testul grilă despre cât suntem de atenți unul cu altul.

Paradoxal, când venea momentul, nu uita de ziua mea niciodată. Negreșit, la miezul nopții sărea să mă pupe, scotea un cadou frumos din ascunzătoare (cam mototolit și ud, că nu se pricepea niciodată să-l pitească într-un loc uscat), aducea tortul și florile de-afară, era tobă de pregătiri.

La ultima mea zi de naștere petrecută în raza lui de acțiune, tot așa, la ora zero era festiv și împamponat până-n dinți. În frenezia pupăcelii, își lăsase e-mail-ul lăbărțat pe ecranul laptopului. Fără să vreau (sau cel puțin asta e varianta oficială), am văzut un mesaj pe care-l primise cu o zi în urmă. Expeditor: Yahoo Birthday Reminder. Mesaj: Vă amintim că mâine, 22 octombrie, este ziua de naștere a lui: Catrina, Simona. Doriți să-i trimiteți un Yahoo Greeting Card?

Share:

32 comments

  1. Old John Wheel 10 April, 2012 at 12:02

    Ahhhh!!! Ce bine ca memoria-mi inca e la locul ei! 😀

  2. sebra 10 April, 2012 at 12:04

    -Daca stiam ca-i ziua ta…
    -Si daca n-ai stiut, cum de mi-ai urat LMA pe fb?

  3. oreste 10 April, 2012 at 12:06

    dupa o anumita varsta e indicat sa folosesti agenda…

  4. Rushenne 10 April, 2012 at 12:07

    Simona, un prieten zice ca asa sunt barbatii. Cica stau cam prost cu memoria. 😛
    E timpul sa fac si eu niste aluzii cuiva sa-si faca setarile Yahoo-ului ca lumea. Preventiv asa … 😀

  5. camionagiu 10 April, 2012 at 12:30

    Mare, dar mare noroc are Doamna Simona ca nu dispun eu de finante puternice, ca am o idee haioasa: pun o agentie de detectivi sa-i gaseasca pe toti fostii prieteni ai doamnei, intai le pun in brate posturile dumneaei in care ii face de ras, apoi ii provoc sa povesteasca CUCUVINTELELOR totul si scot o carte: Iubirile doamnei Simona, asa cum au fost!, editura Daily Cotcodac.

    Domnu Julius, poate imi platesc si eu o chirie pe ideea asta, da?

  6. Belle d”Imagination 10 April, 2012 at 12:33

    În loc să te enervezi că nu o ştia pe dinafară (la dracu, eu am uitat să-i zic mamei la mulţi ani d-o sfântă Mărie), mai bine consideră că omul a decis că eşti atât de importantă pentru el încât să-şi lase un reminder undeva, teoretic accesibil doar lui, referitor la aniversarea ta.

    În rest, tu eşti sigură că ştii datele de naştere ale tuturor prietenilor? Eu cu siguranţă nu, d-aia bat metanie la feisbook (ca să nu spun feisb u c i) în fiecare duminică.

  7. sebra 10 April, 2012 at 12:59

    Dupa vreo luna de indragosteala maxima sa te intrebe “de fapt, pe tine cum te cheama?”, asta cum e?

    Aaa, asta dupa ce mi-a spus ca se va insura cu mine.

  8. chocolate 10 April, 2012 at 13:12

    doamna Simona, asa-i ca esti singura care nu va trada acest mogul???

  9. NNA 10 April, 2012 at 13:16

    @sebra: … asta da iubire, tot universul lui era concentrat in aceasta dragoste. 😀
    Nu inteleg ce te-a suparat? :))

  10. NNA 10 April, 2012 at 13:20

    Doamnelor de ce va suparati din asa nimicuri, noi va iubim oricum. :))

  11. BRRC 10 April, 2012 at 13:21

    Reminder orientativ, în sprijinul categoriei defavorizate:
    Ziua de naștere
    Ziua onomastică
    Ziua onomastică II (încă de prin anii ’60, multe mame au devenit prudente, alocând progeniturilor de același sex două nume de sfinte ortodoxe sau combinația infailibilă sfânt+floare)*
    Ziua de 1 Martie
    Ziua Internațională a Femeii
    Ziua primei întâlniri
    Ziua primei împăcări
    Ziua mutării împreună
    Ziua căsătoriei
    Ziua soacrei**
    Ei? Some memory! … și sigur am uitat ceva (fatalmente) important!:-)
    * Numele autoarei și ale grațioaselor noastre colege constituie excepții și probe de noblețe sufletească din partea mamelor lor
    ** Cine râde, nu mai râde!

  12. Old John Wheel 10 April, 2012 at 13:25

    @camionagiu: Nu e nevoie. Simona a scris despre ele (iubirile sale) in cartile deja publicate :))
    @Belle d”Imagination: Stii ca aici ai cam lovit in mine, nu? Cum adica “omul a decis că eşti atât de importantă pentru el” ? 😀

  13. serban 10 April, 2012 at 13:26

    În multe zone din Grecia, oameni nici nu ştiu când s-au născut (de fapt). Acolo se serbează numai onomastica.
    Sau vorba lui Straton, “eu m-am născut de ziua mea”.

  14. sebra 10 April, 2012 at 13:27

    @N.N.A.,
    Eu nu m-am suparat. El s-a suparat ca ma striga la geam si eu nu raspundeam.:))

  15. sor'sa 10 April, 2012 at 13:36

    Stai liniștită, Simona! Al meu soț nu știe nici acum exact când e ziua mea 🙂 Tot încurcă iunie cu iulie și 20, 21 sau 22-ul =)) Aniversările le știe, dar nu știe a câta e niciodată :))

  16. BRRC 10 April, 2012 at 13:40

    @sebra: Era o chestie și asta 🙂 Inflația de Andree și Mihaele din căminele studențești făcea să apară la ferestre minim 5-7 omonime. Într-un fel, era bine, că aveai de unde alege. Partea nasoală era să le dai reject neeligibilelor: ”Voi, două de la IV, nu! Și nici tu, cu bigudiuri, de la II! Să-nveți întâi să iei cursuri la indigo și după aia mai vorbim, da?” Dar și ce penibil era să behăi ca un disc zgâriat, în timp ce titulara era ”indisponibilă momentan” 🙂

  17. sebra 10 April, 2012 at 13:43

    @BRRC,
    :)) da’ ce bine stii tu cum era atunci!

  18. Cata 10 April, 2012 at 14:32

    Eu am in telefon reminder din asta, care chiţăie cu o zi inainte sau in dimineata cu pricina (depinde de sarbatorit 😀 ) Din pacate, niciodata nu m-am priceput sa tin minte date de nastere.

  19. BRRC 10 April, 2012 at 14:36

    @sebra: Ehei, tot pățitu-i priceput!

  20. Camelia 10 April, 2012 at 14:37

    @sor’sa: eu zic sa le saerbezi pe toate :D:D:D

  21. joyflint 10 April, 2012 at 14:56

    Ipocritul.

  22. Limpede 10 April, 2012 at 15:21

    Saracu’ a cazut in capcana creierului lenes cu care ne au obisnuit chestiile astea moderne. Pariez ca sunt putini cei ce stiu numarul de telefon al celor pentru ca il memoreaza telefonul si sunt(em) destui care nu-si cunosc nici propriul numar. Asa ceva era inacceptabil “pe vremuri” 🙂

  23. joyflint 10 April, 2012 at 15:27

    @joyflint: Bine, nu ipocritul. Uitucul care nu a uitat sa uite.

  24. Lecteriţa 10 April, 2012 at 16:56

    Eu de ce n-am functia aia pe Yahoo? Nu-mi aminteste nimeni zilele de nastere

  25. ErRon 10 April, 2012 at 21:17

    O clipa mi-a stat inima in loc, am crezut ca vreo mandra ii amintea de ziua ta! Dar cu Yahoo-ul ce ai??:D

  26. Ina_adevarata 10 April, 2012 at 21:37

    @Old John Wheel:
    Repejor, fă-ți agendă cu chestiile importante, din care să nu lipsească gusturile Simonei în materie de cadouri, ordonate după ocazii. Testul ursulețului de Valentine’s Day ar trebui să-ți fie învățătură de minte.

  27. N.A. 10 April, 2012 at 22:06

    In calitate de cascata maxima, care a uitat ziua mamei, varsta sotului (data n-am cum, 23 august se retine usor, datorita mistocarelilor) si era cat pe ce sa-si uite chiar propria aniversare, mi-i rusine sa comentez… :))

  28. ady 10 April, 2012 at 22:12

    nici acum nu-s prea sigura cand e ziua bunicii mele, dar in prezent oscilez spre un 99% sanse pt 10 noiembrie, dupa ce muuuuulti ani scorul a fost 50%-50%: 8 sau 10 noiembrie.
    sa mai spun ca abia toamna trecuta am aflat de de fapt ziua bunicului meu patern nu a fost 14 octombrie, ci o data apropiata. in momentul in care eu aflam chestia asta bunicul meu era mort de aproape 5 ani.
    sau asta toamna 3/4 din familie (sotia, fiul si insusari sarbatoritul) au uitat ca in ziua cand care stateau cu totii la o sueta impreuna cu o parte din “viitoarea familie largita” (logodnica fiului si mama ei) se sarbatorea o aniversare. cand l-am sunat pe tata pentru LMA, parea picat din luna. 🙂

  29. ion ion-romanul care nu face politica 11 April, 2012 at 08:29

    Omul aplica vorba lui Pavel Stratan”Eu am tinere de minte numa nustiu unde o tin”.Reversul medaliei este taicamiu nascut pe 11 noiembrie si inregistrat la sfat in acte pe 13 noiembrie.Intr-un an sarbatoreste pe 11, intr-un pe 13.Si tu ghiceste cum are chef anul ala.Altfel la telefon auzi”Multumesc pt urarile cu anticipatie ” sau “Multumesc chiar daca ai ajuns prea tarziu”.

  30. Lulu 11 April, 2012 at 13:14

    Iubitul meu confunda mereu data mea de nastere cu data de nastere a pisicii…

  31. N.A. 12 April, 2012 at 11:36

    @Lulu: =)) =)) =)) asta-i chiar mai grav decat daca n-o tinea minte deloc! =))

  32. mifty 12 April, 2012 at 22:08

    … uitasem cum e să râzi cu lacrimi la comentariile de pe DC!!! =))
    mulțumesc, cotcodaci și cotcodace! 😀
    P.S. eu și N.A. s-ar zice să suntem un fel de soi de frați… singura chestie ar fi că n-am reușit încă să-mi uit propria dată de naștere, că încolo… 🙂

Leave a reply