Postul nu e post destul

Domnul Gross și tigrul Pisică

Stephanie

Prin anii ’50, domnul Gross se afla în Indochina franceză, unde, ca orice militar de carieră respectabil, se ocupa cu omorâtul localnicilor. Baza se afla undeva la granița cu Birmania, iar condițiile de cazare erau mizerabile – abia peste o jumătate de secol hotelierii români vor reuși admirabila performață de a e egala. În plus, prezența prin preajmă a tot felul de lighioane îi împiedica pe bravii ostași francezi să cadă în rutină.

Într-una din zile, domnul Gross s-a dus, însoțit de trei camarazi, la râul din apropiere în scopul de a se răcori puțin. Întâmplarea a făcut ca locul ales, care oferea, pe lângă umbra unui teck uriaș, și o perspectivă încântătoare asupra râului și a împrejurimilor, să fie tocmai locul preferat de siestă al unei tigroaice și al adorabilului său pui. Această regretabilă neînțelegere s-a soldat, spre imensa surpriză a celor patru viteji, cu moartea tigroaicei. Mare le-a fost însă tristețea când au văzut chipul dejnădăjduit al micuțului pui de tigru, rămas orfan! Ce să faca cu el? Dacă l-ar fi lăsat acolo n-ar fi avut nici o șansă de supraviețuire. „Păi”, au spus toți într-un glas, „să-l ia unul dintre noi!” Au tras la sorți iar fericitul câștigător a fost domnul Gross. Acesta s-a ocupat cu drag de micuț, hrănindu-l cu biberonul și culcându-l cu el în hamac. Vreau să vă mai spun că domnul Gross este alsacian, adică un fel de neamț, în felul acesta vă puteți explica mai ușor de ce l-a botezat pe micuț Pisică.

Pisică a prosperat în tabăra militară servind drept mascotă, gras și frumos, adorat de toată lumea. Era anul 1954, iar francezii hotărâseră (ce altceva ?) să se retragă din Indochina. Soldații își făceau bagajele deja, urmând ca în câteva săptămâni să părăsească dispozitivul. Domnul Gross i-a scris directorului grădinii zoologice din Strassbourg explicându-i situația și propunându-i să-l preia pe Pisică. Răspunsul a sosit destul de repede: directorul era de acord. Împreună cu aprobarea au fost trimise și toate indicațiile legate de documentele de însoțire, tipul și mărimea cuștii, transport ș.a.m.d.

Într-una din ultimele zile, întors din patrulare, domnul Gross a constatat cu mirare că pisoiul nu i-a ieșit în întâmpinare, cum făcea de obicei. Întâmplarea nefericită, avea să afle cu tristețe domnul Gross, făcuse să calce pe un șarpe al cărui venin putea ucide cu ușurință chiar și un tigru adult.

Pisică a fost îngropat creștinește, domnul Gross a rostit o rugăciune la mormânt, după care s-a scărpinat în cap, a oftat, apoi a șuierat printre dinți : „La vie c’est une pute!!!”

După ce s-a recules la mormântul tigrișorului Pisică, domnul Gross s-a întors pe călcâie și se spune că a rostit în fața camarazilor săi aceste memorabile cuvinte: „S-o ștergem naibii de-aici!”

Share:

42 comments

  1. Dan1 4 April, 2012 at 08:11

    Vai Stephanie, emouvant! =D>

  2. Cristi 4 April, 2012 at 08:12

    Primo: brava doamna, felicitari pentru debut si la mai mare. 🙂
    Secundo: Daca Pisica era crescut de mamitica lui, nu de un militar francez stia ca nu trebuie sa calce in rahat pe sarpe. Cum ar veni ii lipseau cei sapte ani de acasa.
    Terto: Daca soldatul era rus alta era soarta tigrului, omora sarpele, ii viola serpoaica si aducea pacea in Indochina. 😀

  3. sebra 4 April, 2012 at 08:37

    Felicitări, Stephanie! =D>

    p.s. Să nu vă mai aud că Stephanie poate scrie numai cu conotaţii sexuale! 😉

  4. Cristi 4 April, 2012 at 08:50

    @sebra: Poate scrie si fara conotatii din alea de care spui dar cele cu putin secsulet primesc cele mai multe like-uri. :))

  5. Sanda 4 April, 2012 at 09:03

    place! 🙂

  6. sebra 4 April, 2012 at 09:04

    @Cristi:
    Asta n-o mai cred! :))

  7. N.A. 4 April, 2012 at 09:18

    Brava, Stephanicaaaa!
    Trista povestea puiutului Pisica, dar sa privim partea plina a paharului. Putea fi mai rau, putea sa ajunga intr-o gradina zoologica din Romania.

  8. RoseN 4 April, 2012 at 09:42

    Stati mai, stati, secsuletul e in episodul urmator, asa-i Stephanie, asa-i?! 😀

  9. NNA 4 April, 2012 at 10:09

    @RoseN: Sa inteleg ca nu ai servit desertul in aceasta dimineata? 😀

  10. Airy 4 April, 2012 at 10:21

    Dr. Șendroiu are concurența.F. palpitant,aproape mai bine decat filmele de pe AXN.

  11. anatotparca 4 April, 2012 at 10:26

    „S-o ștergem naibii de-aici!”

  12. RoseN 4 April, 2012 at 10:28

    @NNA: Sper ca te referi la ciocolata :))

  13. anatotparca 4 April, 2012 at 10:53

    Eu am o varianta mai buna a starii pe care se presupune ca tre’ sa ti-o creeze “pamfletu’ sau aroganta asta de text:
    Un copil avea o mama. In fiecare zi, copilu, ii punea mamei sticla pisata in mancare, si cate un pic de arsenic in bauturici. Nimeni nu stia de ce face asta. De fapt, nimeni nu stia de ca face asta. Au aflat, astia de nu stiau, la un moment dat, ca asta micu’ facea asta, dar nici acum nu stiu de ce o facea.
    Si cum ar fi stiut de ce o facea, cand copilul era asa un suflet mare (doar iubea mult animalele, nu?) De unde stiu ca le iubea? Pai dupa ce si-a atins scopu’; dupa ce mamanu’ era inerta ca sticla goala, o aratate micuta,de un gri stralucitor (aproape sidefiu), cu ochisori ca doua perlute negre, s-a apropiat de ‘mneaei, adulmecand-o cu nasucu’ lui ala mic si roz, frematandu-si mustacioarele catifelate ca intr-o poezie de Eminescu.
    Copilul a indragit pe loc creeatura…
    Va urma!

  14. Dan1 4 April, 2012 at 10:58

    @anatotparca: Aaalo, aici e site de pamflete si alte arogante, nu site morbid. Se poate? 😐

  15. anatotparca 4 April, 2012 at 11:01

    @Dan1: egzagt! 🙂

  16. Lecteriţa 4 April, 2012 at 11:07

    La vremea aia, nu aflasera nici ei ce inseamna un arbore tec, ca nu-l mai lasau sa creasca urias.

  17. Belle d”Imagination 4 April, 2012 at 11:13

    Bleah anatotparca!
    Ai stricat toată povestea lui Stephanie!

  18. anatotparca 4 April, 2012 at 11:18

    @Belle d”Imagination: Scuze! Ok! MEA CULPA!
    Daca voua va place cum domnul Gross ucide localnici si plange tigrisori, e ok! Mie nu, indiferent ca s-a vrut sa fie un pamflet sau nu, na!
    O sa-mi fac un mare harakiri pe tema asta! Continuati. 😀
    (poate-o sa si rad, cine stie!)

  19. Cms 4 April, 2012 at 11:25

    @RoseN: Adică numele personajului principal nu-ţi spune nimic? :-O

  20. Dan1 4 April, 2012 at 11:28

    @Cms: Adicatelea, în episodul urmator o sa apara domnul Long? =))

  21. RoseN 4 April, 2012 at 11:45

    @Cms: Auzi, tu crezi ca pe mine ma satisfac subtilităţurile astea domnuuuu parinte al documentarelor de pe NatGeo??
    Ia vezi de mai impartaseste si tu cu ce te-ai culturalizat in ultima vreme, ca stam aici pe uscat :))

  22. Cms 4 April, 2012 at 11:45

    @Dan1: Foloseşte termeni legaţi de diametrul şi lăţimea anvelopei, să înţeleagă oamenii la ce ne referim. 😛

  23. ionut 4 April, 2012 at 11:46

    @sebra: „La vie c’est une pute!!!” – uite conotatia secsuala.. mare cat o zi de post (sincer, ma mir cum de nu a vazut RoseN, ea e vigilenta) 😛 🙂 😀

    @Stephanie: Felicitaaaaaari 🙂 Si mai asteptam povesti, stim ca ai 🙂 (altfel nu te-ar indragi Doc si Julius asa, degeaba 🙂 )

  24. RoseN 4 April, 2012 at 11:50

    @ionut: Deci ma repet, “tu crezi ca pe mine ma satisfac subtilităţurile astea” :)) doua vorbe colea, neah
    Hai cu serialul doamna Stephanie, stim ca poti 😀

  25. Cristi 4 April, 2012 at 12:05

    Iote ce spuneam aici. http://www.dailycotcodac.ro/2012/03/cititorii-nostri-sunt-mai-haiosi-ca-noi/#comments . Comentariul nr. 28

  26. Cms 4 April, 2012 at 12:10

    Stephanie, felicitări! Mi-a plăcut mult stilul, ai prins esenţialul fără să faci risipă de cuvinte (am un prieten care obişnuieşte asta 😛 ). Acum am aflat că ai timp şi de scris, deci… 😀

    @RoseN: Ştiu, a venit primăvara, crezi că eu mă simt mai bine? 😀

  27. Dan1 4 April, 2012 at 12:13

    @Cms: Credeam ca se subîntelege, doar anvelopele au grosime si lungime. :))

  28. RoseN 4 April, 2012 at 12:15

    @Dan1: Mah, chiar si ciocolata are grosime si lungime :)) si cu cat e mai groasa cu atat…mna!
    Mmmmmmm, ciocolataaaaa, buuuun bun, cioco, cioco, mmmmmm, yummy!!!

  29. Dan1 4 April, 2012 at 12:23

    @RoseN: Produce carii, da? 😐 Mai bine manânca un mar!

  30. serban 4 April, 2012 at 13:35

    Pe motanul meu îl cheamă Pisică.

  31. Dan1 4 April, 2012 at 13:36

    @serban: A, e clar! Esti alsacian! :))

  32. serban 4 April, 2012 at 13:43

    @Dan1: Ba tocmai că sunt român. În limba română numele care se termină în -ică sunt bărbăteşti: Mitică, Costică, Gică etc.

  33. sendroiu 4 April, 2012 at 14:59

    Superbe histoire, Stephanie! Et gros(s) personnage, aussi bien! 🙂
    E practic imposibil sa gasesti ceva mai alsacian decat Dl Gross (poate doar un ciobanesc alsacian). E esenta alsacianismului! Cred ca doar in fata Sfantului Petru (exclusiv!) va admite ca probabil, daca maica-sa ar fi trait, tigrul Pisica nu ar fi avut niciodata probleme cu sarpele ala …
    Si, desigur, in Alsacia nu s-ar fi intamplat niciodata asa ceva!

  34. Cristina Ş. 4 April, 2012 at 17:23

    @sendroiu: “Cred ca doar in fata Sfantului Petru (exclusiv!) va admite ca probabil, daca maica-sa ar fi trait, tigrul Pisica nu ar fi avut niciodata probleme cu sarpele ala …”

    >:D< :-*

  35. Mortyse 4 April, 2012 at 20:18

    Tigrul Pisica putea ajunge si mai rau: cum ar fi la Concursul de mima cu Pisici!

  36. RoseN 4 April, 2012 at 20:22

    @Mortyse: Ahahahaha =)) esti mortala =))

  37. Ina_adevarata 4 April, 2012 at 21:00

    Daca era roman, directorul gradinii zoologice cerea niste despagubiri astronomice pentru decesul tigrisorului. Pai, bine, ma alsacianule, noi ne-am facut niste socoteli, un plan de afaceri…Si tu nu ne mai aduci pisoiul?!

  38. Stephanie 4 April, 2012 at 21:02

    @ ALL: Va multumesc pentru urari, sugestii si incurajari! Trebuie sa precizez ca domnul Gross e real, iar povestea 100% adevarata! Imi cer scuze sufletelor sensibile pentru poveste, probabil era mai bine sa scriu ca domnul Gross se afla acolo cu ajutoare umanitare, iar Pisica nu a murit muscat de sarpe ci a fost impuscat de un vanator 😀
    Povestea e drept ca imi apartine, dar a fost “aranjata” de catre Julius; credeti-ma ca a muncit, eu i-am trimit textul fara diacritice, cu greseli,cu virgule lipsa sau puse aiurea, in fine, in foarte mare masura e meritul lui.
    Acestea fiind spuse, multumesc familiei mele, in special fiului meu care mi-a permis sa lucrez la calculatorul lui ( al meu fiind putin mort, cel nou sosind doar saptamana viitoare)si multumesc mamei mele, pe principiul “sa traiasca mama care m-a facut, datorita mamei voi m-ati cunoscut”.

  39. anatotparca 4 April, 2012 at 22:00

    “impuscat de un vanator”?! :((

  40. Cristina Ş. 4 April, 2012 at 22:57

    Stephanie said: ” … Julius; credeti-ma ca a muncit, eu i-am trimit textul fara diacritice, cu greseli,cu virgule lipsa sau puse aiurea …”

    :)) :)) saracul Julius …

    p.s. felicitari, Stephanie, mi-a placut!

  41. Jj 5 April, 2012 at 00:27

    Ai reusit sa combini cele doua grafii ale orasului. Nu e nicio problema, e in ton cu umorul usor scremut. De remarcat spiritul cu hotelierii romani.

    Inca un comentariu care nu trece… Asta e 🙂

  42. Domnul Gross si Dietrich Piaza-Rea » Daily Cotcodac 12 April, 2012 at 08:03

    […] de holeră și a supraviețuit. Soldatul asupra căruia s-a năpustit tigroaica, mama lui Pisică, a fost, cine credeți ? Dietrich ! O să mă opresc aici pentru că sunt sigură că ați prins […]

Leave a reply