Postul nu e post destul

Aglomerație pe Autobaza Soarelui

Simona Catrina

M-am hotărât ca în Săptămâna Mare să-mi reculeg uimirile, să le înșir pe Daily Cotcodac și să aștept să se pogoare asupra mea lumina binecuvântată a părerilor voastre. Căci viața este străbătută de mistere profunde și întrebări fundamentale.

Astăzi, despre mijloacele și marginile de transport în comun, speciile de suprafață. Am observat un fapt ciudat. De multe ori, pe aceeași rută există și tramvai, și autobuz, care merg vasăzică paralel. Eu îl iau p-ăla care vine mai repede, fiindcă și stațiile cam coincid.

În autobuz, circulă o castă superioară. Acolo mai vezi un toculeț, un guleraș de nutrie, un bocanc sleit cu cremă, iar dacă ai noroc, nu miroase decât a merdenele și-a gaz de eșapament (nu-ți convine, ia metroul sau mută-te din Drumul Taberei).

Ei, când vine tramvaiul primul, n-am de lucru și mă urc. Înăuntru, numai caziere. Toți cocalarii stau în ușă, mă strecor cu greu printre cracii lor, că nu se dau duși de-acolo nici bătuți. Și știu ce spun: odată, unul chiar a luat-o pe coajă de la un tovarăș de-al lui, că ăsta se uita cam lung la gagică-sa și ăla a sărit să-i apere demnitatea fetei. După două stații de pumni în cap și poșete-n ceafă (contribuia și pițipoanca reclamantă la scena luptei), ăla ședea tot în ușă, n-avea nimeni loc de el, la suișuri și coborâșuri.

Aș vrea să înțeleg de ce mitocănimea transpirată preferă tramvaiele. Ce fel de adrenalină caută? Din câte știu, acolo-s controale mai dese, psihopați care înțeapă femeile cu acul, stații mai scurte și zgomot care-i bruiază când zbiară-n celularele șmanglite. Nu văd logica. Sau poate-i excită tangajul, că le place să stea-n picioare, fără să se țină de nimic, crăcănați de-un metru, în budigăi și șlapi, bălăngănindu-și niște gambe păroase și aschilopate, care sprijină vârtos teoria evoluționistă.

În autobuz, chiar dacă urcă vreun exemplar dintr-ăsta c-o mână-n nas și alta-n fund, e înghițit de mulțimea de poșetuțe de zece kile, de cocuri și de ziare desfăcute la pagina 5. Se dă jos nesatisfăcut, nu-i de caterincă-n autobuz, frate, că-s prea multe gravide și tre’ să le dai locu’. Ce-i drept, femeile însărcinate nu iau tramvaiul, să nu avorteze spontan la macaz.

Dar dacă vrei să călătorești într-o atmosferă veșnic sărbătorească, într-un climat permanent de zâmbet, spirit de echipă și entuziasm, ia troleibuzul. Aici, prieteniile se leagă instantaneu, stimații călători își dau Add ca pe Facebook. Nici nu urcă bine și te adaugă în listă: Nu vă supărați, ajunge la Podu’ Grozăvești? Tu, relaxat și optimist, după o splendidă zi de muncă, îi răspunzi cu amabilitate: Nu, întoarce la Kogălniceanu. De aici, persoana fie se apropie și treceți la conversația pe privat, fie rămâne tot în ușă și strigă de-acolo pe wall, să audă toți: Dar care troleu ajunge la Grozăvești? Dacă discuția e la liber, apar mai multe like-uri și comment-uri, unele chiar de dincolo de burduf: Nici unul. De ce? – va dori să știe pasagerul. Deoarece nu există cablu de troleu în Grozăvești! – vin comment-urile si smiley-urile.

Nu în ultimul rând, dacă flirtezi cu o gagică nouă la telefon, în timp ce ești în troleibuz, e o chestiune de secunde până te va întreba: ”Unde ești? Că se aude zgomot de mașini!”. Tu răspunzi corect: ”Sunt în trafic”. Ea va insista, miorlăită: ”Ești în autobuz?”. Răspunzi sigur pe tine, superior: ”Aaaa, nu!”. Acest dialog prezintă două avantaje. Unu: tehnic, i-ai spus adevărul, ceea ce-ți liniștește conștiința. Doi: ea deduce instantaneu că ai mașină.

Share:

20 comments

  1. Cristi 13 April, 2012 at 08:16

    “…strigă de-acolo pe wall…” excelenta observatie. :))

  2. Cristina Ş. 13 April, 2012 at 08:21

    “Înăuntru, numai caziere.”

    =)) =)) =)) =))

    p-asta o s-o folosesc!!

  3. miki 13 April, 2012 at 08:35

    E frustrant ca-n Iasi nu-s decat tramvaie si autobuze! Hai, si maxi-taxi, da’ pe alea cu greu le poti numi mijloace de transport. Metrou n-avem, “troleele” s-au scos… Ci viațî tristî aviem!

  4. N.A. 13 April, 2012 at 09:03

    Io, pe cand eram fata la mama, in Constanta, preferam tramvaiul, ca ma ducea in 20 de minute la facultate, taia drept drumul, nu era niciodata aglomerat pana peste poate. Autobuzul ocolea cat putea el de mult prin tot orasul, facea minim dublul distantei cu tramvaiul, era intesat de stateai intr-un picior si deveneai mult prea intim cu ceilalti pasageri. Mi-a parut rau cand l-au scos. De suparare, am si plecat din Constanta. :))

  5. Cristina Ş. 13 April, 2012 at 09:22

    @N.A. said:”Io .. preferam tramvaiul, ca ma ducea in 20 de minute la facultate, taia drept drumul, ..”

    probabil si cazierele tot de-aia iau tramvaiul, ii duce repede .. dar nu la facultate 😉

  6. Dan1 13 April, 2012 at 09:30

    @Cristina Ş.: Ba la “facultate”, ca zice si Margineanu: “Mi l-a dus la facultate/I-au dat cinci ani jumatate”! (Gore din Chitila) =))

  7. Sanda 13 April, 2012 at 09:47

    nu pot sa empatizez cum se cuvine…de 22 de ani nu m-am mai urcat in mijloace de transport in comun – merg pe jos daca nu pot altfel – fiindca am ramas cu sechele de pe vremea odiosului. Acuma e lux fata de acea perioada, mergeam atarnati pe usa afara, ne sufocam intre calatori (eram mica si adultii ma storceau intre ei ca o lamaie)asteptam autobuzul si cate 1 ora…Acuma e lux:)

  8. Sergiu 13 April, 2012 at 09:47

    genial! =))) made my day!
    Vino si scrie ceva similar si despre Chisinau 😀 sa vezi aici mitocanii de prin rutele suburbane si fitsoshii din maxi taxi. Fitsosi, pt ca ei merg cu 3 lei, pe cand looserii din troleuri, achita doar 2 lei 😀

  9. Ozzy 13 April, 2012 at 10:20

    Simona are dreptate: tramvaiul e regele mijloacelor de transport. Dar regele tramvaielor este 41, zis si metroul usor. Asta merita un articol separat. Dar ce zic eu articol, merita un blog separat. Ai putea scrie zilnic fara sa te repeti :))

  10. GangBlog 13 April, 2012 at 10:22

    Da, dar daca mergi cu autobuzul, mai auzi tu Top 10 manele?

  11. Belle d”Imagination 13 April, 2012 at 10:52

    Eu merg şi cu tramvaiul, şi cu troleul şi cu autobuzul (îl urăsc pe 104 intens!) şi cu metroul. Şi am supravieţuit. E drept, când sunt cu bocancii de şantier, se face un gol respectuos în jurul meu.

  12. Cici 13 April, 2012 at 10:59

    @Belle d”Imagination: si eu cand merg cu bocancii prin metrou se despart masele mai ceva ca marea lui Moise! :))

  13. BRRC 13 April, 2012 at 11:12

    Dragă Simona, în locul autorităților canadiene eu aș face toate demersurile posibile pentru recuperarea acestui tezaur de spirit care ești și te mai faci.

  14. BRRC 13 April, 2012 at 11:21

    @Sanda: Hehe, pe vremuri, la orele de vârf (spre șocul unora menționez că ”vârfurile” erau în intervalele 05:30-06:45 și 15:01-16:30), erai bine dacă prindeai loc în poziția ”al treilea pe scară”.
    Asta însemna, e drept, că trebuia să te ții intim tare de tot de mijlocul celui de-al doilea, care se agăța de gluga/gulerul primului… care, fericitul, stătea pe ultima treaptă și se ținea cu o întreagă mână(!) de bara exterioară. De aceea, poate, pe vremea aceea, România, amintesc tutulor, era o forță în rugby-ul mondial!
    Partea meseriașă era că, spre deosebire de tot bulucul din vagon, puteai să cobori oriunde, oricând. Practicând acest sistem, eu am căzut de trei ori din tramvai.

  15. Cristina Ş. 13 April, 2012 at 11:29

    @BRRC: 15:01 ?!?!? :))

  16. Alexandra Bohan 13 April, 2012 at 11:47

    Savuros! :))

  17. BRRC 13 April, 2012 at 11:52

    @Cristina Ş.: Elementar. Dacă programul se încheia la ora 15:00, poarta se rupea nu mai târziu de 15:01!

  18. joyflint 13 April, 2012 at 15:30

    Mai multe decat in autobuz, el, micul tren, numit inca tramvai, va duce si colete si bagaje, lipsit fiind de-al barelor blocaje si-a clatinatului prin gropi, ca de obuz.

  19. joyflint 13 April, 2012 at 20:26

    (Si-al clatinatului prin gropi ca de obuz), minus in plus cum la autobuz, monstrul motor ne face un drum cu fum.

  20. da’ munți aveți? | DAP 16 April, 2012 at 08:20

    […] da’ munți aveți? Uncategorized — 16 April 2012 Azi n-ai chef de stat în stații prin București, autobuzele vin mai rar, troleele abia se târăsc, n-ai chef nici de mârleții […]

Leave a reply