Cum au căzut bărbații în sclavie
Julius Constantinescu
Din cele mai vechi timpuri, bărbații n-au avut nevoie de mai multe lucruri decât puteau atârna de oblâncul șeii. Asta le-a conferit o mobilitate extraordinară, de unde și succesul de care s-au bucurat vreme îndelungată – să ne amintim, de pildă, că bărbații au cucerit Imperiul Persan, au jefuit Roma și au fondat strălucitorul Imperiu al Marilor Moguli. Epoca lor a început să apună încet, dar sigur, odată cu renunțarea la viața nomadă, iar acest lucru, în ciuda a ceea ce ați citit prin cărțile de istorie, s-a întâmplat în momentul în care doamna Attila a pus piciorul în prag: „Nu mai plecăm nicăieri, Attila, e foarte frumos aici. Plus că am auzit că școlile din Pannonia sunt foarte bune, am vorbit deja cu doamna să-l dăm pe ăsta micu’ în cea mai bună clasă”.
La toate astea gândeam într-o dimineață de sâmbătă, prăvălit pe o canapea dintr-un magazin de mobilă (de ce puneți întrebări cretine? Plăteam pentru sex, ce dracu’ altceva puteam să fac la ora aia acolo?). Cât timp am zăcut pe perne am văzut derulându-se în fața mea, la indigo, aceeași scenă: ea, vioaie și gureșă ca o vrăbiuță, ciripind veselă despre comode, canapele, etajere, scaune, draperii și birouri („uită-te și tu, scumpi, nu-i așa că se potrivește perfeeect cu biblioteca? E exact aceeași nuanță, zici că-s set!”), el năuc, cu ochii umflați de nesomn, târșâindu-și resemnat pașii în urma ei asemeni unui soldat învins în bătălie, pus în lanțuri și târât în sclavie de învingător (îmi explică și mie cineva cum mama dracului am ajuns în situația asta, fără să fi tras măcar un foc de armă?! S-a întâmplat ceva în ultimele sute de ani în mod sigur, dar nu-mi dau seama exact ce).
Ce nevoie avem noi, bărbații, de mobilă? Un pat pe care să pui capul (la o adică, merge și o saltea), o masă pe care mănânci, un scaun pentru musafiri, tot ce are nevoie un om ca să trăiască și să fie fericit se poate rezuma la atât (sau la un stâlp, pentru cititorii noștri mai pioși). Toate celelalte obiecte de mobilier au fost inventate de femei ca să ne înrobească mai ușor – „Nu ne mai mutăm nicăieri, Attila, ultima dată barbarii ăștia ai tăi ne-au făcut praf mobila. Uită-te și tu cum au zgâriat biblioteca și au spart două cranii de burgunzi, dacă vine cineva pe la noi nici n-avem în ce-l servi, ne facem de râs”.
Am fost întrerupt cu brutalitate din meditație de o voce veselă: „Gata, am terminat. Hai să mergem în parc!”
Pe vremuri, bărbații hălăduiau liberi prin păduri dese, doar ei cu gândurile lor. „Acum, acele păduri nu mai există. Ne-au silit să le tăiem ca să le facem mobilă din ele”, îmi spuneam în sinea mea, târșâindu-mi pașii în urma ei pe aleile pietruite, așteptând cu inima strânsă momentul în care mi se va comunica faptul că mergem la hipermarket.
PS: Ați putea scăpa de calvarul ăsta cu ajutorul unui magazin online gen vreaumobila.ro, dar nu vă pot garanta nimic, poate ați auzit și voi zvonul că femeile sunt imprevizibile.
Mobila si durere, vorba cuiva :))
Tare inspirata reclama
Vaaaaai, cum adica ce nevoie avem de mobila, era sa si fac atac cerebral =))
Pai unde ar sta sutele de posetute, bluzite, rochite, papucei, chilotei si ciorapei pe care sunteti asa draguuuuuuuti sa ni le cumparati?!!
@dyers_eve: … sau dormim pe ”Patul lui Procust”…
Acest text se completează într-un mod neaşteptat şi extrem de fericit cu cel de dinainte. Să fie, oare, o simplă coincidenţă sau Julius preface în aur tot ceea ce George Damian se străduieşte să construiască întru memorie?… =)) =))
Deci tu esti ala pe care il taraste Pisi de lesa la prima ora din weekend?
Ce sa faci la hypermarket? Sa cumperi faina? :))
Da! În sfârşit s-a pus ordine în lucruri, s-au lămurit toate dilemele, s-a montat cheia de boltă a înţelegerii marilor probleme ale
bărbăţimiiomenirii şi s-a elucidat cauza oropsirii de veacuri a bărbatului – acest impresionant monument al naturii, această mirobolantă creaţie a dumnezeirii!Mulţumesc, acum ştiu că nu mai are rost să mă opun sorţii crude!
D-na Atilla ( şi Ildiko, parcă!) ar merita atârnată de oblâncul şeii şi dusă aşa până la cea mai îndepărtată şcoală! 😀
nu cred ca vrei sa-ti comentez despre site-ul respectiv 🙂
Dar presuleturi nu au la magazinul respectiv? Unii barbati doar de atat au parte, in loc de saltea 😀
stai că n-am înţeles faza cu Attila şi nevasta… tu încerci să rescrii Cântecul Nibelungilor? sugerezi că mobila a stat la baza celor din ultima parte? :))
@ralu: Ăsta e vreun apropos la un anume utilizator, cumva? Unu’ de a cărui inocenţă şi naivitate au profitat alţii şi l-au băgat la înaintare într-o anumită ocazie? >:)
Julius, pari cam mototol..face Pisi ce vrea cu tine?! :)))
@Old John Wheel: Îhî…
“…că bărbații au cucerit Imperiul Persan, au jefuit Roma și au fondat strălucitorul Imperiu al Marilor Moguli” da, si femeile au cucerit barbatii, aici am pierdut noi batalia. 😀
Adica, înteleg eu de-aici, Attila umbla cu laptopul atârnat la oblâncul seii? 😐
@Dan1: Ai inteles gresit, avea tableta. :))
@boemul: ”Cântecul Nibelungilor”???
de când naiba o cheamă pe Ildiko Krimhilda, și pe Attila Sigfrid???
@mifty: Ai vazut ca pe-aici se confunda Ginghis Han cu Attila, mongolii cu vizigotii… Ce te mai miri? :))
@Camelia: Cineva a luat teapa in loc de (sau pe post de) mobila? 😀
@Dan1: păi nu e prea greu să confunzi unchiul cu nepotul, mai ales că, nu-i așa, toți orientalii arată la fel…
dar să confunzi ”miorița” nemților cu… să fim serioși…
numai mircea dinescu ar susține la modul serios așa ceva!!!
Mie chestia cu “renuntarea la viata nomada” imi aduce aminte de: “…haine,…cal, cine-o fo’ primu-n Ardeal?”
iar??? da ce-am zis de am ajuns iar la moderare??? 🙁
Nu Ildiko ci N’kara! RoseN: Eu poate seman cu fostul tau iubit, insa tu sigur nu semani cu fosta mea iubita. Nu e obligatoriu sa traim in cuplu , se poate si singuri…
@mifty: cre’ că “dinescu”! 😀
Foarte misto site-ul ala de mobila. E chiar mai fain sa creieresti barbatul aratindu-i niste poze, decit plimbindu-l prin magazine. Practic, il poti creieri la orice ora; magazinele clasice, cu programul lor limitat, nu ofera o asemenea satisfactie.
@Analfabetu’: E pacat insa, zau, sa nu iubesti o femeie frumoasa 😉
Atata inversunare.. ntza, ntza.. 🙂
@Ina_adevarata: Si totusi, cineva s-a gandit si la barbati si ne-a dat Ikea. Asa, avem marunta satisfactie de a ne “construi” singuri mobila 🙂
Mobila e dureroasa; daca vii tarziu seara (spre dimineata) ajungi in pat langa nevasta plin de lovituri.
Aici ai putea sa o bati pe Pisi chiar cu armele ei. Insista sa cumperi o canapea care este mai mare si mai confortabila decat patul conjugal. O sa incepi singur sa cauti motive de cearta, doar sa ai motiv sa dormi acolo, la mijlocul distantei dintre TV si frigider.
Stiu magazinul, au chestii mai dragute decat in alte parti, era cat pe ce sa ne luam canapea de-acolo, daca ar fi avut pe stoc exact nuanta pe care o vroiam. Ca noi suntem intotdeauna zoriti, ne trebuie pe loc. :)) Si cred ca intelegeti importanta vitala a nuantei potrivite, nu-i asa? 😀
@Old John Wheel: … și nici măcar nu-l lăudam!!! :)))
@Ina_adevarata: Cum adica “sa creieresti barbatul”? Ne banuiesti de asa ceva? =))
Cam mult platesti pentru secs, Julius: magazin de mobila, parc, supermarket… Mai lipseau magazinul de pantofi, coafor, solar, sala de sport…Si astea se pot vizita doar live, cu probat, studiat, frecat la cap.
@Ina_adevarata: … știi, pot să scot din loc ”subtil” sârma de net, și să pretind senin ”nush ce-o fi, Pisi… am ping până la router, dar de la sârma rds-ului încolo, nu mai am nici o putere…”
ba chiar aș putea fi chiar mai subtil decât atâta, și să las ”sârma” la locul ei… 😀
Imi place cum scrie Julius cand o face pe bani.
Banii il inspira cumva, nu stiu cum…
Si comentariul meu la care lucrez de dimineata? Cu mobila, cu loviturile de colturi, cu ajungerea in pat ranit ?
@ralu: Deh, s-o fi meritat… 😛
Nu-i chiar aşa. Hunii iubeau confortul şi cărau după ei mult mobilier. Nu le lipsea niciodată comoda, unul sau două secrétaires, un écritoire, şezlongul, cafetiera, fotoliul bergère, argentiera sau măcar un armoire à glace.
Femeile din ziua de azi sunt de-a dreptul primitive…
Doamna Attila a pus piciorul in prag inca din noaptea nuntii, astfel incat la ivirea zorilor era deja vaduva.
ionut: Eu iubesc femeia, insa in masura in care imi ramanme libertatea de a petrece cat mai mult timp cu gandurile mele.
@serban: Toate importate din satul cu care se invecinau – Orleans, Paris.. =))
@mifty:
păi te sfătuiesc să-l citeşti, să vezi cu cine s-a măritat Crimhilda şi ce l-a pus să facă…
după aia explică-i şi lui Dan1… :))
Lasa Julius ca nu e panica. :)) http://www.youtube.com/watch?v=0WlshQOtNJ0
Iar intr-un final se ajunge la asta: http://www.youtube.com/watch?v=kxrq5TaU6vc
P.S. Primul barbat care s-a insurat poate fi iertat. Ca nu stia ce-l asteapta. Ceilalti n-au nici o scuza. (Sacha Guitry)
@Alex Ripper: Era un banc ce zicea ca evreii au inventat casatoria, ca sa aiba scsuletz gratis. Cred ca a fost singura lor afacere proasta.
Deci tu stăteai prăvălit pe canapea şi plăteai pentru sEx întrun magazin de mobilă. Nici nu vreau să întreb ce-ai primit în final dar sunt curioasă dacă ţi-au dat factură şi ce scria pe ea.
@Savantu’: E doar o iluzie ca e gratis, in realitate platesti pentru el de-ti ies ochii ca la melc. :))
Titlul articolului putea să fie “Cum AM căzut bărbații în sclavie”… 🙂
@RoseN: Chilotei sunt chilotii mai mici sau nu conteaza marimea? 😀
@NNA: Pai, de aia am si zis ca e afacerea proasta; mai era unu’ acum vreo cativa ani, in State, putred de bogat, se insoara, divorteaza si pierde la divort vreo 30% din avere, dupa care face si un calcul, si cica l-a costat fiecare “numar” cu nevasta de vreo 500 de ori mai mult decat o noapte cu cea mai faina si profesionista dama de companie.
@boemul: … să-l recitesc, că au cam trecut niște ani de-atunci, și comentariul tău mă cam pune pe gânduri…
sau mai bine întreb un prieten… zi-le, domnu șerban!!! 😀
@NNA: … întrebarea ta… are vre-un sens ascuns, care ne scapă??? 😀
Noroc cu femeile ca altfel muream haiduci…
@mifty: Pe patul lui Procust dormiti de cand intrati intr-o relatie. Ati mai cunoscut vreo femeie care sa nu faca tot posibilul sa-si schimbe barbatul?
@Lore: Pe patul lui Procust nu se doarme. Acolo se face antropologie aplicată.
Bună ideea cu magazinul de mobilă onlain. Când va veni vremea şi ne vom răscula, nu vom putea să îi dăm foc…
@serban: Aş zice chiar antropometrie aplicată, dar şi aşa există riscul ca lumea să se gândească la prostii… 😀
@Lore: A vazut totusi, cineva, vreun barbat schimbat, in pofida numeroaselor eforturi feminine in acest sens?
Stiti cand vor scapa ei de scavie? Cand vor optimiza rulota!
Ma intreb cum s-a terminat povestea. Adica, dupa vizita la magazinul de mobila si hipermarket logic era ca pe Pisi s-o fi apucat o durere groaznica de cap. ;;)
@Stephanie: Cum stii tu sa rasucesti cutitu-n rana! =))
@Carmen Tanu: … mda, de la o vreme, sunt din ce în ce mai mulți transsexuali… 🙂
@Lore: … nevastă-mea!
de fapt, am impresia c-a renunțat să mă mai schimbe… de pijamale!!! 😛
@Carmen Tanu: Ma scuzati, dar comentariul dvs. merita premiul de “cel mai misogin comentariu al anului”! :))
mie mi-au placut citeva chestii de pe site-urile alea, le fac bookmark
@Dan1: Primul sau al doilea?
@Carmen Tanu: Primul-primul! :))
@Dan1: In cazul acesta, ar putea fi resemnare si nu misoginism!
@Carmen Tanu: Trecura 2000+ de ani, iar ele nu fura in stare sa schimbe un singur barbat macar – aici era nota misogina :p 🙂
@Stephanie: Tu tii cu Pisi!:-0
@ionut: Raspund sau nu provocarii, asta-i intrebarea!
[…] Daily Cotcodac promoveaza magazinul de mobila vreaumobila.ro printr-un articol despre atasamentul barbatilor fata de tot ce e confortabil. […]