Ultimul scoţian extra virgin
Dr. Ionuț Șendroiu
Câmpul petrolier Omocola, 60 de mile în largul estuarului fluviului Congo
John Martin, un blond din Aberdeen, cimentator de puţuri petroliere, a dat buzna în infirmerie. Avea faţa roşie ca un Ferrari, plină de puncte mici, mov. La un congres de dermatologie ar fi făcut furori. Mi-am pus precaut mănuşile de consultaţie. Putea fi, totodată, şi un caz pentru congresul de boli tropicale. Eventual, contagioase.
L-am rugat să se dezbrace, am aprins lampa şi am ales o lupă puternică. De când lucrez ca medic în Africa ecuatorială nu mai văzusem aşa ceva. Părea o arsură solară de gradul 2, dar una uniformă, perfect uniformă. Punctele mov erau pistruii scoţianului, care căpătaseră culoarea asta după prăjire.
Atunci când cineva este ars de soare, gradul arsurii diferă de la o zonă a corpului la alta, fiind mai grav pe zonele mai expuse, de obicei nas, pomeţii obrajilor, umeri, piept, scăzând în intensitate pe zonele ferite în mod natural, ca subsuori, faţa internă a braţelor, etc. John Martin era însă la fel de roşu pe frunte ca şi sub braţe. De la talie până la glezne era alb ca telemeaua de Sibiu, întrucât făcuse plajă în blugi, ca un adevărat. Sub buric avea un V roşu, dar mai puţin aprins decât pe burtă; probabil că, după a zecea bere, omul ăşi desfăcuse cureaua şi primii trei nasturi de la pantaloni.
Mi-a povestit că e prima lui misiune în Africa. Până acum, nu mai lucrase decât pe platforme petroliere din Marea Nordului şi în Insula Sachalin. Cea mai mare temperatură pe care a suportat-o vreodată a fost de 28ºC, în Spania, la Valencia – Celtic 2-0. Când a ieşit ieri din aeroport în Luanda, la 7.30 dimineaţa, erau 34ºC. S-a gândit ca asta ar putea fi cea mai mişto zi de plajă din viaţa lui (e adevărat, nici nu mai făcuse vreodată plajă, dar băuse destul de mult în avion şi i s-a părut o idee bună). Cum a ajuns la hotel, s-a dus direct la piscină, s-a trântit pe un şezlong şi a început să comande bere. Ideea să folosească un ulei de plajă, cum a văzut el în seriale gen “Baywatch”, i-a venit pe la 11.00, când începuse să îl cam ardă pielea şi trecuse deja pe gin. Îşi aminteşte cum chelnerul a fost destul de surprins atunci când i-a comandat şi un ulei, dar nu a comentat nimic.
I-a adus pe tavă o sticlă de ulei de 750 ml, alături de ginul tonic şi de alune. Din păcate, pe etichetă nu scria nimic în engleză, ceea ce i s-a părut cam de kkt. A sunat o gagică cu care ieşise mai demult şi căreia îi păstrase numărul de telefon, să o întrebe care e treaba cu uleiurile de plajă. Fata şi-a amintit relativ uşor de el şi l-a sfătuit, dacă are de gând să stea la soare cu pielea aia a lui, să folosească ceva cu factor de protecţie minim 50%. Era genul de tipă care se priceapea la chestii din astea, pentru că avea o groază de creme în baie. Adică, mai multe decât aveau alte fete cu care a mai ieşit el, dacă înţeleg ce vrea să zică.
Înţelegeam.
Şi de-aia şi-a zis că e ok să meargă pe mâna ei. Mai ales că şi-a amintit destul de repede de el, ceea ce era un semn bun. S-a uitat din nou pe eticheta uleiului, de data asta cu un ochi de expert şi a remarcat procentul din prima: 100%!
Pe burtă, pe piept şi pe umeri s-a uns singur, iar pe spate l-a dat garderobiera, în schimbul unui bacşiş de 10 $. Crede că era deja 3 sau 4 după-amiază când a tras concluzia că să faci plajă e o tâmpenie, întrucât doare ca dracu, chiar dacă te dai cu ulei. O să povestească tuturor prietenilor şi o să posteze şi pe facebook că toate vrăjelile ălea cu ulei de plajă din seriale idioate gen Baywatch sunt nişte reclame mascate ordinare. Iar povestea cu uleiul cu factor de protecţie nu ştiu cât la sută e altă momeală pentru fraieri. El s-a dat cu sută la sută şi era să moară! 100% Extra Virgin.
– Adică, te-ai uns cu ulei pentru prăjit?
– Da, confirmă John, trist. Dar pe etichetă era desenată o salată, cred că mergea şi la salate. Oricum, puţea a măsline, ca dracu’, sunt sigur că era un ulei bun.
Partea proastă a fost că i se făcuse prea lene să se mai ridice din şezlong, aşa că a mai comandat ceva de băut. A adormit jurându-se că nu o sa mai facă plajă cât o trăi.
Meniul zilei: ceafa la gratar scotiana =))
Şi? Sper că nu era contagioasă…
Eh, lăsaţi, au mai păţit-o şi alţii.
waiter… a roasted scotsman, please! 🙂
Sa spuna mersi ca a scapat nemancat. Ca asa prajit starnea salivatie unor angolezi.
Era un filmulet in care o fetita de vreo 5 anisori o intreaba pe maica-sa ce inseamna virgin. Dupa juma’ de ora de explicatii savante replica fetitei a fost “Dar extravirgin?” 🙂
P.S. Doc ca de obicei excelent text.:)
Foarte detaliat aspectul lui John.De aia imi plac scrierile dumitale.:) Ce interesant ar fi ca toti doctorii sa foloseasca comparatii de genul: “rosu ca un Ferrari”, “telemea de sibiu”…
Puteai praji ochiuri pe pielea lui, nu? Si era si sanatos, cu ulei 100% extravirgin
Si ce tratament i-ai prescris doc? Ketchup? Mustar?
@sebra: Eu nu 😀 Da’ probabil n-am suficienti pistrui :))
:D:D un mic candidat la Darwin awards…
@coradob:
Probabil nu te-ai prăjit suficient, altfel aveai acum şi pistrui. 😀
uoff…soare…noi nu mai terminam cu nametii astia..facem schimb dl. dr?
Doctore, ştiu că e ”băbism”, dar în cazuri din astea, doar nişte roşii îl mai puteau salva.
Eu am fost la un pas să-mi pierd picioarele (oricum mi s-au deformat) după o experienţă similară: de la genunchi în jos, arsură termică solară de gradul 2 spre 3. Daca stateam mai mult de 30 sec in picioare, vira catre o frumoasă culoare de ficat oxidat. Plus că erau cât butucii. De atunci nu mai pot dormi decât cu picioarele pe o pernă specială.
Se spală omul, se ia o roşie, se spală şi ea, se scot seminţele şi se masează zona afectată cu roşia. În 30 min nu mai ai nimic!
macar o fusta sa fi avut si tot era ceva (ca scotienii, de!)
“A adormit jurându-se că nu o sa mai facă plajă cât o trăi”. replica asta este tare dar din nefericire pentru el expira cand ii trec arsurile, barbatii stiu de ce: “ma doare capul de ma c…, nu mai beau, nu mai amestec bauturile, …” :))
detaliile tropicale oferite de doc sunt la fel de picante ca cele oferite pe plan local de doctorul Bacalbasa
@Belle d”Imagination:
Uhh, dacă ştiam leacul ăsta nu mai eram nevoită să merg o săptămână în genunchi. Arătau de parcă îmi bubuise butelia pe ele.
@Belle d”Imagination: si, din cauza ca nu mai circula sangele in picioare cum trebuie, a inceput sa supraalimenteze alte zone, dupa cum se vede din avatar
@Belle d”Imagination: Ulei de masline, rosii, nu stiu daca scapa amaratul dar macar iesea o salata. Pofta buna! :))
Astuia nu i-a trebuit o sforicica de leac, care sa scoata fum. Daca mai statea un pic, fumega el cu totul.
@Belle d”Imagination: cu castraveti nu merge? ca ar avea contrast mai bun; nu de alta, dar mi-e teama ca pe pielea rosie a astuia se camufleaza tomatele de tot … poate merge cu gogonele?! 🙂
(metoda cu rosia are sens la arsuri de gradul 1, nu as incerca-o la pe arsuri de gradul 3)
merge cu iaurt, mai, nimic nu stiti .. 🙂
@sendroiu: la arsuri de gradul 3 merge un vin rosu demisec, numa’ bun, pe placul angolezilor care prefera friptura mai arsa :-&
@Cristina Ş.: Cu fructe? =))
Io stiam ca si uleiul, de care o fi el, e mai bun decat nimic cand vine vorba de stat la soare. Orice, numai sa nu stai cu pielea neunsa.
nici nu pot sa stau la soare ca ma fac in picatele 🙁
Nu’s de ce, dar mi-am adus aminte de Last King Of Scotland. Aaa, era tot cu africani, de aia.
@Dan1: 🙂 nu cu fructe, ci din ala acru, simplu, sau bulgaresc, cum ii spune pe-aci ..
@Cristina Ş.: La tratamentul asta cu iaurt era un banc care se termina cam asa: “maica am vazut multe la viata mea, dar sa fiu a dracului daca stiam ca se incarca ca stiloul”. :))
Ce dor mi-e de marea mea.. 🙁
@sebra: @Belle d”Imagination: Si eu am patit-o, intr-o zi cu un vanticel asa placut, de eram sigura dupa vreo cateva ore ca n-o sa-si dea seama nimeni ca am fost la plaja. Dadusem si cu o crema de vreo zece ori. Era prima plaja dupa 4-5 ani, timp in care sustinusem ca prefer pielea alba, aristocratica, bronzul e câh, de peizance. Pe drumul de intoarcere m-am facut brusc fuchsia. O saptamana am zacut, simteam ca ma taie cineva cu un cutit pe picioare daca incercam sa stau pe dansele, la verticala. Dar macar nu au ramas sechele, cum zice Belle..
@sendroiu: Era mult mai interesant daca blondul facea plaja nud. Chestia interesanta era prezentarea culorii unei anumite parti anatomice gen “albastru de Voronet”, “rosu de Burgundia” etc.
Si apoi cred ca baiatul a fost indus in eroare de afirmatiile domnisoarei specialiste in unsori. Presupun ca intr-un moment de mare intimitate dansa i-a dat un tub cu o chestie lubrifianta, susurandu-i dulce: “unge-ma cu asta inainte, altfel ma ustura ingrozitor”. Ei bine, usturimile alea fiind de cu totul alta natura nu prea vad ce competente avea tipa in domeniul arsurilor cauzate de expunerea la soare… :))
Am ras cu pofta dar si cum spune mama, ca prostul din amintiri. Am facut o singura data insolatie profesionista (3 zile pe intuneric cu cearceafuri ude, pastile si 2 saptamani de maneca lunga). Eram la Bordeaux si a ajuns taranul sa vada oceanul. Am zis eu ca nu e foarte cald ca la noi asa ca m-am prajit o zi intreaga pe plaja la Arcachon. Noroc cu vecinul tunisian Karim care era medic si mai avea si niscaiva crema dedicata 🙂
dom’ Doctor m-ai uns pe suflet, ce mai…
De unde să cunoască Jock efectul letal al amestecului de ulei de măsline extravir-gin cu gin?
Păi, noi de proști folosim ulei ”Bunica” de floare?
@Stephanie: John Martin a insistat pe competenta fetei in domeniul unnsorilor (cea mai experta in creme, dintre toate tipele cu care a fost el combinat, sa ne’ntelegem!), deci presupun ca l-a impresionat destul de tare candva 😉
@Raluca: si eu zic ca nuanta aia frumoasa de rosu i s-a tras mai degraba de la gin decat de la extra-virgin :))
@N.A.: e la locul ei, psd-ul n-a reușit încă s-o vândă!!! 😀
cât despre poveștile cu insolații… am făcut cu niște ani buuuuni în urmă, o insolație așa frumoasă, că mă bâlbâiam și dacă vorbeam în gând, iar o anumită vecină, care era cât șifonierul cu 3 uși, mi se părea un fel de sophia loren!!! :))))
inutil să spun că de-atunci am o sănătoasă fobie față de plajă, mai cu seamă că e de-ajuns să stau numai 5 minuțele la soare, și deja mă furnică pielea cu talent!!!
nici măcar nu e nevoie să dau textila jos!!!
@Cosmina: Cu ulei de masline? Sau cu lotiune de plaja? =))
Mi-e dor de plaja. 🙂
on topic Doctore, nu stiu cum reusesti dar de fiecare data ne faci sa iti mirosim textele. 🙂
@lulu: adevarul e ca si mie imi era dor sa miros un gin tonic, cand am scris textul asta :p
[…] John Martin, din Aberdeen, l-am cunoscut în Angola – prăjit în ulei de măsline extra-virgin, după ce adormise beat pe terasa unui hotel din […]