Tu cu cine faci planning?
Simona Catrina
Când pornim la drum în minunata călătorie matrimonială, facem tot ce-i omenește posibil să ne vedem bărbații fericiți. Adică rămânem gravide imediat. Pentru că, nu-i așa, copiii sunt singura noastră menire importantă, singurul sens al vieții.
Nu te speria, năuceala bărbatului crăcănat și mut din fața ta, lovit de-o pareză în timp ce-i vânturi sub gușă bețigașul pe care tocmai ai făcut pipi, este numai și numai rodul emoției și-al imensei fericiri ce l-a invadat. I-ai luminat seara, slavă Domnului, că tocmai îl enervase un cretin la telefon, sunase să-l apostrofeze că n-a mai plătit rata la casă de trei luni și că miercuri îi pune sechestru pe tot. Dar nu mai contează nimic, acum copilașul e important, n-are decât să ne ia banca și pielea de pe noi, să i-o vândă lui Vuitton, să facă genți din ea. Sufletul nostru e plin, vom avea un moștenitor. Sigur, e un fel de-a spune, întrucât tocmai am stabilit că nu va moșteni nimic, însă cea mai de preț avere rămân cei șapte ani de-acasă (dacă nu-i ia banca și p-ăia).
Femeile nu sunt inconștiente, ele plănuiesc foarte lucid venirea pe lume a copiilor. Concepția n-are loc la întâmplare. O prietenă de-a mea, de exemplu, s-a gândit săraca preț de minute întregi, cât făcea sex cu soțul ei, dacă să-l mai deranjeze în plin avânt, rugându-l să încalțe din mers un prezervativ, sau să lase destinul să decidă. Cu tot acest planning familial rațional, până la urmă ovulul a fost mai înțelept decât meschinăriile vieții. Mai ales când a văzut el în zare un spermatozoid mișto, cu studii medii sau superioare, care bătuse recordul olimpic în proba de 10 centimetri fluture, a zis: ăsta-i alesul, nu de alta, dar e singurul care-a răzbit până aici pe bezna asta.
Dar, cum spuneam, femeile sunt ființe foarte responsabile, prin definiție. Noi procreăm din motive fundamentale. Fiindcă pruncii sunt totul, fiindcă pruncii sunt un miracol și fiindcă ne uităm prea mult la filmele americane, unde pruncii sunt perfecți. În film, când mă-sa îi spune ăluia ”Go to your room and clean it right away, please”, plodul a bătut din călcâie, ca soldatul german, și s-a ușchit la șmotru. În realitatea noastră vitregă, miraculoasa ta mlădiță are un răspuns ușor diferit: ”Nu vleau, du-te dlacului!”.
Dacă un copil american îi spune mă-sii ”I hate you!”, mami bocește-n living până de împacă, stârmocind, cu odorul. Dacă la noi spui una ca asta de față cu mă-ta, te lipește de pereți cu un asemenea profesionalism, de umilești cele mai performante dibluri.
Când pornesc în viață, toate femeile vor câte trei copii, deoarece așa au văzut ele că se poartă în filme. Nu vreți mai bine să faceți doar câte unul, s-ajungă la toată lumea?
De asemenea, ele decid să nască normal, chiar dacă au 38 de ani, deoarece în filme femeile au fătat în opt secunde. Un om real se screme mai mult în baie, dimineața, într-un travaliu prozaic de rutină, decât nasc astea în superproducțiile cinematografice care nu sunt semnate de Nae Caranfil. Abia când ajunge pe masa groazei, eroina noastră realizează că durerea e suportabilă numai dacă e pe un ecran cu cristale lichide, nu într-o realitate cu căpățâni solide, ce trebuie să iasă prin locul acela mic-mic.
În ciuda aparențelor, mesajul acestui material este zen, este unul pozitiv, înălțător, încărcat de semnificații profunde. Și-apoi, ce fericire și împlinire ar fi mai mare pe lumea asta, decât să-ți crești puiul în pace și dragoste, alături de marea ta iubire, pensia alimentară pereche?
Si o melodie zen, mai mult pentru versurile ei decât pentru muzica, scrisa de un pusti de-asta american pentru ma-sa. :))
Ovulele aleg spermatozoizi bogati.
Iar te-a suparat barbatul? 😀
@NNA: Noup. Da’ este că scrie bestial şi atunci când pare că a supărat-o bărbac-so? 😀
Îmi spunea o mătuşă, că pe vremea ei, rar auzeai vreo femeie să nu poată să rămână grea. Fireşte, după căsătorie se întâmpla asta, că altfel, dacă n-o ţinea nimeni, se chema că l-a făcut din flori (adică prin polenizare).
Ce vreau să spun că înainte planning-ul era perfect, acum de atâta planning creşte numărul pruncilor făcuţi în eprubetă.
Un articol manusa pe titlul publicatiei. Cotcodac, cotcodac, in orice cotet exista (cel putin) o closca cu instincte bine transmise din ou-stramos. Berbant, cocosul e cuceritor pana in faza procreatiei dupa care uita sa isi mai aduca aportul de rame la bunastarea cardului. Exista totusi unele diferente intre closca si femeie, ceam mai cunoscuta ar fi ca prima sta linistita pe oua.
@Old John Wheel: Ma intreb cum scrie atunci cand chiar o superi, dar pentru linistea cititorilor DC eu zic sa nu o superi. 🙂
@NNA: Păi crezi că liniştea cititorilor e mai importantă decât liniştea mea? Atât mi-ar mai trebui, să o supăr şi să ajung de poveste pe aici! Ce v-ar mai place, pramatiilor! 😀
Ha, ha, ha! M3bis, nu am reuşit să-ţi păcălesc filtrele, am modificat şi m-a băgat în moderare! Propun să le dăm neşte sincere felicitări, zic! :))
@Old John, ai mare noroc de colega Simona, că altfel stăteai la moderare până la pauza de masă.
@M3bis: No, amu! Fatalitate! 😀
Zi mai bine cum e vremea în zonă, am şanse să ajung acasă la Bucale, ori aţi reactivat principiul “Pe aici nu se trece!”?
PS: Nu că nu aş putea afla din altă parte, da’ trebuia să mă pun bine cu tine, că m-ai scos din beci, nuuu? Sau nu?! 😕
@Old John, la mine, la Oneşti, e bine. La Mărăşeşti e valabilă chestia aia din primul răzbel!
“un spermatozoid mișto, cu studii medii sau superioare, care bătuse recordul olimpic în proba de 10 centimetri fluture” .. =))
Asta cu singura noastra menire se gaseste si in zilele noastre si printre tineri. Am scris un articol si am facut un test despre singurul succes al femeilor. Rezultatul a fost dezolant.
@Ionel Stan: ca bine zici, closca si femeie ..
eu am mai identificat si specia femeLa
@Old John Wheel: Ar merge putin cancan spre deliciul “pramatiilor”. :))
bine punctat (tipic tie), insa cu mici observatii:
1. decizia e cezariana. Circula un mass SMS, in .ro, din care reiese clar ca, daca esti o doamna, nasti prin cezariana;
2. pensia alimentara intra in discutie doar in cazurile civilizate, care se incapataneaza sa ocoleasca studiile superioare (asta e ultimul trend).
si cu urmatoarea intrebare:
– ce ai cu aia 38 de ani?
Mie nu mi se pare că ar fi supărată doamna!
Întrebarea mea e ”graviduţă”?
Violent,dur si inteligent.Chapeau !
@Old John Wheel: felicitari, daca e cazul!
@Belle d”Imagination: Da’ tu n-ai alte întrebări? Ca, de exemplu, cât mai e kilu’ de kiwi în piaţă, ori cum mai merge salvarea balenelor albastre cu cocoaşă portocalie? 😀
@Old John,
Moş Ioanie, ca să aflu preţul kilului de orice, mă-c în zona de comercializare a lui ”orice”. Balene albastre cu cocoaşă portocalie nu se există. Iar dacă te referi la alea cu două picioare, te anunţ de acum că sunt pro exterminarea lor din viaţa politică.
cat cinism, domne, cat cinism. nici nu zici ca de-abia s-a logodit 😛
si eu ma aflu in plin avant “productiv”, cu doar doua “percutari” pana acum, dupa care am stat cate 20 minute cu calcaiele agatate pe pereti, ca sa nimereasca spermatozoidul “inteligent” mai usor drumul fecundarii depline… si ma-ntrebi, scumpa Simo, de ce numai de doua ori?!? :-))…, ca daca-ti dau raspunsul o sa razi ani intregi la rand, in vesnicie. :-)) Ca azi e miercuri, iar poimanine va fi vineri, iar bunul meu sot ma tine-n post de cand ma stiu…, ca daca altfel ar fi fost cumva, aveam in cei peste 17 ani de casnicie mai mult decat cei 3 copilasi “explozivi” visati si mult doriti de catre toate femeile la sanul lor, pe rand sau nu.
Ei, si chiar daca ieri a fost marti, alaltaieri luni, plus inc-o duminica legata de-o sambata luunga… nu era inca perioada la mine…si uite asa, contratimpul ne-nsoteste si ne lungeste viata.
Eu iti doresc mult spor in toate… si poate-om naste (sau nu) impreuna (ca timp, ma refer). Te-mbratisez cu toata dragostea mea, Carmen
de ce nu pot sa dau like???
Nu cred sa fie barbat mai fericit decat proaspatul tatic. De cand isi dorea el sa renunte la pescuit, bere cu prietenii (iesirile alea putine care i-au mai ramas), si sa se apuce sa spele scutece. In plus toata lumea stie ca un bebelas cheltuie cam de 2 ori mai mult ca ma-sa, deci iti dai seama ce bucurie pe “tati”.
Mai ramane speranta ca, dupa ce va termina o faultate – in vreo 30-40 de ani, va fi mai bogat ca Videanu si “taticul” va avea o pensioanre in stil Hugh Heffner. Doar ca mucosul ii va sparge toporul de cap pentru 1l de rachiu.
[…] – Tu cu cine faci planning? […]
-iubitule sunt insarcinata! ce-ai vrea sa fie?
– 1 aprilie!
PS-nascutul normal nu e asa tragic cum pare si te scuteste de multe complicatii.
Asta e continuarea la “burtoiul cu melancolie”? Sau rectificarea?