Julius

Aceia dintre voi care poartă ochelari știu foarte bine ce înseamnă să intri, pe vremea asta, de afară într-un loc încălzit. Eu am fost săptămâna trecută la un chef cu bloggeri, un eveniment, și am ajuns un pic mai târziu. Era și foarte mare înghesuială și n-am putut să mă mișc din ușă. Începuse evenimentul și de undeva din mijlocul încăperii se auzeau chiote, se făcea un fel de tombolă, era animat. În primele 3 minute n-am văzut absolut nimic, din când în când mai recunoșteam pe câte cineva după voce – „i-auzi, e și Petreanu pe-aici. Petreanu, iu-huu!”, „ăsta-i Cosmin Tudoran, pot să jur”, „e și Chinezu? nu pot să cred că a venit el la un eveniment!”, etc.

De câte ori cineva se lovea de mine, spuneam mecanic „pardon”; Claudia Schiffer goală dacă se atingea de mine, tot „pardon” i-aș fi spus.

Cam asta pățim noi, ochelariștii, când intrăm de la rece la cald și invers. Probabil că ceilalți se amuză foarte tare pe seama noastră, mai ales când ne văd ținându-ne de pereți, ca bețivii.

Acum vreo 3 ani, Călărașu scrisese chiar un text în care deplângea soarta ochelariștilor și îi ruga pe cercetători să se focuseze puțin și pe această problemă. Și acum, vestea bună: Călă, cercetătorii din domeniul opticii s-au simțit și au inventat lentilele anti-aburire. Rezultatul muncii îl puteți vedea chiar pe nasul meu în fotografia de mai jos.

Foto: Victor Kapra

Tehnologia anti-aburire a fost dezvoltată de Essilor, cel mai mare producător mondial de lentile de ochelari, iar astfel de lentile pot fi găsite acum cam în orice magazin de profil din România. Prețul unor lentile care nu se aburesc e doar cu 10-15% mai mare decât al unor lentile obișnuite.

Dar chiar funcționează?, o să mă întrebați. Adică, nu e doar o vrăjeală de marketing și, în realitate, lucrurile nu stau chiar așa?

Ei bine, pot să vă confirm că lentilele Optifog chiar nu se aburesc. Luni, la evenimentul de lansare organizat de Essilor, am probat chiar pe noii mei ochelari: am intrat de afară, unde erau multe grade cu minus, mi-am băgat nasul într-o oală în care fierbeau homari și într-una cu vin fiert, am suflat pe lentile și m-am zgâit vreo 10 minute la Claudia Tocilă, fără să mi se aburească deloc ochelarii.

Singura problemă cu ochelarii ăștia e că nu te fac defel mai deștept: abia după vreo două zile am realizat că mă duseseră de nas că o fiu gazda evenimentului. În realitate, am impresia că mă distribuiseră în rolul cobaiului de laborator care trebuie să prezinte rezultatele experimentului științific.