Cel mai bun prieten al fetelor
Cms
Acum vreo opt ani, pe un gheţuş teribil, m-am trezit că trebuie să o conduc pe bunică-mea la o întâlnire cu prietenele ei pocheriste. În stil mafiot, bunica avea întâlniri săptămânale cu nişte venerabile babe înstărite, văduve de magistraţi, prefecţi şi alte lighioane sociale, cu care juca poker ore întregi, punând în acelaşi timp la cale toată ţara.
Am ajuns până la uşa gazdei, într-un bloc interbelic de pe Calea Moşilor, cu gândul să o şterg prompt la treburile mele. Nu luasem însă în calcul şi cine ne va deschide uşa.
În faţa mea stătea cea mai bunăciune dintre toate bunăciunile brunete pe care le văzusem până atunci. Înaltă, cu ochi verzi, cu un păr lung şi drept şi cu forme la care nici nu îndrăzneam să mă uit, de teamă să nu dau în tahicardie. Ne-a poftit pe amândoi să intrăm, cu o voce pe care până şi pitonul Kaa ar fi fost invidios.
În următoarele ore, câtă vreme simpaticele doamne jucau nevinovatul lor joc de pocker, am fost lăsat în grija nepoatei gazdei, Miruna, căci aşa îmi fusese prezentată domnişoara. Am trăncănit verzi şi uscate cu ea, simţindu-mă cu puţin mai inteligent decât un babuin dar, nu se ştie de ce, a părut să-i placă discuţia, aşa încât la plecare m-a luat de mână şi şi-a exprimat dorinţa într-o revedere cât mai rapidă.
Eu aş fi rămas să dorm pe preşul de la intrare, în speranţa că a doua zi se va împiedica de mine când va încerca să iasă din casă, dar bunica m-a tras pe scări în jos şi, pe drum, mi-a destăinuit teribilul plan: nepoata era singurică şi întâlnirea nu fusese altceva decât un aranjament între bunica mea şi mătuşa fetei. Practic încercau să mă combine cu bunăciunea.
Am început să frecventez străvechiul apartament cu o râvnă ce contrasta flagrant cu lenea mea constituţională. Evident, după o vreme mătuşa s-a prefăcut că mă consideră de încredere, aşa că i-a dat voie nepoţelei să iasă cu „cavalerul” prin oraş.
Pe vremea aceea eram stagiar, iar salariul era simbolic. Ieşitul în oraş nu prea era pe lista cheltuielilor, dar am avut din nou parte de o surpriză: după ce m-a lăsat să achit nota la prima întâlnire, fata a pus piciorul în prag şi a plătit şi ea jumătate de fiecare dată, dându-mi asigurări că aşa e normal ş.a.m.d. Eram prea topit ca să mă întreb ce naiba se întâmplă, ca unul care avusese de furcă să convingă fetele să se lase scoase în oraş, asta când reuşea să stabilească contactul vizual cu ele.
Astfel au trecut două luni, timp în care m-am întâlnit cu nepoata de două-trei ori săptămânal, am început să mă bărbieresc zilnic şi să mă spăl pe dinţi la fiecare câteva ore. La întâlniri vorbeam câte în lună şi în stele, ea îmi povestea despre prieteni şi cunoştinţe şi cât de greu îi este cu serviciul – făcuse Literele, era traducător autorizat la o editură – iar eu încercam să o înveselesc cu glume şi întâmplări mai mult sau mai puţin penibile din existenţa mea. Ajunsesem să ne tachinăm, râdea cu poftă cam la orice îi spuneam, arătându-şi dantura superbă, iar eu mă simţeam din ce în ce mai rupt de realitate în preajma ei.
Un singur lucru mă deranja uşor în toată feeria asta sentimentală: fata nu stătea prea mult. Dacă ne vedeam pe la şase după-amiaza, la ora şapte şi jumătate se scuza că are traduceri şi pleca frumuşel, în timp ce eu rămâneam să-i urmăresc legănările sinuoase. Doar gândul revederii mă făcea să trec peste asemenea frustrări de îndrăgostit.
Şi a venit o seară specială. Mă pregătisem pentru mărturisiri complete, mai ceva ca în pivniţele Securităţii, dar nu a mai fost nevoie. După ce am schimbat o seamă de replici inteligente, Miruna m-a anunţat că nu pleacă, pentru că urmează să-mi prezinte pe cineva. Dar în locul părinţilor sau chiar al preotului, aşa cum mă aşteptam, a apărut un băiat înalt, subţire, cu figură de gigolo italian din sud, care, după ce ne-am strâns mâinile, s-a aşezat lângă ea. Am aflat astfel că Miruna avea un iubit secret, pe care îl ascunsese de mătuşa cu idei preconcepute, iar eu fusesem paravanul perfect pentru întâlnirile lor romantice. Evident, mătuşa era convinsă că mă văd cu fata zilnic, de după-amiază şi până-n creierii nopţii.
Şi am rămas cuminte pe scaun, în timp ce Miruna şi Signore Valentino se giugiuleau în faţa mea, primind asigurările fetei că am fost cel mai bun prieten pe care şi l-ar fi putut dori şi alte lucruri de genul ăsta, pe care domnişoarele se pare că le cred atât de sincer, că ţi-e şi milă să le strici ideea. Asta când eşti în stare să scoţi din tine ceva mai mult decât nişte mormăieli onomatopeice.
În cele din urmă am prins momentul prielnic şi m-am retras, lăsându-i pe amorezi să-şi sărbătorească mica victorie de strategie şi să încerce să-i explice mai apoi mătuşii dramatica mea „schimbare la faţă”. Am pornit pe jos prin întuneric şi ninsoarea deasă. Era seara de 14 februarie şi, pe tot drumul până acasă, vitrinele magazinelor mă îmbiau cu oferte de inimi la kilogram.
Lucratura maica, lucratura.. Esti sigur ca nu ai fost “pierdut” la pocker? 😀
asta e de-a dreptul genial 😀
Cemeseule, dacă te încălzește cu ceva, și femeile se găsesc uneori în postura de “cea mai bună prietenă” pentru cîte un tip mișto, mort dupa vreo fufă care- evident- nu îl merită.
Bineînțeles, știu asta de la o prietenă.
@Rower: =)) Nu cred, bunica îi jumuleşte pe toţi la jocul ăsta! :))
@antispam: Mulţumesc! Sau poate te referi la ideea Mirunei? 😛
@Ina_adevarata: De fapt şi eu am aflat povestea asta de la un prieten, care era pe patul de moarte… =))
Mi-am cumpărat o lopată de zăpadă cu 19 lei, e din fier şi are coada prea lungă. Nici nu se compară cu cea pe care am avut-o…
Ce înseamnă să te dedulceşti la sărbători străine!
Acum 3 ani, aşa prin decembrie, pe final de lună, mă cere cârcoteanul de nevastă. Zic eu da, hotărâm detaliile nesemnificative, mergem să vorbim cu viitorii naşi şi cu călindarul religios în braţe, hai să vedem când o facem. În ianuarie nu era el prin zonă, pe 20 (cca) februarie se intra în post, mai rămâneau 7 şi 14 februarie. Pe 7 nu puteau naşii, aşa că a rămas pe 14 ale lui februarie. Că decretasem eu că nu vreau să intru în post nenuntită şi dacă o facem, tot trambalăm oamenii, îi trambalăm o singură dată şi la primărie şi la biserică.
Şi uite aşa m-am nenorocit eu pe un 14 feb. 3 ani mi-a luat să mă eliberez. Partea funny? Când am depus actele de divorţ la Bucureşti, ghici pe ce dată urma să se judece acţiunea mea? Pe 14 februarie! Există totuşi un pic de dreptate pe lumea asta! (Între timp, am primit de ziua onomastică un şi mai frumos cado, câştigându-mi eu libertatea chiar atunci)
Apucasesi sa si achizionezi niste frumoase inimioare si ursuleti dinainte? Ca n-ai precizat. Daca nu – vezi tu, de-aia…
50 de RON pentru una din aluminiu mi s-a părut, totuşi, prea mult, în ciuda design-ului ceva mai evoluat.
@N.A.: Dar îmi ofeream propria inimă! Ce, nu era suficient?! :-/ 😛
@Fratele Andryusha: Da’ una de pluş cât costa?
era sasaita?
@Fratele Andryusha: Barbati-miu, deci, are de dat niste explicatii de ce el a gasit numai de 129 roni..
Mie nu mi s-a întâmplat asta niciodată!!
@Cms: Depinde. Cum stai cu analizele? Cat mai e una, pe piata neagra?
Julius, textele de azi sunt foarte, foarte frumoase, toate!
N-am putea avea cate o Valentine’s Day in fiecare saptamana?
Sa se strambe de ras si gurile noastre, pe saturate!:))
Cms-ule, dupa aceasta patanie, totusi si refuzat-o pe lungana din Iasi!:D
De asta râdeai cu atâta poftă de Miruna lui Bucurenci, ba ne mai instigai şi pe noi! :))
@Fratele Andryusha: Coada se poate taia, eu asa am facut sa incapa in portbagaj.(Da, stiu, am descoperit apa calda :D)
@Cms: Bun text, nasoala faza. 🙂
@Cms: De pluş nu se mai găseau, a fost bătaie pe ele, cred că se apropie 23 August sau altceva sărbătoare.
@N.A.: Astea-s preţurile la Iaşi, la Bucureşti o fi taxă de kilometrul 0, Cotroceni cântă cucuveaua, chestii…
@Cristi: Da, şi mie mi-a zis soţia că se poate tăia coada, mie nu mi-a trecut prin cap. Deh, origini ardeleneşti, te aşezi şi pe pioneză, dacă trebuie… =))
@Cms: Ieri am fost la Cora la cumparaturi. La coada era un cuplu cam la 50 de ani, care pe langa tot felul de alimente aveau si o perinuta in trei nuante de roz.
Muream de curiozitate sa stiu ca-si cumparasera perinuta unul aluia, o luasera pentru copii, nepoti, dar mi-a fost jena sa-i intreb!:D
Cum sa te simti, ma, babuin, in fata la o mizda? La ce dracu faceti, ma, un morman de scoli, daca va lasati dusi cu presul de toate shteoarfele?
Pe de alta parte, sper ca bunic-ta nu citeste DC, sa vada cum le-ai facut lighioane!
@ErRon: Era din Timişoara. Dar o să o refuz şi pe cea din Iaşi, dacă e nevoie. 😛
@sebra: Chiar mă gândeam dacă se va prinde cineva… =))
@Cristi: Mulţumesc! Da, nasol, dar cu timpul trece şi devii mai înţelept… sau nu. 😛
@Lecteriţa …. in fata la o ce?!?! mizda?!?! =)) =))
lighioane sociale :))
@N.A.: e cazul sa spun ca aseara in Obor aveau lopeti cu 15 lei? D-alea clasice, cu maner de lemn … 😀
Desolee pour toi, CMS… Foarte bun textul insa 🙂
http://www.gandul.info/magazin/mesaje-de-valentine-s-day-declaratie-de-dragoste-inedita-pentru-o-tanara-din-capitala-9233645
Pe 14 februarie trebuie să bei 40 de pahare, că m-am zăpăcit de cap?…
aici cel mai frumos cadou…
http://www.funnyordie.com/videos/703e534f82/hj-gloves?playlist=featured_videos
Mai, cu texte de astea o sa ma faci sa nu mai am incredere in femei :))
“Era seara de 14 februarie şi, pe tot drumul până acasă, vitrinele magazinelor mă îmbiau cu oferte de inimi la kilogram.” Sa-mi dea lacrimile , nu altceva…
In alta ordine de idei..nevasta`mea a aterizaT nu de mult cu o sticla de Jidvei si-mi tot spune ca atat ieri, cat si azi dimineata i-am promis ca eu pregatesc ceva bun de papa si luam o cina romantica…sa mor daca tin minte asa ceva…Am comandat repede o pizza…e bine?
@Lecteriţa: “La ce dracu faceti, ma, un morman de scoli, daca va lasati dusi cu presul de toate shteoarfele?”
Ăăă… cred că face parte din farmecul intelectualilor? =))
@MonicaS: Merci beaucoup! Dar nu-i nevoie să mă compătimeşti. În fiecare an, pe 14 februarie, ard un ursuleţ de pluş! Muhahaha! >:)
@Cms: =))
@Cms: arzi un ursuleț de pluş şi savurezi o pralină in formă de inimioară ;;)
@Cms:
tu ereai fermecator dejea.
RoseN, pe unde umbla, sa ne spuna si ea ce crede?!
@Fetiţa cu chibrituri => Ţeapă! 😀
@Cms: tu arzi un ursulet de plus si @Fratele Andryusha: taie cozi de lopeti!
=)) ursu’ arde si fratele se joaca cu zapada
@Cms: Mircea, oricum toate se intorc 🙂
Tot ce trebuie sa faci e sa fii acolo ca sa inmanezi nota de plata 😀
Tacticos, picior peste picior, la un restaurant bun, o intrebi:
– Ce mai faci Miruna, cum mai e viata ta? E greu, stiu, asa-i pentru toti! 🙂
-A.. ai 3 copii? Felicitari, familia e cea mai importanta.
-Sigur te va ajuta cursul de cosmeticiana pe care il faci – niciodata nu strica sa inveti ceva nou.
-Nu, nu am avut timp sa merg sa vad cum au amenajat in “Tineretului” – lunile astea am fost ocupat cu tot felul de conferinte, dar sigur o sa imi fac cateva minute ca sa ajung si acolo.
La sfarsit, ca un domn, platesti masa, ii oferi o sticla de vin “de dragul vremurilor trecute”, urandu-i un calduros “Numai bine”:)
@Cristina Ş.: Nu prea sunt cu dulciurile concentrate. Mai bine savurez o gogoaşă, că se potriveşte. 😛
@Dramoleta: Ne, ne, e mai profund… e vorba de visuri neîmplinite, de zăpadă şi frigul din suflet… =))
@chocolate: Eu ard ursul şi Fratele Andryusha (îi) taie coada… 😀
@Cms: Sper ca nu in cadrul unui ritual!:D
Cemeseule, credeam ca e cu happy-end! “Si atunci l-am considerat francez pe acest Valentino, asa ca i-am ars una din încheietura (daca tin bine minte). Apoi am luat-o pe Miruna, i-am sfâsiat rochia, am maturat cu antebratul ce era pe masa si am…”
@Fratele Andryusha: Lasa astea, ai scos Grippen-ul din zapada? :))
@Fratele Andryusha:
Încearcă şi pe urmă ne povesteşti şi nouă. 😛
Asaaa, stai ca mai aveam de raspuns la un comentariu, ala cu inimile…
A, da:
@N.A.: Am achizitionat eu, de Carfur, inima de porc (si rinichi, ca nu m-am putut abtine, sunt moartea mea) si când m-a vazut nevasta-mea cu ele mi-a zis cu simpatie: “sa ti-i prajesti singur, eu nu pun mâna pe asa ceva!”
@ErRon: Eh, ascult Amon Amarth şi My Dying Bride, în timp ce admir flăcările… =))
@Dan1: =)) =)) =))
@Dan1:
Încearcă data viitoare cu fudulii. Să vezi ce-o să se bucure!
@Dan1:
Încearcă data viitoare cu fudulii. Să vezi ce-o să se bucure!
@Dan1:
Învață-l, mă Dane1, cum se procedează cu o femeie atunci cînd o vrei cu adevărat. Ce dracu, mă, nu vezi ce mototoi îs ăștia tinerii?
E-te, romantism, alea…și vine un Valentino gelat și îi suflă fata. Valentino ăla cum ți-a suflat-o, mă Cemeseule, i-a zis poezii sub clar de lună? S-o crezi tu că ăla știa mai mult de “cățeluș cu părul creț”.
@Dan1:
L-am scos. Am condus azi vreo două ore prin oraş, de m-am săturat. Acuma l-am înfipt în parcare într-un morman de zăpadă şi-l las acolo până trece urgia, că nu vreau să rămân fără el.
Faza zilei a fost când am ieşit a doua oară cu maşina şi m-am împotmolit printre blocuri din cauza unor berbeci care veneau de pe contrasens cu nişte maşini de marfă. Erau şi vreo trei-patru indivizi pe acolo, la descărcat. Unul dintre ei ţinea o lopată în mână şi dirija circulaţia cu ea. Când am ieşit din maşină revoltat pe prostia lor şi a şoferilor profesionişti din dubiţe, unul din ei s-a uitat la mine şi a spus:
– Păi, cu Cielo… pe vremea asta?… =)) =))
@sebra: Nu pentru mine, întrebam pentru un prieten. 😛
@Dan1: Nu prea apreciaza frumusetea interioara :))
Asta chiar e o poveste ravasitor de trista…
@Sebra: mie îmi plac fuduliile făcute aşa, la cuptor, un pic crocante… Delicioase!
@Ina_adevarata: Se-ntoarce ea la el la prima nevrita de nerv cubital sau median, daaa? =))
@sebra: Am înteles, nu e cazul sa repeti! =)) Data viitoare o sa-ncerc cu fudulii =))
Friendzone level: OVERKILL !
@Belle d”Imagination: Erau ale ex-ului, este? =))
@Raluca: Tu încerci sa ajungi la numarul de like-uri al lui V3nt0R? Tre’ sa tragi mai tare, da? =))
@N.A.: Pai… n-am cumparat burta congelata (de-aia pentru facut ciorba de burta), ca sa-mi dau seama! =))
Bre, deci vad ca DJ-ul asta o arde… Deaaa, stiti voi cum o arde, nici n-are rost sa folosesc cuvinte de-astea…
Haaai sa fac eu serata muzicala! Deci, fiind Sfântul Valentin (desi, uitându-ma într-un calendar vazui ca Sfântul Valent, la noi, la ordococsi e abia poimâine, adica de ziua CFR-ului, 16 februarie), vin cu o dedicatie muzicala pentru doamne – care ne suporta
mitocaniile365 de zile pe an (iar în anii bisecti, cum e si acesta, chiar 366 de zile): http://www.youtube.com/watch?v=6_5O-nUiZ_0Unde esti tu Adriana sa-mi zici foo doo? :))
@Belle d”Imagination:
Puteai să le faci şi frigărui dacă erau ale ex-ului cum spune @Dan1. :))
Şi n-am repetat eu, cred că site-ului aşa de tare i-a plăcut ce-am comentat, încât a dat de două ori!
Iar au disparut toti! 😐
@Dan1: Esti in verva, desi ai ai intrat tarzior… cred ca ai ras vreo sampanie dulce-dulce de VD si iti gadila neuronii :))
@Dan1: Dar imi place cum gandesti: (i-am sfâsiat rochia, am maturat cu antebratul ce era pe masa si am…”)
@Didinutza: Bere! Bere!
@Belle d”Imagination: As mai adauga
doardecât atât: sunt doo lucruri la care barbatii se pot uita la nesfârsit: sânii! :))@Didinutza: Si am operat-o de
amigdalitaapendicita, dea? La ce te gândeai? :))@Dan1: si eu, si eu! desi sotul n-a vrut sa-mi dea pina nu incepe meciul….
Been there, done that. ‘Nuf said.
nu-i a buna cu doi doctori care mai de care mai vrajitor pe-aci .. :”>
@Lecteriţa: Pe RoseN am rapit-o eu pe motocicleta si am dus-o intr-un loc cu soare. 😀
@Cristina Ş.: Eu nu mai sunt doctor, şi nici ca vrăjitor nu prea am avut succes, precum se vede… =))
@Alex Ripper: Vezi că lumea s-ar putea să te ia în serios… 😀
@Cms: Lene constituțională? Ca monarhia britanică?
Next level: Lenea instituțională. Românească!
@Fratele Andryusha & Toți cei interesați: Cea mai ieftină lopată se găsește la punctul PSI din fiecare instituție publică. O luați, pur și simplu, și spuneți că vreți să deszăpeziți intrarea (nu menționați care anume!). N-o să vă oprească nimeni!
În plus, are coada vopsită în roșu, deci nu v-o fură nimeni!
@Cms: Pai sunt un motociclist serios. Nu ma joc de-a rapirea, cum fac aia de la al-Qaeda :)))
Daca ma cauta cineva sa se razbune, il rog sa nu sune la usa. Sa astepte rabdator, pt ca ies eu din cand in cand. Multumex. 😀
Du-te, bă, de-aci, nu vezi că eşti prost? Ejti prost. De ce, de ce? De-aia. Că ejti prost. Hai, pa.
P.S. Lu’ Cms, decât.
Mie doar ce mi-a ajuns sotu’ acasa cu un buchetoi de trandafiri albi si doua cofraje cu oua. 😀
Asta cadou inedit, da? V-am pupat, ma duc sa-l cadorisesc si eu cu o portie de mancare calda.:))
@Insignifianta: Asta se cheamă demonstraţie ciclică! 😛
@N.A.:
Două cofraje de ouă?? Pui cloşcă sau de ce? :))
@S.: Daaa, şi în ochi i se roteau spirale, uite-aşa! 😀
@ionut: Vezi ce-ai păţit dacă ai pronunţat cuvântul interzis? Nu ştiai că numele meu te duce în spam? :))
Şi apropo de “scenariu”, şi tu ai avut timp să te gândeşti la toate detaliile astea? 😀
@Cms: 🙂 Am stat sa ma uit ce anume am zis, dar asta nu mi-a trecut prin cap (oarecum am uitat ca mai exista altcineva cunoscut care sa aiba acelasi nume ):))
Nu trebuie sa ma gandesc la “povesti”: vin natural de fiecare data. Doar ma bucur de ele :))
@Cms: Se cheamă prostia din capu’ tău. Nu vezi că eşti prost? Taci, să cetească Moromete din gazetă. C-acolo scrie adevăru’ cum a fost şi e, nu ce zici tu. Că mai depinde şi după facultăţi. Da’ tu, dacă eşti prost, de un’ să ştii? Şi mai eşti şi antropolog.
@Insignifianta: Nici acum nu m-aţi iertat, doamnă? Ce vă mai face nepoata, s-a refăcut după operaţie? E bine, sănătoasă? Vă rog să-i transmiteți salutări Mirunei din partea mea.
😛
De vreme ce DJ Cotco fie s-a înzăpezit tot săpând prin zăpadă, fie e la căldurică cu vreo mândruţă pluşofilă, joc şi eu rolul lui Dan1 şi vă ofer o dedicaţie pentru ziua care a trecut:
http://www.youtube.com/watch?v=RTdjHvmGcz8&feature=related
@Cms: Ba. Am iertat. Tot. Da’ nu pot să uit. Transmit.
P.S. Ăăăă, cine e Miruna?
@Insignifianta: N-o mai ţii minte pe Miruna? Aia de pe blogul lui Bucurenci? 😀
84. Miruna a spus:
Nu-l chema Signore Valentino. De fapt nici nu știu cum îl chema, l-am plătit doar ca să joace împreună cu mine mica scenetă care m-a scăpat de tine. Că mi-a fost milă de tine să-ți spun în față adevărul.
@Raluca: 🙂
@Serban: Bine-ai revenit! Păi degeaba te-am luat de model pentru domnul Stentor? >:D<
@Cms: Nu. Si nici nu vreau sa mai tin minte toate prostiile si toti prostii. Ca-mi cauzeaza. La rinichi. Si nu mai pot sa gandesc limpede asupra lucrurilor cu adevarat importante.
“mândruţă pluşofilă” :)) :))
@Insignifianta: Una “îngrozitor de sincera” parca! =))
you’ve been friendzoned! so close
Sa dai like la textul asta e dureros:))
… deci trimiterea pe preșuleț de DUPĂ are antecedente romantice de DINAINTE!!!…
Aha!… 😀