Lamentațiile lui Pora-Pora
Șerban
Pora-Pora e trist. Stă pe plajă la umbra palmierului şi se uită cu nostalgie la băţul înfipt în nisip cu o bucată de coajă de palmier în vârf pe care scrie: “16°18´S 140°36´W”.
Geologul a pus-o acolo. Era un tinerel nebun care avea un ciocănel cu care bocănea în toate pietroaiele şi pietricelele de pe insulă. Şi era foarte fericit de treaba asta. A fost un om foarte bun. Mi-aduc aminte de el cu mare plăcere. Nu ştiu ce a scris acolo, Profesorul zicea că scrie unde-i locul ăsta. Şi omul ăsta mi-a plăcut, umbla brambura pe insulă şi descânta toate ierburile şi chicotea la toate lighioaiele şi păsărelele pe care le vedea. Mai spunea că apa cea mare se cheamă “Pacific”. A fost un tip tare, dar cam aţos.
Erau vremuri bune pe atunci. Veneau misionarii. Grozavi. Miroseau a cimbru, a busuioc, a oregano, a rom şi a benedictină. Dar mai ales erau plini de ceapă şi usturoi. Nu cresc pe la noi condimente de-astea exotice…
Ştiau nişte poveşti grozave despre duhurile lor, mai ales ziceau de unul, cel mai mare şi mai puternic. Făceam focul mic ca să-i ascult mai multă vreme. Sfârşitul poveştii nu-mi plăcea. Era urât şi înspăimântător. Spuneau că lumea se sfârşeşte, că n-or să mai fie oameni.
Poate că au avut dreptate. De multă vreme nu mai vin. S-o fi terminat lumea lor.
Acum, vin turişti. Nu-mi plac de loc, dar n-am de ales. De cum coboară pe ţărm, încep cu mofturile şi pretenţiile: dacă am Spa, Room Service, centru de fitness, sală de conferinţe, galerie comercială, piscină şi saună, Beauty Salon, WiFi, parcare subterană, facilităţi pentru VIP-uri şi multe alte drăcii numai de ei ştiute. Nu am nimic din toate astea, Eu am numai un cazan mare şi confortabil şi mai am ţepuşe. Nici astea nu le plac, spun că la ei sunt ţepe mult mai mari, mai mari decât insula asta, că pot s-o cumpere doar cu o ţeapă. Nu mă interesează.
Şi au un gust infect. Sunt plini de aditivi alimentari, de coloranţi şi potenţatori de aromă, de conservanţi, corectori de aciditate, emulgatori, antioxidanţi şi multe alte otrăvuri. Mizeriile astea se cheamă E-uri şi dăunează grav sănătăţii. Vecinul de pe insula apropiată, la două răsărituri de soare distanţă, a făcut pancreatită. Acum zace, săracul.
Pe deasupra sunt unşi cu tot felul de porcării, mai ales femeile. Astea sunt şi vopsite mai ceva ca războinicii viteji de demult. Sunt plini de sârme şi inele înfipte pe unde nici nu te gândeşti, au şi prin corp tije, şuruburi, tuburi, unul avea în inimă un fel de ceas. Femeile au în piept nişte meduze scârboase, nici crabii nu le mănâncă. Trebuie să fi foarte atent să nu-ţi spargi măselele sau să nu ţi se oprescă în gât ceva. Până şi rechinii se strâmbă.
Ehei, pe vremuri, spun bătrânii din bătrâni, veneau corăbii mari cu oameni îmbrăcaţi frumos care au adunat toate pietroaiele cu chip de om sau animal rămase din timpul duhurilor, au luat toate lemnele cioplite şi totemurile ca să le ducă la ei, la muzeu, ziceau. Cred că ăla era templul lor. Ne dădeau în schimb jucării frumoase şi colorate. Era bine. Mi-au rămas şi mie din bătrâni nişte mărgele, mă mai joc cu ele.
Pora-Pora e trist. Stă pe plajă la umbra palmierului aşteptând turiştii şi se joacă să-i treacă timpul. Jocul cu mărgelele de sticlă.
in sfarsit, sunt primul!
si acu’ sa citim textul
Deci de Craciun nici Pora Pora nu a mai avut masa imbelsugata. Ce inseamna globalizarea asta.:))
citii, imi placu, dadui like
Pauvre, pauvre, pussycat !
@konskriptor:
pe acest site nu se iau in deridere pisicile !
😀
@ela : Departe gandul asta de mine( detin una bucata maidaneza europeana acasa). Is doar suparat , caci la articolul anterior nu am putut comenta. Am zis sa scriu ceva aici, sa pun punctul pe i. Sa se faca dom’le ceva !
P.s.: Ce zici , sa scriu aici comentariul eminescian?
Latitudinea este distanţa măsurată în grade, minute şi secunde de la Ecuator spre nord sau spre sud;
Longitudinea este distanţa măsurată în grade, minute şi secunde de la meridianul zero spre est sau spre vest.
Deci, din locul de staţie “16°18´S 140°36´W” lipsesc secundele, de unde rezultă că Geologul nu a măsurat şi paşii 😀
Ha, ha, ha! Păi ce, numa’ voi să trollaţi? 😛
Moartea unui canibal ne voiajor 😀
@konskriptor:
Baga mare !!!
Nu trebuia insistat cu numele de două ori, că nu suntem surzi !
Domnul Pora-Pora, nu v-au lasat din intamplare, calugarii aia, reteta originala la benedictina?
@asteriu: Cre’ că nu a vrut să fie prea evidentă aluzia la Pora. Andreea Pora.
Daca stie jocul, Pora-Pora n-are de ce sa fie trist: stie ca turistii trebuiau sa fie plini cu ceva(B-uri, E-uri,obscu rantism)- diferenta e de nuanta.
In fond, e alegerea lui, timpul lui: jocul e acelasi jucat de altii inainte, in timpul si dupa el.:)
Sa inchinam un pahar pentru Pora-Pora.
Atat 🙂
@Lecteriţa:
prin ce carte am citit eu de benedictină, ceva de Vlad Muşatescu?
Mi-a plăcut, cât am citit parcă am fost pe o plajă şi-mi făceau vânt cu frunze de palmier două polinieziene, când mai tare, când mai lin, când mă lua cu friguri, când cu călduri.
@boemul:
cre ca Musatescu a pomenit-o ca otrava, nu ca secarica. ma rog, orice tonic digestiv e otrava.
@Ela : nu merge sa bag comentariul , zice ca-i marcat ca spam. Am si io onoarea mea, cum sa fiu clasat atat de jos???
@Lecteriţa:
Când voi merge data viitoare în Polinezia, am să-l întreb.
Ştiu însă secretul vinului de Malaga. L-am citit într-o povestioară minunată, este vorba despre cizma preacuviosului stareţ care a fost scăpată şi uitată în butoi. Dacă m-ar ajuta cineva să-mi amintească autorul şi numele schiţei, tare m-aş bucura.
@Old John Wheel:
Da.
@Ciprian:
Aşa este reţeta locală: când cu frigărui, când cu călduri.
Sărmanul Pora-Pora!
Oh tempora , oh mores! Cum se duc vremurile bune de altă dată şi nu mai revin!
PS: şi iată cum astfel s-au rezolvat pe Daily cotcodac două dintre cele mai spinoase probleme ale societăţii româneşti:
– definiţia globalizării: un canibal care are nevoie de transplant de ficat, care se poate realiza doar într-un spital echipat modern cu aparatură americană, japoneză, germană, engleză, cu doctori şcoliţi prin România – actualmente expaţi pe platforme petroliere din Nigeria, fiindcă a mâncat un turist plin de E-uri fabricate pe toate continentele şi toate soiurile de alimente(Coca Cola, făinoşag de pate Bucegi, wirşti şi alte mezeluri de soi, cipsuri şi pop-coarne, delicia de la Danone, ciocolată Toblerone sau Caddburry, wiziki irlandez produs în America de sud, votcă rusească sau finlandeză produsă în Republicile Caucaziene, plini de creme de protecţie solară, contra îmbătrânirii, contra ridurilor fine, de refacere colagen propriu pielii şi coenzimei Q-zen sau zet, şuruburi pe la oase, implanturi de colagen franţuzesc etc.)
– unde se duc ficaţii şi rinichii recoltaţi de ambulanţierii groazei care bântuiau Românica noastră dragă
Codex alimentarius. Case closed!
ps De handmade ai auzit? 😀
@Pora pora nu sa modernizat, nu se duce in club acum? A ramas tot acolo sa stea singura? Poate ca este nostalgica la vremurile de mult apuse, poate cele dinainte de a veni un nene cu un ciocanel
Acesta este un text profund anti-băsist, eu nu ştiu cum ne mai rabdă pământul ăsta pe care călcăm şi ne dăm like-uri şi share.
@Fratele Andryusha: Să ne dăm palme.
@Dramoleta: Mai in detaliu, te rog! :))
@Dramoleta: Academice.
Phei, ca imi aduse aminte de maimutelicele alea fezandate pe de-a-ntregu’ si pastrate la congelator.
Delicatese a la Pora-Pora. 🙂
Daca-ntr-o zi debarca marineii lui domn’ doctor pe insula (aveti coordonatele, virati numai platforma intr-acolo), asteptam orgia culinara : supa de Pora sau tocanita umpluta cu marineri ? 😀
@Dramoleta: Internautice.
@Noni: Pora Pora e mascul. 😀
Normal că Pora-Pora e mascul! Păi unde aţi mai pomenit voi femelă care să se dea în vânt după rom, benedictină şi -crème de la crème- ceapă şi usturoi? Ba, mai mult, să mai şi admire cu nostalgie nişte însemne cabalistice de tipul 16°18´S 140°36´W…
Pentru conformitate, a se vedea, în ordine, alineatele trei, respectiv unu. :))
Dragut scris. Mi-a placut mult.
Acum, serios vorbind, textul este excelent! E încă o mostră de umor intelectual, care te antrenează prin aluzii fine ce te duc într-o direcţie voit eronată pentru ca, mai apoi, să te “lovească” poanta:
“A fost un om foarte bun. Mi-aduc aminte de el cu mare plăcere.” – bivalent (ca să zic aşa) din punctul de vedere al comprehensiunii mesajului până când realizezi că, de fapt, afirmaţia “a fost un om foarte bun” o spune un canibal.
Sau:
“Şi omul ăsta mi-a plăcut, umbla brambura pe insulă şi descânta toate ierburile şi chicotea la toate lighioaiele şi păsărelele pe care le vedea. Mai spunea că apa cea mare se cheamă “Pacific”.”
Pentru ca în final să vină “lovitura”: “A fost un tip tare, dar cam aţos.”
Şi exemplele pot continua până la final: “foc mic să îi ascult mai multă vreme”, “turişti care nu-mi plac” (de ce? pentru că sunt plini de E-uri şi nu-s buni la gust :)) etc )
Încă o dată: Excelent! 🙂
@Old John Wheel:
Vorbeşti serios?! Aici??
Cred mai degrabă că nu mă prind eu de subtilitatea ironiei.
Îmi cer scuze. Ăă, şi pe această cale…
Pora-Pora sau Jul pe plaja in Vama Veche? 🙂
@serban: Ha, ha, ha! Aici, da!
Când spun că mi-s serios, apăi mi-s serios! Fără ironii şi subtilităţi.
@Old John Wheel: poate ca la secunde era zero… si nu le-a mai trecut pe coaja de palmier, din economie de spatiu
@Irina: tiiiii!!!! #-o
La asta nu m-am gândit! Să ştii că s-ar putea să ai dreptate, doar se ştie că pe o coajă de palmier din vârful unui bâţ înfipt pe plajă nu încap prea multe simboluri alfa-numerice! Doh!
Mea culpa! 😀
Serban e un scriitor bun. Imi place!
=)) ațos-ațos, dar bine ca nu i-a ramas între dinți ! 😀
Io-i citesc baietelului meu cel mare zilele astea o carte cu ispravile pisicii Coada-Coada. Care are mai multe prietene, Portocalie-Portocalie, Neagra-Neagra, Gri-Gri, etc. N-am ajuns la finalul cartii inca. Sa inteleg ca o sa apara si Pora-Pora?
@N.A.: Numa’ Jerry-Jerry să nu apară, că iese măcel în cartea aia!
Ori vreun văr de-al lui, da’ la tine în casă. Că iese un măcel şi mai mare!
Fir-ar, da’ greu m-am prins ca acela e canibal! 😀
Era o atmosfera de vacanta pe insula, simteam deja soarele batandu-mi in cap cand am realizat de ce se lamenteaza!:P
Şerban, acum am realizat că tu nu ai cont de Facebook. Ce face Zuckerberg din om… . Felicitări, e un text excelent! 🙂
@Cms: Mulţumesc.
Uneori mă-ntreb şi eu de ce n-am cont de FB.
@Cms: M-ai plagiat la #34 :))
@serban: No, acum te-ai convins că n-am fost ironic? 🙂
@Old John Wheel:
M-am convins.Dar nu-i nimic, nu fi supărat.
@Old John Wheel: “Acum, serios vorbind, textul este excelent!” (Wheel, O.J., 2012)
@Cms: Yesss, beibi!!! Yesss, yesss, yeessss!!!
Ţin să mulţumesc pe această cale minunatului colectiv DC pentru condiţiile de postare pe care mi le-a oferit, fapt ce a dus la merituoasa mea recunoaştere din mesajul de mai sus! De asemenea, ţin să mulţumesc Cms-ului pentru deosebita integritate de care a dat dovadă, precum şi pentru mirobolantul caracter, uimitoarea demnitate, atât de rare în aceste zile de restrişte!
(vii aplauze sacadate, auditoriul strigă cu entuziasm: Ce- Me- Se! Ce- Me- Se!)
😛
@Cms: Râzi d-un uom bătrân şi năcăjit, ha? 😀
@Old John Wheel: Doamne-fereşte! Sunt la curent cu tot ce scrii, te citez cu cele mai noi lucrări, apărute chiar în 2012.
Serban, mi-a placut mult textul, cu atat mai mult cu cat pare a fi singurul material publicat in ultima vreme, in care cuvantul Pora nu apare insotit de cuvantul Dinescu 😉