Șerban

Cu ani de zile în urmă, am aflat ceva foarte interesant de la un bun prieten care a făcut la viaţa lui mai multe munci, printre care şi la nişte grajduri. Nu, nu e vorba de Hercule, este un tip mult mai subtil. Mi-a zis că, surprinzător, caii râd. Nu l-am luat în seamă şi nici nu l-am prea crezut.

A trecut ceva vreme, am mai câştigat experienţă, văzând şi eu că da, așa e, caii râd într-adevăr. Atunci m-am întrebat, de ce râde calul? Cum răspunsul nu e chiar evident, am procedat metodic. Am făcut o listă cu subiectele, temele, care stârnesc râsul oamenilor. Am citit numeroase bloguri, am răsfoit publicaţiile umoristice, am analizat rubricile de umor din revistele serioase şi din presa quality, am tras cu urechea în cluburi şi am obţinut o listă care, neaşteptat, are doar vreo 12 puncte:

1. Persoanele care apar la televizor, emisiunile TV, privitul la televizor.
2. Funcţionarii de la ghişee, vânzătorii din magazine, piarii în general.
3. Companiile furnizoare de servicii şi instituţiile care au ceva de dat sau luat de la cetăţeni (energie, apă, canal, internet, cablu, administraţia fiscală, bănci, asigurări etc.).
4. Relaţiile din familie. Bărbaţii râd de neveste, femeile de bărbaţi, şi unii şi alţii de soacră, copiii de părinţi, aceştia de copii etc.
5. Maşina, cel şi mai ales cea care o conduce, ceilalţi din alte maşini, regulile de circulaţie, agenţii (numiţi în mod uzual poliţişti).
6. Vecinii şi relaţiile din bloc.
7. Oamenii din alte regiuni sau ţări. Cei care nu sunt olteni se distrează la bancuri cu olteni, similar e şi cu ardeleni, moldoveni, regăţeni etc. La fel cu evrei, scoţieni, bulgari, unguri, francezi, e o listă lungă.
8. Cei de care avem nevoie ca să trăim (sau invers): profesori, doctori, popi, avocaţi şi alţii.
9. Concurenţii direcţi. Bloggării râd de bloggări, femeile de alte femei, meseriaşii de meşteri, doctorii de vindecători, etc.

Mă opresc, mai sunt încă vreo trei-patru categorii. Astea toate acoperă peste 90% din tematica umorului naţional (92,73% în cazul Daily Cotcodac – site-ul fanion al umorului online din România). Dar asta nu mă ajută cu nimic pentru a afla de ce râde calul.

Doar nu îşi imaginează nimeni un cal nervos în faţa ghişeului de plată a impozitelor sau contestând factura la gaze. Nu are el treabă cu avocaţii, profesorii, vânzătoarea de la Non-Stop şi nici cu vecina care l-ar spiona prin vizor. Nu se uită la televizor, nici nu poate folosi telecomanda, săracul.

Maşinile şi şoferii îl deranjează, sigur, dar nu râde, din contra. Cu concurenţii sau cu familia are o relaţie simplă, naturală. O copită bine plasată, o muşcătură, un nechezat, o ridicare pe picioarele dinapoi urmată de o mişcare rapidă din crupă, nu e nimic de râs.

N-o să-l vezi niciodată într-un compartiment de tren, nici intrând într-o farmacie. Nu-i pasă cine-i prim ministru şi nu face distincţie între un vasluian şi un irlandez. Nu-l interesează nici măcar că amândoi sunt morţi de beţi. Ovăzul n-are E-uri.

Pinguinii nu sunt problema lui, nu ştie ce mimează pisicile şi nu moare când vor câinii. Şi atunci, totuşi, de ce râde calul?

Cred că râde de noi.*

*Nota redacției Câteodată mai râdem și noi de el, dom’ Șerban, vezi cazul cu Făt-Frumos când l-a făcut să plângă.