Cine a fost Elena Keaushesku – RIP, gen
Julius Constantinescu
7 ianuarie – moment de înaltă sărbătoare și vibrant omagiu adus Tovarășei Elena Ceaușescu, savant de renume mondial și mamă iubitoare, cea care, alături de Tovarășul Nicolae Ceaușescu, luptă necontenit pentru propășirea României Socialiste, pentru bunăstarea întregului popor.
Cam asta ați fi citit în această dimineață pe Daily Cotcodac, în timp ce i-ați fi desenat mustăți în photoshop, dacă n-ați fi avut șansa, mulți dintre voi, să vă nașteți direct în capitalism, cea mai bună orânduire posibilă și visul de aur al omenirii. Căci începând cu 1979, an în care a preluat șefia secției de cadre a CC al PCR – devenind de facto Cabinetul 2 -, cultul personalității Tovarășei aproape că l-a egalat pe cel al Tovarășului, ziua de 7 ianuarie fiindu-i, firesc, dedicată în întregime.
Pe lângă sintagma consacrată „savant de renume mondial” (care era obligatorie, la fel cum astăzi nu poți practic să vorbești despre Hagi fără să adaugi „cel mai bun fotbalist român al tuturor timpurilor” sau „regele”), Elena Ceaușescu era „neobosită luptătoare”, „tovarășă de viață Conducătorului”, „ctitor al viitorului” și, mai ales, „mamă iubitoare a copiilor patriei noastre”. În anii ’80, Tovarășa Elena Ceaușescu era mama noastră, a tuturor – a fost și a mea, și a Simonei Catrina, și a lui Șendroiu, și mama soldaților de la Târgoviște (care, dintr-un complex al lui Oedip scăpat puțin de sub control, au băgat de 3 ori mai multe gloanțe în ea decât în Tovarășul).
Cine a fost, însă, Elena Ceaușescu?, vor întreba cititorii noștri mai tineri, știut fiind că, pe lângă matematică, literatură, geografie, fizică sau chimie, tinerii din ziua de astăzi îndrăgesc foarte mult și istoria, dovadă rezultatele frumoase obținute la bacalaureat în ultimii ani.
Elena Ceaușescu s-a născut pe 7 ianuarie 1919 în satul Petrești, Dâmbovița, într-o familie de țărani mijlocași (pentru cititorii noștri mai tineri: nu, nu ca Alexa de la Rapid, țărani mijlocași erau ăia care aveau oleacă de pământ). Numele său era Lenuța Petrescu, nume pe care și l-a schimbat ulterior, la cererea lui Nicolae Ceaușescu, în Elena. Se pare că anul nașterii a fost totuși 1916 și că și-a falsificat certificatul de naștere pentru a părea mai tânără decât soțul ei, însă, cum n-am găsit nici o sursă credibilă care să susțină asta, vom lăsa între paranteze această informație.
Lenuța Petrescu a urmat doar 4 clase primare, dar trebuie să spunem și că pe vremea aia nu era deloc neobișnuit să abandonezi școala după ce învățai să te iscălești – de fapt, în mediul rural, cam asta era principala menire a școlii. În 1936, Lenuța Petrescu se mută la București, unde locuiește în același apartament cu fratele său și soția acestuia – din nou, nimic neobișnuit, jumătate dintre tinerele din Moldova fac și astăzi cam același lucru. Lucrează la diverse fabrici, fiind dată în mod constant afară. În declarația scrisă în 1949 cu ocazia verificării cadrelor, Elena Ceaușescu pretinde că era dată afară din cauza participării active la acțiunile mișcării muncitorești; chiar dacă n-a avut niciodată rolul pe care l-a pretins ulterior, ipoteza e totuși veridică: ia încercați dumneavoastră să organizați, în anul 2012, un sindicat la serviciu, apoi spuneți-ne în câte zile vă cheamă șeful să vă dea afară.
Și ajungem astfel în anul 1939, când tânăra Lenuța Petrescu îl cunoaște pe Nicolae Ceaușescu (aici, să recunoaștem, se desparte de tinerele din Moldova de astăzi fiindcă Ceaușescu nu era tocmai un tip prosper și cam bătrâior). Cea mai plauzibilă versiune este că cei doi tineri luptători pentru cauza muncitorească s-au cunoscut în luna aprilie, la Balul breslei lucrătorilor din îmbrăcăminte, unde probabil nea Nicu a îmbătat-o, după care a invitat-o la el în garsonieră să-i arate colecția lui de pingele și șireturi. Cert e că în vara aceluiași an cei doi participă la o serbare câmpenească în „Parcul Veseliei” din București, unde Lenuța Petrescu este votată regina balului (ulterior „regina muncii”, o asociere foarte inspirată de termeni).
Noul iubit al Lenuței Petrescu se dovedește repede a fi un tip în care nu puteai pune mare bază, preferând să stea mai mult prin pușcării decât pe-acasă. Până la eliberarea lui Ceaușescu, în 1945, Lenuța Petrescu activează oarecum în mișcarea muncitorească, fiind însă un personaj complet periferic – ca, de altfel, și Nicolae Ceaușescu, până ce destinul l-a adus în aceeași celulă cu Gheorghiu-Dej. După 1945 îl însoțește peste tot pe Ceaușescu, aflat într-o lentă, dar constantă ascensiune, și ocupă diverse posturi mărunte. Ceaușescu îi aranjează un post de funcționar la Ministerul Afacerilor Externe, unde avea sarcina de a face tăieturi din diverse publicații străine. În cele din urmă, este dată afară fiindcă nu era în stare nici măcar să deosebească un ziar franțuzesc de unul englezesc.
Cum fiecare șut în cur e un pas înainte, acesta este și momentul de început al fulminantei cariere științifice a Elenei Ceaușescu. Pentru început, Nicolae Ceaușescu, devenit un personaj tot mai influent în ierarhia de partid, dispune înființarea unui curs la fară frecvență la Facultatea de Chimie Industrială, pe care proaspăta sa soție îl absolvă cam cu aceeași greutate cu care termină astăzi studenții de la Româno-Americană. În timp ce soțul dă din coate să ajungă în vârful PCR, să poată și el pune un fazan pe masă, Elena Ceaușescu urmează calea științei, devenind pe rând cercetător științific, doctor inginer, membră al Consiliului Național al Cercetării Științifice etc. Odată cu desemnarea lui Ceaușescu ca succesor al lui Gheorghiu-Dej, Elena Ceaușescu începe să colecționeze titluri de doctor honoris causa de la toate universitățile din lume de unde se putea cumpăra așa ceva (pentru detalii, vă recomand cartea „Orizonturi roșii” a lui Pacepa).
În anul 1979, Elena Ceaușescu, o prezență relativ discretă până atunci în cadrul partidului, este numită șef al secției de cadre a CC al PCR, controlând practic toate numirile în partid (pentru cititorii noștri mai tineri: nu, bre, nu era și atunci tot democrație, de ce întrebați asta?). Pacepa, care defectase înainte, ne-o prezintă ca pe un personaj malefic, care îl influența negativ pe bietul nea Nicu („el era ok, ea îl strica”). Se știe cu siguranță că Nicolae Ceaușescu o consulta în toate problemele, însă se știe la fel de sigur că decizia finală, spre deosebire de familiile din ziua de azi, îi aparținea lui.
Și totuși, la Târgoviște, plutonul de execuție a băgat de trei ori mai multe gloanțe în ea decât el. O dovadă în plus, dacă mai era nevoie, că suntem un popor de misogini.
Frumoase si aprige femei, muntencele astea 🙂 😀
lena wuz here – gara titu (1922-)
Duban e disident.
Eleanor =))
RIP, că fără ea probabil nu mai erau mulţi dintre vrednicii cititori
În ziua când au decedat tovarăşii Ceauşescu, am avut a doua confirmare că există Pronia Divină. Prima am avut-o în ’86, când a apărat nea Duckadam 4 penalty-uri la rând… 😉
Amintirile mele din perioada aia sunt foarte vii, mai puternice decat altele de acum 10 ani, de exemplu. Chiar daca aveam doar 12 ani la rivulutie. Ma rog, fix ziua executiei am cam blocat-o, de rusine. Ca ne stransesem tot familionul, la niste rude si topaiam de fericire ca niste urangutani in fata tembelizorului, urmarind omorarea a doi batrani. Care au facut mult rau, stiu. Dar tot ca niste animale simt ca am reactionat…
multumim pentru lectia de istorie domnule tovaras Julius!
Cum trece timpul. Ca ieri stateam pe marginea drumului cu steguletul in mana, scosi cu scoala sa facem figuratie pe traseu. Fck sindromul Stockholm, eu zic sa-i dezgropam si sa-i bagam pe astia de azi langa ei.Neimpuscati.
Citeam cu placere articolul pana la faza cu absolventii Univ Romano-Americane. Eu sunt o absolventa a acestei universitati, care era de 5 ori mai buna deja de-atunci decat ASE-ul, ceea ce nu m-a ‘impiedicat’ sa ajung Director Economic de multinationala. Iar pe parcurs am avut destui subalterni care terminasera cica managementuri si REI-uri de pe la ASE, prosti facuti gramada, tocilari stersi.
Plus ca am n exemple de colegi de-ai mei care au devenit antreprenori adevarati, sau au posturi importante in tari civilizate.
Ce lung articol despre o proastă!
Doar pentru că a fost nevasta unui nemernic?
@Jo: nu pune la inima, inlocuieste „Romano-americana” cu ”Spiru Haret”.
@jo probabil ca esti exceptia. Nu ai avut colegi care au trecut ca voda prin loboda prin scoala.
@N.A.:
Amintirile mele din perioada aia sunt foarte moarte, mai putrezite și mai împuțite decat altele de acum 10 ani, de exemplu. Chiar daca aveam aproape 40 de ani ani la rivulutie. Ma rog, fix ziua executiei o țin minte ca pe o mare bucurie pentru că au fost împușcați cei care mi-au distrus tinerețea. Oricât de stupid ar fi fost procesul.
@N.A.: Isi meritau soarta, doar ziua n-a fost bine aleasa! Din cauza lor au murit femei facand ilegal avort, din cauza lor s-au nascut o gramada de handicapati la propriu si o multime la figurat, care ne conduc acuma! Regimul impus de ei a adus gunoaiele la suprafata, gunoaie de care nu putem scapa nici acum!
Julius, am citit cu incrancenare articolul, cu ura, amintindu-mi tot ceea ce spui in el, ziarele si emisiunile TV din anii aceia cumpliti!
Ma duc sa mananc o felie de tort, sa-mi treaca amareala!:P
“Don’t cry for me, Romaniaaaaa”
pai, nici n-o facem 🙂
Ah, dacă aş avea o putere dumnezeiască i-aş da şi lui Julius aşa tovarăşă de viaţă şi blog
E bună câte-o răscolire de-asta din când în când, ne dă unora dintre noi ocazia să-și observe câte-o ură veche, uitată, dar la fel de vie după zeci de ani… Mă gândesc, totuși, că aceia care aveau deja o vârstă, care le permitea să gândească logic înainte de revoluție, ar fi putut s-o taie scurt peste graniță în loc să se chinuie aici…
Sau dacă tot n-au avut curaj, măcar să se fi împăcat cu gândul lașității și să se bucure că au scăpat cu viață din epoca de aur. 😉
saracul Duban, cat a suferit el cand trebuia sa recite in fiecare duminica poeziile ale!
@Serban: @ErRon: Stiu, tin minte privarile si pericolele din vremea aia, cat de speriata era mama, chiar si in zilele alea, cum repeta ca peretii au urechi si ferestrele ochi si sa nu ne bucuram prea devreme, ca nu se stie ce se mai poate intampla, cum revin tot aia la putere. (hm, cred ca aici n-a gresit prea mult :)). ) Un copil de 12 ani constientizeaza mult mai multe decat ar crede vreodata adultii (de tinut minte asta si in ceea ce-i priveste pe ai mei! :). ) Dar eu cred ca o pedeapsa mai mare pentru ei ar fi fost sa fie lasati in viata, tarati prin inchisori mai mult timp, lasati sa moara in inchisoare, fix in conditiile in care au murit si altii. Nu ma intelegeti gresit, nu am vreo nostalgie, sunt recunoscatoare ca ai mei copii n-au apucat vremea aia. Doar ca moartea e atat de… definitiva… Sfarsitul lor a fost prea brusc, n-au apucat sa inteleaga nici raul pe care l-au facut, nici sa-l plateasca. Si sangele lor ne-a manjit, din punctul meu de vedere. Scria cineva odata ca de-aia patimim atat, noi, ca
popor, ca ne-am omorat atat de sangeros conducatorii (oricat de sangerosi au fost si ei) si inca in zilele de Craciun.
@N.A.:
Știu, N.A. Când fiică-mea avea trei ani mi-a spus ceva, nu mai țin minte ce. Am înțepenit, mi-a spus ceva ce nu știam, nu mă gândisem.
Nu era ceva banal, de genul “păpușa este în spatele noptierei” – ceva ce puteam să nu știu fără să fie mare lucru. Era ceva de alt tip, care m-a făcut să conștientizez că am de-a face cu un om cu o personalitate și o conștiință.
Am realizat atunci că nu e o jucărie, o extensie a noastră de care doar trebuie să ai grijă, așa cum își văd copiii mici toți părinții. Unii continuă să-i privească cu superioritate până hăt, târziu. Eu te-am făcut,eu te omor. Nu mă înveți tu pe mine. Și altele. Mulți spun asta când copiii au 16 ani sau mai mult.
Eu am realizat că am de-a face cu o persoană de când avea trei ani. Cu orgoliu, e adevărat, pentru că eram în stare să înțeleg asta, nu ca alții. Mă mândresc cu asta.
La 12 ani, nu mai vorbesc, atunci nu mai e “un început de om”, e un om întreg. Mai lipsit de experiență și cunoștințe, dar complet și capabil de orice. Uneori mai pur și mai profund în percepția lumii decât cei mai în vârstă – deformați de teorii sau prejudecăți.
@Alinutza: “aceia care aveau deja o vârstă, care le permitea să gândească logic înainte de revoluție, ar fi putut s-o taie scurt peste graniță în loc să se chinuie aici…”
Noup… nu ar fi putut decât cu niște riscuri imense, exceptând situația în care erai cineva și erai așteptat dincolo, indiferent că era vorba de sârbi ori de unguri.
Dacă treceai și te prindeau ăia (ceea ce, de regulă, se întâmpla!), erai returnat în România. Nu toți erau Nadia Comăneci și nu toți erau cu norocoși în asemenea hal încât să nu fie prinși…
@N.A.:
Îți răspund acuma la altceva din ceea ce ai spus.
Și eu am zis atunci, pe moment, că ar fi trebuit să fie lăsați în viață, să sufere și să vadă cum și cât îi urăște lumea. Nu cred că ar fi fost o idee bună.
1. Ar fi scos capul mult mai repede cei pe care-i numim nostalgici, s-ar fi agregat rapid o mișcare de restaurație, în câțiva ani ar fi candidat democratic și ar fi câștigat, poate. Eliberați, desigur, pentru boală, pentru bună purtare, ce buni ar fi fost avocații!!
2. Nu cred că ar fi înțeles nimic, erau orbiți de ei înșiși, de ideile lor fixe și absurde, de prostia ai căror exponenți de frunte erau.
3. De ce să îi chinui? Pentru ei e mai bine că n-au suferit mai mult. Să nu fim răi.
@Old John Wheel:
Cred că Alinutza întreabă de ce nu am plecat după. Dacă e așa, îi pot răspunde pentru cazul meu:
@Alinutza: Pentru că n-am vrut.
@stalker: Jigodia aia nu a uitat niciodata ca a vandut seminte in gara la Titu. Ma mir ca nu a ras oraselul ala de pe fata pamantului. Oricum l-a adus in stadiul de comuna. Un vecin din Titu a primit o bataie sora cu moartea la Secu pentru ca a adus vorba despre faza cu semintele din gara. Am avut si un strabunic din Petresti (care sper ca nu a fost ruda cu ea). Spre deosebire de Nicu si Scornicestiul lui, cotoroanta nu era mandra de originile ei. Si nici noi de ea. Ce nu e amintit aici este faptul ca inainte de Nicu (si poate chiar si in timp ce erau impreuna) i-au trecut multi “tovarasi” prin pat. Ca o ironie a sortii Lenuta a fost arestata in Titu, locul care l-a urat toata viata!
“Și totuși, la Târgoviște, plutonul de execuție a băgat de trei ori mai multe gloanțe în ea decât el. O dovadă în plus, dacă mai era nevoie, că suntem un popor de misogini.” Aha! Deci i-a mai băgat şi Tovarăşu’ nişte plumbi, din lateral, ca să fie sigur… =)) =)) =))
@Jo: Ia mai povesteste-ne tu, Jo, cât de grozava esti, si cum ai ajuns tu “Director Economic de multinationala” pe meritele tale. Totodata, poti sa ne povestesti si cât de handicapati si retardati si stersi sunt subalternii tai care
nu si-au luat diplomele pe baniau facut facultati de stat. Scrie un text, sunt convins ca Julius îl va publica.Na, c-am ajuns si hater! 😐
@Dan1…hihihi…iar eu ca proaspat absolvent Spiru Haret, ma angajez sa scriu o recenzie la textu’ respectiv.
@Tzica: Tzica, tu esti de vis! =))
@Dan1: Evoluezi frate 😀 hai ca-i de bine 😀
@Tzica: Da Tzica, esti de vis, mai ales azi c-am priceput ce-ai vrut sa zici =))
@RoseN: Pai, era de vis când nu-l întelegea nimeni! Acum e banal! E ca noi! =))
@Serban: Nu, nu „după”, ci „înainte”.
Știu și eu foarte bine ce riscuri erau, cam ca acum în Coreea de Nord.
Ideea mea era că:
1. ori te hotărăști să nu-ți „strici tinerețea” în condițiile alea și încerci să ți-o trăiești cum vrei în altă parte – și atunci îți asumi TOATE riscurile fugii peste graniță;
2. ori recunoști că NU ai curajul să riști tot și te resemnezi cu asta și cu viața trăită în condițiile respective, în țară.
Oricum ai da-o, trebuia să te hotărăști într-un fel și să ai acum conștiința împăcată că ai făcut tot ce puteai și ce era „mai bine” pentru tine. Ura păstrată „cu sfințenie” zeci de ani până acum, împotriva unor… personaje care nu mai au nicio treabă cu viața ta, is totally useless.
@Dan1: “Daca nu poti sa-i invingi…da-te cu ei”
(murphologie aplicata) 🙂
desi conform legilor refractiei/reflectiei…nu stiu daca eu am devenit banal…sau voi sunteti de vis ! 🙂
@Alinutza:
În aceeaşi ordine de idei, şi nea Ceaşcă şi-a asumat nişte riscuri când s-a decis să împileze un popor după capul lui. Adică, a ţinut cât a ţinut, până când n-a mai ţinut. Când ai o conducere proastă la cârma unei ţări, nu sunt numai cele două opţiuni pe care le-ai prezentat tu – ori îţi iei lumea în cap, ori te împaci cu situaţia, mai sunt şi altele… Una dintre acestea este să-l umpli cu gloanţe pe măgar când îţi vine la socoteală şi, opţional, şi pe tovarăşa de viaţă dacă mai este lângă el în acele momente, fireşte.
@Fratele Andryusha: Halal crestin! Pa’ nu zice la cele zece porunci “sa nu-l umpli de gloante pe aproapele tau (si nici pe tovarasa lui)”? :))
@Fratele Andryusha: Da, foarte corect, asta era a 3-a opțiune, la care m-am gândit și eu, dar m-am gândit că era cea mai puțin realistă – de unde aveai atunci cu ce să-i împuști??
Dar totul e valabil și acum: ori pleci, dacă nu-ți convine, ori accepți și TACI 4ever, dacă tot ai acceptat, ori pui mâna și faci tu lucrurile așa cum vrei să fie.
Nu poți? Atunci PLECI sau TACI.
Mie așa mi se pare corect.
@Dan1:
Tovarășu’ și tovarășa erau atei. Deci nu se pune! :))
@Alinutza:
Nu era deloc simplu să pleci. Și nu era vorba numai de tine în asumarea acelor riscuri de care vorbești. Familia oricui “fugit” avea de suferit, chiar și rudele de gradul 2 sau 3. Și nici ajuns ilegal “dincolo” nu era simplu.
Cine i-a dat like lui Jo? Vreun alt absolvent care vrea sa se laude cu meritele lui – pe nedrept luate în desert de catre Julius? =))
@Dan1:
Julius i-a dat.:D
@sebra: Sau, poate zice: “sa nu-l umpli de gloante pe aproapele tau (si nici pe tovarasa lui) personal, poti doar sa ordoni umplerea acestora de gloante”?! =))
@sebra: Am zis că știu foarte bine care erau riscurile. Și totuși unii au riscat și au fugit. Deci era posibil. Chiar dacă unora li se părea pură teorie sau utopie. Dar dacă nu îți puteai asuma acele riscuri, de teama pedepsirii rudelor rămase, îți rămâneau celelalte 2 variante.
NIMENI nu e responsabil, în afară de TINE, personal, să-ți fie ție „bine”. Ori îți faci singur acel bine, ori accepți că nu ți-l poți face, dar nu dai vina pe alții, IMHO.
Însă e mult mai ușor să găsim țapi ispășitori decât să ne recunoaștem limitele, nu?
@Alinutza: Nu tipa la noi: lasa majusculele. Daca ne recunoastem limitele, ne lasi?
@Alinutza:
Tot spui că știi foarte bine care erau riscurile. De unde le știi?
Se vede ca e luna plina…ce-ati patit fratilor???
@sebra: Păi… să zicem c-am prins din plin vremurile alea aici, că doar n-oi fi privit Pământul prin lunetă din vreun ozn… 😛
@RoseN: Lasa luna! Vezi de Tzica, ca nu stiu ce a patit da e logic si coerent(adica acum am priceput ceva). si chiar amuzant =))
Ps Chiar e luna plina? Da link 🙂
@RoseN: Eu m-am machit nitel! Da’ biiine, asta nu-i ceva neobisnuit, nu? =))
@lulu: Doar am accentuat 2-3 cuvinte dintre alte zeci… Nu cred că se consideră „țipat”. Dar ce-ar fi să comentezi ideile, să nu te-mpiedici de detalii de aspect? 😀
Și dacă mai făceam și greșeli ortografice sau gramaticale… e clar, eram total descalificată, nu? 😛
@Alinutza:
Nu te suspectam că ai fi privit pământul dintrun ozn, te puteai naște după revoluție sau să fi fost prea mică pe timpurile alea, atâta tot. În rest, să fii sănătoasă.
@Alinutza: Serios, acum chiar ma simt ca la un seminar de format formatori. Pot sa fac un referat si sa-l predau maine?
@Dan1:
Tot la Sfânta Carte scrie că “cel ce scoate sabia, de sabie va pieri”. Alde nea Ceaşcă nu s-a sfiit să facă ce l-a tăiat capul numai să-i fie lui bine. Chiar dacă asta a însemnat să chinuie 20 de milioane de oameni timp de câţiva zeci de ani. Asta e echivalent cu “a scoate sabia” în termeni teologici. Mai ales că el, ca şi conducător, avea datoria să vegheze la bunăstarea poporului şi nu la cea personală. Aşa că împroşcarea cu gloanţe a măgarului în ziua de Crăciun a anului 1989 a fost o faptă creştinească, oricât de mult s-ar strădui tovarăşul Vadim şi alţi păunescieni să zică că nu-i aşa. Că s-a nimerit şi coana Lenuţa prin preajmă la cuvenita împroşcare se cheamă că e başca. Dacă se străduia mai mult în gospodărie şi mai puţin la cârma ţării, poate o prindea Crăciunul respectiv la piaţă şi scăpa numai cu o păruială şi două sacoşe peste cap, ca orice nevastă de dictator înţeleaptă.
@Alinutza:
Aşa şi? Unde vezi tu contradicţia? 20 de milioane de oameni au tăcut şi au aşteptat. Aşteptat şi nu acceptat. Şi nu înseamnă că dacă ai fost laş la un moment dat nu poţi să îţi vii în fire mai târziu şi să pui lucrurile la punct. Şi n-o urăşte nimeni atât de mult pe Lenuţa, te asigur. La cei mai mulţi dintre noi le e doar ruşine că asemenea specimene ne-au reprezentat peste tot în lume vreme de mulţi ani, în timp ce noi nu puteam ieşi din ţară, trebuia să stăm şi să-i facem cu mâna când binevoiau să treacă pe dinaintea noastră, dobitocii. Deci, nu e vorba de ură, ci de ruşine şi de scârbă. Multă scârbă.
@Fratele Andryusha: Fiecare are impresia că e foarte clar ce spune el, dar ceilalți nu-l înțeleg corect. E și cazul meu, deci nu știu cum să spun mai clar de-atât: dacă un om „acceptă” o situație, atunci să fie acceptată total, ca fiind cea mai bună variantă posibilă în acel moment, „cel mai mic rău” etc. Dacă n-o acceptă, s-o schimbe. Dar să nu dea vina pe alții. Atât.
Când o să ne schimbăm mentalitatea că „alții sunt puși să ne facă nouă bine, că de-aia-i plătim” și o să fim gata să facem singuri ce considerăm noi că e bine, poate atunci o să și vedem schimbările pe care le „dorim” anemic. Nu-ți place ce fac „aleșii poporului”? Du-te și fă tu mai bine! Dar, bineînțeles, e mai lejer să spunem „nu-i chiar așa de simplu”, nu? 🙂
@lulu: Poftim link: FULL MOON
@Dan1: 😀 Eh, tu ca tu…dar ce sa zicem de domnu nostru Tzica, cred ca tot de la luna plina i se trage :))
Fiecare cu scheletii lui.
Eu, care de obicei ma amuz pe acilea de cate o sushanea de-a voastra, am ramas surprins sa vad cati dintre voi aveti cate un “dinte”, cate o amintire in dulap a naibii de personalizata.
Putrezite sau vii, vorba manelarului, amintirile rascolesc.
Asa ca urmatorul pahar il storc cu gandul la cei cu tineretea furata “de dinainte”.
Ca parca astia de acu se pot bucura de tineret,e mai mult decat cei de dinainte…
@Alinutza:
Așa este, ai dreptate. Stă în puterea oricui de a schimba “aleșii poporului”, conducerea și de a face “mai bine”.
@Alinutza: Deci, dacă mie nu-mi convine la un moment dat cum merge treaba cu conducerea ţării, am 3 opţiuni mari şi late:
1. plec din ţară.
2. nu plec şi atunci tac naibii din gură.
3. candidez la prejdenţie şi transform ţara într-un Paradis.
Nu, pe bune acuma, tu te auzi când vorbeşti?…
@sebra: @Fratele Andryusha:
Cine-a zis ca n-avem istorie?
Cine-a zis ca n-avem memorie?
Rodica(ma rog) e dovada
S-o jupuim si s-o facem drapel
=))
@Fratele Andryusha: Io te votez, sa stii! Si, daca promiti sa-i dai o fonctie si lui Cernea, cred ca o putem convinge si pe RoseN 😀
@Fratele Andryusha:
La 3. Nici măcar nu candidezi. Te duci direct, îi dai un brânci fraierului de acolo și te pui în locul lui.
@sebra:
Salut T.0ader! Ce faci?
@sebra: Imi place cum gandesti. Meriti un loc in parlament.
@lulu:
Te trec pe listă. :))
@Fratele Andryusha: Dacă tu așa simplifici la punctul 3, multă baftă, și eu te votez! 😀
Dar să zicem că asta am vrut să spun, „du-te și te-nscăunează!”. Eu sigur n-aș face asta, că știu că nu-s în stare. Îmi accept limitele și nu mă plâng. Fac ce pot, doar în ce mă privește. În rest, aștept să aducă zefirul vremuri mai bune, ca pe radiații… =))
Dar tu ce faci, practic, ca să schimbi lucrurile care nu-ți plac? Ce soluție mai bună ai?
1. pleci?
2. accepți?
3. sau …?
De fapt, discuţia era despre cine a fost Lenuţa şi oarecari împrejurări care au condus la decesul ei prematur. Să nu deviem înspre candidatura mea, că înseamnă să dezvăluim duşmanilor planurile cele secrete… :))
@Alinutza: Buna optiunea cu “TACI”!
Poate ne-o si demonstrezi??:D
Un progres remarcabil în timpul cât am lipsit! De la două alternative am ajuns la trei. Aștept continuarea.
Alinuța (eu scriu corect limba țării în care trăiesc) ți-ai ales un nick name potrivit (e în altă limbă, știu). Nu ai voie să-i spui cuiva să tacă. Sau accepți să îți replice urât. Să-ți zică, de exemplu că ești proastă. Desigur, mai sunt și alte alternative. Foarte rar sunt numai două.
@Serban: Una la mână, nu pot obliga pe nimeni să facă sau să nu facă ceva, implicit să tacă. Și nici nu am de ce. Era o discuție de principii, despre „ce se poate face” când nu-ți place ceva. Mă bucur că ai fost atent și-ai sesizat esența. 😀
Alta la picior, n-am niciun fel de așteptări privind modul în care aleg alții să-mi răspundă. Alegerile le aparțin și-i definesc perfect. Și acelea de a face ceva sau a nu face, și acelea de a spune ceva sau altceva.
Gândiți-vă doar că sunteți și aveți exact ceea ce alegeți să fiți și să aveți, la orice nivel, de la persoană la nație. Și cum gândiți și cum îi tratați pe alții, așa să vă așteptați să vă trateze și alții și să gândească despre voi.
Care v-ați simțit „atinși” de soluțiile propuse de mine și preferați să recitați ad nauseam „nu-i totul chiar așa de simplu”, știți, de fapt, foarte bine câtă eficiență are cârcoteala fără acțiune. Peste câțiva ani, când o să vă întrebe copiii voștri „Tu ce-ai făcut să schimbi lucrurile în bine?”, o să răspundeți „A, nimic concret, dar ce i-am mai înjurat…!!!”. Și copiii o să vă mulțumească pentru eficiență și o să stingă lumina când o să iasă din țară. Așa cum deja fac destui, care au privit exemplul viu al generației părinților lor.
Vrem să ne facă alții tot: noi ne îmbolnăvim, dar să ne facă alții bine; noi lăsăm țara să se ducă de râpă, dar s-o salveze alții! Cât timp o să gândim așa, n-are niciun rost să ne mirăm de ce vedem.
Știam de la început la ce răspunsuri mă pot aștepta, pentru că știu că toată lumea se plânge dar refuză să-și asume răspunderea de a FACE ceva cu adevărat. Să mai zic că e hilar că nu răspunde nimeni la obiect, ci fiecare caută câte-un căpățel de detaliu de care să se poată agăța, ca să facă uitat subiectul principal?? =))
Faceți ce vreți, nimeni nu vă va obliga niciodată să faceți ceva, but remember: BE the change you want to SEE! 😉
@Alinutza: tl;dr
Cred că am să pun limită pe numărul de caractere dintr-un comentariu!
@M3bis: Nu bre, ca uite eu, Cms, camionagiul, ca sa dau doar câteva exemple, mai bagam câte un text prost camuflat în comentariu.
@Dan1: Exact!
I rest my case 😀
@Alinutza: Mai Alinutza, te-oi odihni tu, dar nu e chiar asa. Eu inca mai cred ca traim in democratie, cu toate ca indiciile sunt de sens contrar. Ce facem noi in democratie? Exact, votam. Si pe cine votam? Exact, pe aia din parlament, primarii, si pe presedinte. Si ce trebuie sa faca toti aia pe care ii votam? Bravo, raspuns corect, sa ne reprezinte.
Ce vad scris de tine: “NIMENI nu e responsabil, în afară de TINE, personal, să-ți fie ție „bine”. Ori îți faci singur acel bine, ori accepți că nu ți-l poți face, dar nu dai vina pe alții, IMHO. Însă e mult mai ușor să găsim țapi ispășitori decât să ne recunoaștem limitele, nu?”
Ia zi-mi acuma, pe bune, esti ceva pe-acolo prin parlament, nu-i asa?
@Rada: Impecabilă logică! 😀 Păi ăia din parlament ar avea toate interesele să-ți spună „Fă tu ce poți, că noi nu suntem în stare!”, în loc de „Dormi liniștit, că avem noi grijă de tine, de banii tăi și de viața ta!”, nu-i așa? 😀
Dar îmi place că gândești. 😉
Daily Cotcodac – Pamflete si alte aroganţe.
Dacă mai aud de politică la modul “serios”, SPAM scrie pe voi!
@Alinutza: Logica este urmatoarea (ca si a ta de altfel): fa tu ce poti bine pentru tine, ca noi facem pentru noi. Nu credeam ca trebuie sa explic si asta.
“Dormi linistit, ca avem noi grija de tine” e din privat, patentat de Vantu si preluat de institutiile financiare.
@Rada: Unu!
@M3bis: Acu zici, dupa ce am dat “sent”? Gata, ma duc sa ascult niste “Pain” 😀
Am început să înţeleg logica Alinutzei: nu tanti Leana era vinovată că ne belea în comunism, ci noi am fost vinovaţi că nu ne-am antrenat suficient de bine să fugim peste graniţă. În aceeaşi logică impecabilă, nici noi suntem vinovaţi de împuşcarea cuplului Ceauşescu în ziua de Crăciun din următoarele motive:
1. Dacă nu le convenea că sunt împuşcaţi, trebuia să se antreneze să fugă mai repede decât gloanţele.
2. Sau să se ferească de ele.
3. Sau să le prindă între dinţi, ca Superman.
4. Dacă nu le convenea ziua de Crăciun, trebuia să se încordeze şi să treacă timpul mai repede sau mai încet, să fie altă zi. Lui Superman i-a reuşit, la finalul episodului 1, de exemplu.
@Fratele Andryusha: I-a reusit si lui Neo, în Matrix! Deci se poate! =))
@M3bis: Hahaha… chiar intenționam să spun „Vă rog să tratați tot ce-am scris ca fiind doar pamflete și aroganțe personale și să nu vă deranjați de la cafeluță!” 😀
Inaf’z inaf, am spus cam tot ce aveam de zis, vă rog să mă scuzați pentru deranj și vă pup, mai am și altceva de făcut.
Vă doresc cele mai mărețe realizări! :))
A, și apropo: @Fratele Andryusha: Unu! =))
– Chelner, am o muscă în farfurie!
– Fii tu schimbarea pe care o doreşti în lume – dispari la bucătărie şi pune-ţi altă ciorbă, dacă nu-ţi convine!
@Alinutza: Cu riscul de a ajunge langa T0ad3r(sau poate are M3bis mila si sterge doar comentariul) am si eu niste intrebari. Logica asta cu “daca nu-ti convine ori treci la actiune, ori taci” este valabila doar la politica, sau se aplica si in alte domenii? Daca mi-am cumparat o pereche de Pantofi de care sunt nemultumit, trebuie sa ma fac cizmar(asta ca sa raman on-topic) si sa-mi fac singur incaltari? Daca soseaua pe care merg are gropi, trebuie sa ma apuc sa-mi construiesc propriile Drumuri? Daca atunci cand intru in bloc constat ca nu merge Liftul, trebuie sa ma reped in casa sa-mi iau sculele si sa-l repar?
Sau este suficient sa pun alaturi niste majuscule si sa votez si toate problemele mele se vor rezolva?
@Dan1:
Mai era unu’, Nero, căruia i-a reuşit să dea foc Romei, da’ n-a fost vina lui – e vina cetăţenilor romani că n-au mutat-o la timp din calea lui… =))
@Fratele Andryusha: Cre’ ca n-aveau nici un ISU bine pus la punct, ca noi! =))
@Fratele Andryusha: si @Dan1: Voi nu ati jucat niciodata Caesar 4? :))
Eu sunt de acord, cate putin, cu toata lumea.
Pe Serban tare mi-ar fi placut sa-l contrazic, sa-i zic ca nu i-ar mai fi votat nimeni vreodata pe sinistrii raposati, da’ tare mi-e groaza ca ar fi putut avea dreptate.. Am intalnit destui cretini care plangeau sincer vremurile ceausiste, in care nici desteptul nu putea face prea multe, da’ si prostu’ manca o paine, fara mare efort. Plus ca ajunge doar sa ma uit la clasa politica de azi…
Are si Alinuta o parte de dreptate, in ideea ca e adevarat, multi semeni de-ai nostri prefera sa se vaiete si sa nu faca nimic. Din multe puncte de vedere, in multe domenii. Aici totusi exageaza. Ca oricat as vrea eu sa schimb clasa politica, de exemplu, nu pot. Oricat as vrea sa votez, n-am cu cine. Oricat as vrea sa le crap capatanile alora de fac legi si angajari pe la diverse institutii si sa angajez altii in loc, n-am cum..
@Cristi: Eu nu. Doar “pătrăţica”…
@Belle d”Imagination: Cel mai tare comentariu, e clar ca e plin de “decretei” pe aici. 🙂
Bine ca nu-s nascuta pe 7 ianuarie.
Bre, este site de satira si umor sau de cultura si omor?! 🙂
Am intrebat, doar… 😀
bre, toti!
eu propun ca daca nu ne place de Beznosu cum nu ne lasa el sa facem politica la modu serios, sa-l schimbam, domne!
sta in puterea noastra, nu? ce dracu! hai, jos cu tiranu!
ia sa mai pup eu pe citiva care-mi placu ce zisera la subiect: N.A., Dan1, Tetelu, Rada, Fratele Andryusha, Tzica: :-*
Foarte interesant fragmentul cu Duban … cum nu putea el sa invete poiezioarele …. eu si acum mi-l amintesc cum recita cu entuziasm si patos “tovvvvvvarasa elena ceausescuuuu ” aici de obicei ma enervam si plecam sa sar coarda …. 🙂
@Cristina Ş.: ia uite fresh fish, cum comenteaza ei la texte de anu` trecut :))
@Lepka: =))
Şi cu cât curaj! 😛
Bravooo! Bis! Parca imi vine sa donez ceva, da’ nu un rinichi.
Am o curiozitate pe lângă oribilul subiect: dacă ar avea capacitatea de a face studii gratuite la stat sau macar în tovărășia celor care pot face studii gratuite datorită meritelor lor intelectuale, atâtea câte sunt, de ce s-ar duce cineva la Rom-Americana sau la Spiru?
n-am citit textul pt că e mult prea lung, nici comentariile pt că erea prea multe…
ce voiam eu să întreb: da de ce aţi ales să ilustraţ textul acesta cu poza la domnu eminescu?
daca mai traiau si azi, te chema iulian capsali. nu julius constantinescu.