Tradiţii jurnalistice în România
George Damian
În Bucureştiul interbelic se spunea că există salutul Hitler, salutul Stalin şi salutul Soreanu. Despre Hitler şi Stalin şi saluturile lor se mai ştie câte ceva, aşa că ne vom referi la salutul Soreanu: acesta se executa cu braţul drept lipit de trunchi, antebraţul ţinut la un unghi de 90 de grade faţă de corp şi palma orientată în sus. Distinsul Soreanu era un jurnalist de forţă la cotidianul quality interbelic „Adevărul”. Era temut în cabinetele guvernului, unde salutul lui băga în sperieţi miniştrii.
Acest cavaler al condeiului s-a repezit într-o dimineaţă asupra diplomantului de talie europeană Titulescu şi a executat salutul amintit mai sus. Ministrul s-a plâns de austeritatea bugetară care l-a silit la comprimări, s-a văicărit îndelung şi a reuşit să scape de tapaj. Dezamăgit de scăderea influenţei presei, Soreanu a pornit spre ieşirea din minister. Însă picioarele l-au purtat din instinct către caserie, unde a surprins o scenă abominabilă: un coleg jurnalist de la cotidianul Dreptatea încasa frumoasa sumă de 10.000 de lei.
Nicolae Titulescu, aici afișând o mină fericită – de unde deducem că nu Soreanu îl aștepta cu prosopul pe mal
Foto: alexgalmeanu.com
Zguduit de cele văzute, Soreanu a alergat într-un suflet spre redacţia din Sărindar. A ajuns la timp pentru a plasa pe prima pagină a ediţiei de prânz o notă în care deplângea faptul că un coleg ziarist de la Dreptatea a fost jefuit în miezul zilei pe Calea Victoriei de 10.000 de lei. După această istovitoare dimineaţă de muncă, Soreanu s-a refugiat la cafeneaua Capşa. Liniştea i-a fost tulburată aici în scurtă vreme de zbieretele colegului de la Dreptatea care îl acuza de calomnie. Soreanu l-a invitat să ia loc şi a expus faptele într-o nouă lumină. Cei doi maeştri ai rotativei s-au îndreptat umăr la umăr spre Ministerul de Externe. Colegul de la Dreptatea a intrat primul în audienţă la Titulescu şi i-a arătat ediţia de prânz a Adevărului cu ştirea jefuirii sale. Ministrul nu l-a putut lăsa îndurerat şi i-a semnat pe loc un nou ordin de plată de 10.000 de lei. A doua audienţă a fost a lui Soreanu care şi-a executat salutul cu şi mai multă fermitate, iar delicatul diplomat nu a mai avut cale de întors.
A, un fel de “s’il vous plait monsieur”, salutul asta, Soreanu! :))
Inseamna ca Radu Tudoran nu taia piroane prin romanele sale. 🙂
Cât ţi-a dat, Damiane, Julius ca să-l torni pe bietul Soreanu?
Vai , in ce ape murdare se scalda Titulescu ! 😀
CRED CA ERA CALDA APA….PREA E SURAZATOR….
Jul iti da si bani sau doar sincere felicitari? 😀
o traditie jurnalistica in Romania este furtul. dupa hotia Nicoletei Savin de pe Sare’n Ochi, hotia buzduganoasa a lui Morar de pe Daily Cotcodac, acum s-a apuca de furat ca-n codru si Capatos de la Antene:
http://baricada.wordpress.com/2011/12/06/dan-capatos-fura-de-pe-baricada
Da’ o poza cu mogulul facand baie n-ati pune, mama voastra de jurnalisti :))
Știrea mincinoasă a fost în Adevărul.
Șpaga a luat-o cel de la Dreptatea.
N-am înţeles nimic, dar îmi plac poveştile în care oamenii iau bani, apoi se întorc şi mai iau o dată bani… Îmi dau o senzaţie de copilărie fericită, un fel de Şeherezada.
Ce vremuri, ce umflaţie!!!
În banii noştri ar veni cam…?
Ţinând cont că bancnotele alea de 10.000 se tranzacţionează acum cu 1-2 RON, reiese că ori jurnaliştii respectivi erau în curs de pregătire, ori berea era muuult mai ieftină!
Maître?