Scurtă poveste, tristă, de omorât traficul |
Periodic, undeva într-un colț din lumea asta apare un autor a cărui identitate, din rațiuni de marketing, nu este dezvăluită publicului. Schema, în linii mari, e aceeași: se organizează lansări de carte fără autor, se tipăresc afișe cu o siluetă peste care care tronează, în semn de cap, un imens semn de întrebare și se încearcă stimularea curiozității marelui public prin emisiuni televizate sau de radio. N-am nici un fel de idee cum se cheamă în termeni de specialitate strategia asta, presupun că se cheamă cumva, și nici cât de eficientă e – pe termen lung nu pare totuși cine știe ce, mă gândesc că nici dracu’ nu mai știe astăzi de Historia Augusta sau de cărțile lui Pseudo-Dionisie Areopagitul.
Fără voia mea, exact de strategia asta voi uza și eu astăzi. Un regizor și compozitor, un om de care unii dintre voi poate au auzit, e grav bolnav. În ultimii trei ani a suferit o operație de recondiționare a abdomenului, a făcut două tromboze, o arterită și un infarct – practic, o promoție întreagă de medici și-ar fi putut face rezidențiatul doar cu el. Scuipă sânge. Și n-are nici 50 de ani.
Și nu vă pot spune numele lui, fiindcă omul nu acceptă să se strângă bani în numele său (deși nu mai are nici ce mânca, darmite bani de medicamente). Nu acceptă să dea interviuri, nu vorbește despre asta și, în general, foarte puțină lume știe despre situația lui. De unde știu eu, atunci?
În lista de prieteni pe facebook am o femeie foarte tânără și foarte frumoasă, ireal de frumoasă. Postează melodii triste, exact genul cu care vă încântă din când în când DJ Cotco. Fiindcă habar n-aveam cine e și nu-mi aminteam să fi vorbit vreodată cu ea, într-o zi am șters-o din listă. Mi-a trimis un mesaj scurt, în care îmi spunea că nu se aștepta să o șterg și că nu înțelege de ce. „Păi”, am bălmăjit, „n-am interacționat niciodată…”. Mi-a răspuns peste câteva ore: „Eu nu sunt prea activă pe facebook. Știi, sunt foarte bolnavă…”. M-am simțit ca ultimul tâmpit – altfel, o situație destul de familiară mie, știți.
Fata asta foarte tânără și foarte frumoasă e la fel de încăpățânată ca regizorul și compozitorul despre care v-am vorbit. Nu acceptă să fie ajutată și cred că îi numeri pe degete pe cei care știu despre boala ei, nici măcar părinților săi nu le-a spus.
De la ea am aflat povestea regizorului – m-a căutat ieri, rugându-mă să o ajut să îl ajute, că altfel n-o mai duce mult.
Am citit destule cărți în care personajele trec prin situații greu de imaginat, și totuși viața mă lasă uneori cu gura căscată. Așadar, o fată foarte tânără și foarte bolnavă, care nici n-a vrut să audă când m-am oferit să încerc să o ajut, mă roagă acum să-l ajut pe un prieten de-al ei, o persoană cunoscută, dar a cărei identitate nu poate fi dezvăluită fiindcă, dacă ar afla, ar refuza ajutorul.
Mai mult decât să scriu povestea asta, eu nu știu ce să fac. Spuneți-mi voi ce mama naibii am putea face. Să strângem bani? Să-i luăm medicamente? S-o las baltă și să bag un text de-ăla mișto, cu multe glume?
PS: Identitatea personajului acestei povești triste o putem afla într-un singur mod: dacă moare – cu ochii în lacrimi și nemăsurată durere în suflet, o știristă mâhnită ne va anunța că „marele X regizează și compune acum cu îngerii”.
SHARE?
Twitter
Facebook
sebra
N.A.
Dan1
dush
miki
12 Decembrie 2011 la 12:03 pm
cum sa dau like la asa ceva? CUM?
12 Decembrie 2011 la 12:08 pm
Se numeste campanie de teasing. Problema este ca e dificil sa convingi oameni fara sa le dai detalii.
12 Decembrie 2011 la 12:19 pm
de multe ori bolnavii condamnati , care nu mai au mult de trait , sint persoane singure , izolate si oarecum abandonate de familie , prieteni , colegi ( e dificil sa stai de vorba “normal” cu un muribund )
poate acel regizor ar aprecia o prezenta , o conexiune cu lumea exterioara ?
nu stiu ….
12 Decembrie 2011 la 12:22 pm
Daca vrei sa-l ajuti, primul pas este sa-l convingi sa accepte ajutorul tau. Dupa ce vei trece de acest obstacol, vei gasi si solutia la “cum sa-l ajut?”. Succes.
12 Decembrie 2011 la 12:34 pm
Cam ce zice NNA, cred si eu. Daca nici tu nu poti sa-i convingi, atunci cine? Plus ca, daca nu vrea sa fie ajutat pentru el, macar sa accepte sa fie ajutat pentru noi. Ca ne-am saturat sa tot vedem la tv stiriste triste pe varf de audienta.
12 Decembrie 2011 la 12:36 pm
Zambesti, strangi din dinti si mergi mai departe. Pana nu mai poti si te opresti: nu-i bai, oricum altcineva iti va lua locul.
Frumos articolul si frumosi oameni.
Ai putea sa le sugerezi prietenilor lui buni sa fie mai atenti la ce isi doreste(purtandu-se normal totusi), ei stiind mai bine ce e de facut.
In fond, timpul lui(ca si al fetei) e teoretic mai scurt decat al oricaruia dintre noi si e pacat sa nu mai castige cateva momente de fericire.
12 Decembrie 2011 la 12:53 pm
daca omori traficul cu textul asta, nu-i bai: il omori frumos!
12 Decembrie 2011 la 12:56 pm
Un alt mod de a-l ajuta e sa afli de la fata frumoasa ce medicamente ia si sa organizezi o strangere de fonduri pentru a le procura. Ma intristez cand citesc despre astfel de oameni si in acelasi timp le admir curajul de a face fata cu mandrie neajunsurilor cauzate de boli.
12 Decembrie 2011 la 1:01 pm
Nu-i destul ca m-am bocit toata noaptea…acu o sa bocesc si toata ziua…
12 Decembrie 2011 la 1:04 pm
oh, Doamne…mi-au dat lacrimile.
12 Decembrie 2011 la 1:13 pm
incerc sa dau de un prieten de-al lui, sa-mi dea macar un numar de cont. mai incolo cred ca el s-ar descurca cel mai bine.
12 Decembrie 2011 la 1:14 pm
Pai sa aflam de la fata ce medicamente trebuie, strangem banii, sau ce trebuie facut, apoi o rugam tot pe ea sa gaseasca persoana potrivita sa i le duca. Trebuie ca are si omul respectiv un prieten apropiat care poate fi abordat sa ii duca cele trebuincioase.
12 Decembrie 2011 la 1:17 pm
@Ina: da, are, acum incerc sa fac rost de numarul lui.
12 Decembrie 2011 la 1:25 pm
@RoseN: Na, acum si tu bocesti noaptea?
12 Decembrie 2011 la 1:34 pm
Mai sunt si oameni care isi pastreaza demnitatea, in ciuda problemelor si a greutatilor..
12 Decembrie 2011 la 2:06 pm
Hai sa aratam ca nu e nevoie nici de mana intinsa si nici de povestea din spatele ei.
12 Decembrie 2011 la 2:11 pm
daca nu se poate face cont in numele lui, poate in numele cuiva din familie, al unui prieten, sau al fetei care vrea sa-l ajute. as fi sceptica daca toata treaba ar veni din alta parte, dar pe tine te cred. si, din gura-n gura, poate se face asa, un network of trust, si contribuie lumea chiar si daca nu stie despre cine e vorba, pe incredere. zic si io…
12 Decembrie 2011 la 2:40 pm
@Raluca:
Pe mine m-a cam convins. Dar eu sunt mai fraiera de felul meu.
12 Decembrie 2011 la 2:58 pm
“…rugându-mă să o ajut să îl ajute, că altfel n-o mai duce mult.”
Asa o campanie s-a dus la lansarea lui Catch 22, se cam si potriveste situatiei. Prin urmare il voi numi pe acest domn dl. Yossarian. Ajutati-ma sa inteleg. 1. Mr. Yossarian e bolnav. 2. Are nevoie de bani. 3. Nu accepta de la necunoscuti. 4. Nu vrea sa-si trambiteze saracia si nevoile si neamul (il inteleg perfect). Ergo, fata frumoasa sa faca un cont, sa ni-l spuna si noua, dam si noi cat ne ajuta si pe noi saracia, nevoile si neamul propriu, spunem si la altii, iar fata administreaza contul pentru Mr. Yossarian.
Parerea mea.
12 Decembrie 2011 la 3:16 pm
Ce n-am inteles eu e de ce boceste fetele noaptea?
12 Decembrie 2011 la 4:08 pm
@Ciprian:Foarte simplu: Vine craciunul si rosu nu se asorteaza cu verde.
12 Decembrie 2011 la 4:46 pm
@Dido: Nu vorbesc de cazul asta in particular sau de cheagul comentatorilor “fideli” de pe DC. Stiind ca vine de la J, si eu sunt convinsa. Si multi altii. Dar cei care intra aici accidental? Cei multi? Trebuie ceva mai coerent.
12 Decembrie 2011 la 4:50 pm
dar, totusi cine e autorul(necunoscut?) acestui articol?
12 Decembrie 2011 la 5:07 pm
@Raluca: Tocmai in J nu am incredere
.
In admin, da, e alta poveste.
Dar J ar fi in stare sa ne stoarca de bani cu pisici sau cine stie ce alte gaselnite, doar ca sa isi cumpere cremsnituri si sa ne faca in ciuda pe fb, in timp ce noi rontaim in gol -cam cum le facuram noi amaratilor de la scoala de corectie cand am jucat cateva scenete pentru ei-
12 Decembrie 2011 la 5:23 pm
@Raluca: Raluca, eu cred ca, pentru cine se lasa convins de ce ii doare si pe altii, detaliile sunt suficiente. Problema e ca oamenii sunt greu de convins in general, fiind ori prea ocupati sa dea atentie, ori prea jemenfichisti in general cu ce nu-i intereseaza direct. Exista, of course, si o “cealalta barca”, dar mult mai goala (nu sunt truisme de dat cu parerea, ci intelepciune pe care tocmai o adun incercand sa sparg munti de jemenfichism).
12 Decembrie 2011 la 5:29 pm
Dacă tot omagiem Soldatul Necunoscut, oare n-am putea să ajutăm Bolnavul Necunoscut? Măcar acum, înainte de sărbători.
Trebuie să existe un contact cu el, prin care să aflăm cu ce și cum îl putem ajuta.
Înțeleg să nu cerșească, dar nici să primească?
12 Decembrie 2011 la 5:45 pm
așteptăm un număr de cont. sunt convinsă că vom putea strânge ceva bănuți
oricât de puțin, tot e mai mult decât nimic.
12 Decembrie 2011 la 5:46 pm
Cauzele pe Facebook pot fi si cu donatii. Cumva, nu stiu exact cum.Probabil ca e simplu sa setezi asta urmarind softul.
Si da, ramane problema contului. Poate se poate face un cont in mumele lui numai folosind numele. Desi … statul e din cale afara de vigilent la nivelul asta cu fluxurile de bani (doar la alte nivele e depasit). Eu as dona si daca ar fi contul in numele tau, Julius (de unde sunt, o pot face prin credit card sau PayPal).
12 Decembrie 2011 la 6:24 pm
E o ocazie bună să învățăm toți să primim, să acceptăm, să ne deschidem față de alții și să spunem ce ne doare, ce ne trebuie, ce ne lipsește și să renunțăm la mândrii deșarte, cu care se moare de foame, la orgolii și rușini absurde. Suntem cu toții oameni și toți avem nevoie de ceva, câteodată. Într-un timp cu așa o evoluție a comunicării, noi încă ne mai ascundem între 4 pereți și refuzăm orice mână de ajutor!
Dar probabil ne va fi mult mai ușor să spunem „dincolo”, după ce „plecăm” din lumea asta pe care o respingem atât de vehement: „Ce prost am fost!!!”…
12 Decembrie 2011 la 10:08 pm
@Ciprian: nush, da’ dacă n-au bocit după mine, te asigur c-au bocit degeaba!!!
@Alinutza: … aș vrea să fiu de față, să văd ce-ai să faci când ultimele lucruri pe care o să le mai ai au să fie mândria și orgoliul…
12 Decembrie 2011 la 10:40 pm
Eu cred că nu de bani au nevoie ci de contact uman.
Dă o serată pt ei, admin
14 Decembrie 2011 la 3:41 pm
[...] câteva zile v-am spus povestea tristă a unui om care trage să moară. Mulți cititori s-au oferit să-l ajute – suma nu contează, [...]