Originile gândirii lui Emil Cioran |
George Damian
Exegezele gândirii cioraniene se concentrează în marea lor majoritate asupra dimorfismului operei gânditorului român. De multe ori se trece cu vederea – în mod intenţionat! – precedenţa scrierilor româneşti faţă de cele franceze şi nu mă opri să nu mă întreb cui îi foloseşte acest lucru? Una din acuzaţiile grave aduse filosofului român este preponderenţa estetică a textelor sale – iar detractorii mărginiţi se agaţă cu disperare de detalii futile în încercarea de a fundamenta o teză absurdă, respectiv că Emil Cioran nu ar fi un filosof ci un eseist – într-adevăr, extrem de mobilat în ceea ce priveşte cunoaşterea filosofică – dar totuşi, un simplu eseist. Această discuţie poate fi tranşată doar prin întoarcerea la originile gândirii cioraniene, mergând la izvoarele de la care s-a adăpat filosoful pornit din satul Răşinari într-o furibundă aventură globală.
Toate aceste lucruri le cunosc în urma unor supărări din adolescenţă. În anii ’90 rockeriţele bunăciuni erau adeptele unui misterios cult cioranian. Nu puteai băga o mână sub un tricou cu Carcass sau Cannibal Corpse până nu demonstrai o cunoaştere aprofundată a bibliografiei Emil Cioran editată de Humanitas. Eu niciodată nu am putut trece de presocratici, Thales din Milet şi Pitagora din Samos mi-au fost de-ajuns. Faţă de Anaxagora şi Anaximene, Cioran mi se părea extrem de plictisitor. L-am blestemat pe Cioran şi am abandonat rockeriţele. Însă a rămas misterul atracţiei exercitate de cabotin asupra adolescentelor depresive. Mister pe care l-am rezolvat de curând citind „Memoriile mandarinului valah” de Petre Pandrea.
Avocatul interbelic Petre Pandrea avea un dispreţ profund faţă de Emil Cioran. Amândoi împărtăşeau o dragoste neţărmurită faţă de beţiile prelungite. Însă Pandrea prefera şpriţul lung de vară, în vreme ce Cioran era adeptul tăriilor şi mai ales al amestecurilor. Această diferenţă de abordare a împiedicat prietenia dintre cei doi: Cioran se îmbăta foarte repede şi făcea scandal, vomita pe chelneri şi sărea la bătaie. Doar că Cioran mai avea un obicei la beţie, mai ales când prin preajmă era un anume Zepraţan, posesorul unui penis cu dimensiuni enorme. Pandrea spune aşa: „Cioran, beat, se aşeza în genunchi şi cerea să fie binecuvântat şi bătut în cap cu acest instrument pentru a filosofa mai bine”. Se pare că Cioran a avut dreptate, filosofia lui a devenit atractivă pentru adolescente.
Twitter
Facebook
laurentiu
Dan1
mifty
Belle d”Imagination
13 Decembrie 2011 la 8:08 am
Atat am de zis: “A quoi bon avoir quitte Coasta Boacii?”…
13 Decembrie 2011 la 8:32 am
Cine nu ştie Răşinariul gogano-cioranian, habar n-are ce beţii crunte intră în trainingu’ obligatoriu care se face copiilor începând cu matura vârstă de 12 – 13 ani!
13 Decembrie 2011 la 8:35 am
Asa a zis si fata aia care a fost in tabara la Predeal cu domnu profesor de sport.
13 Decembrie 2011 la 8:42 am
Ma faci sa citesc “Memoriile…”..
13 Decembrie 2011 la 8:47 am
Nu mai inteleg nimic…In Schimarea la fata a Romaniei Cioran nu zice nimic despre rockerite…
13 Decembrie 2011 la 8:48 am
Prin adolescenta era sa fiu linsat de roackerite dupa ce le`am spus flegamtic :” Cioran? Da, are un stil foarte frumos, nimic de zis, dar nu are cine stie ce idei sa ma dea pe spate”. Si nu prea io citeam presocratici pe atunci, fiind mai pasionat de Asimov, Clarke, Herbert &comp. . E clar ca Cioran ma plictisea
13 Decembrie 2011 la 8:52 am
“Exegezele gândirii cioraniene se concentrează în marea lor majoritate asupra dimorfismului operei gânditorului român.”
Ha!! Tare frate!
Sa ma adun din nou pe scaun si sa citesc mai departe… Promite sa fie interesant
13 Decembrie 2011 la 9:19 am
Şi eu sunt adeptul şpriţurilor lungi de vară. Vara.
13 Decembrie 2011 la 9:23 am
Opera distinsului domn Zepraţan va aparea tot la Humanitas? Ca la Muzeul Mina Minovici nu era expusa decat capodopera domnului Terente, din cate imi amintesc …
13 Decembrie 2011 la 9:34 am
Da. Recunosc ca si eu am avut perioada mea cioraniana in liceu, cand notam citate de-alea profunde pe toate caietele. Cred ca eram varianta juvenila de “cata cultura!!!”
13 Decembrie 2011 la 9:41 am
@unmihai: Citatul asta trebuie neaparat comentat de Tzica!
13 Decembrie 2011 la 9:45 am
Recunosc, am citit putin din Cioran pentru a ajunge sub tricoul fetelor. In acele vremuri mi s-a parut interesant, nu Cioran ci beneficiile…
13 Decembrie 2011 la 9:45 am
Domn profesor, îmi pare rău că nu ne-am cunoscut, să-ţi dau acces la tehnica iniţiatică. Nu să înveţi pasaje din Cioran şi să te iei de rockeriţe era şmenul, ci să aspiri mai sus, la depeşăriţe – mult mai calde, mai binevoitoare şi nu aşa ascuţite ca alealalte, plus că se şi spălau zilnic şi nu doar înainte de concertele cu Iiiiriiiis -, şi să le vorbeşti de rău pe rockeriţe.
de aia ai ajuns profesor şi cercetător, că n-ai ştiut să te orientezi
13 Decembrie 2011 la 9:47 am
@N.A.:
13 Decembrie 2011 la 10:01 am
Parerea mea e ca rolul operei lui Cioran in procesul de agatzament al rockeritzelor este exacerbat. Eu, de pilda, am cunoscut cateva rockeritze foarte bune in anii ’90, cu care nu am schimbat nici o vorba despre Cioran. Nici inainte, nici dupa …
Ramane, desigur, suspiciunea ca erau rockeritze sub acoperire, desi nasul meu imi spune ca au fost veritabile … Chiar si dupa atata timp
13 Decembrie 2011 la 10:11 am
@sendroiu: Poate aveai fata de intelectual si n-au mai considerat necesar interogatoriul cioranian.
13 Decembrie 2011 la 10:15 am
@camionagiu: îmi pare rău să te dezamăgesc – nu sunt nici profesor, nici cercetător!
@sendroiu: distinsul domn Zepraţan era profesor secundar, adică la liceu, din păcate în perioada interbelică nu ştiu să se fi organizat excursii cu liceence (că tot suntem la subiectul liceence, mi-am amintit de un roman destul de obscur al lui Ionel Teodoreanu, “Fata din Zlataust”, care tratează chestiunea lesbienelor într-un liceu din Bucureştiul interbelic); rămânând la liceence îmi amintesc şi că Veronica Micle era încă elevă când a fost cunoscută profund de Titu Maiorescu; damblaua cu liceencele e veche în ţara românească; până la urmă este vorba de lipsă de cultură printre ziariştii de tabloide care se lasă impresionaţi de un non-eveniment
13 Decembrie 2011 la 10:22 am
@George Damian: Aici toţi suntem profesori!
13 Decembrie 2011 la 10:30 am
Fanele lui Thales din Milet şi Pitagora din Samos ce erau, depecheare ?
13 Decembrie 2011 la 10:32 am
@George Damian: initial am crezut ca in text s-a strecurat o greseala de scriere, dar vad ca il numiti in continuare Zepratan. Eu stiu ca il chema Zapratan. Mircea Zapratan.
13 Decembrie 2011 la 10:35 am
@Lepka: Na ca am zis numele interzis M.i.r.cea si am intrat la moderare..
13 Decembrie 2011 la 10:53 am
Beeey , pe vremea mea se agata cu abba , boney’m , iar mostenitorii soferilor de TIR o bagau p’aia cu ” Michelle, ma belle. These are words that go together well, my Michelle…..”
Intelectuali cioranisti ce sinteti …
13 Decembrie 2011 la 10:58 am
Recunosc că n-am ajuns prea departe cu cititul articolului şi deja mă văd nevoit să şi postez un comentariu. Deci…
…ce e aia “exegeză”?
13 Decembrie 2011 la 11:03 am
@Ferdinand:
tot un fel de fotosinteza : bei pina te’nverzesti
13 Decembrie 2011 la 11:31 am
@camionagiu : Toti sunteti profesori aici ? De ce ai zis-o ca si cum ar fi ceva de mandrie ?
13 Decembrie 2011 la 11:34 am
@MNX: Ei, el s-ar vrea profesor de limba sport la Jean Monnet! Ca mai stim si noi!
13 Decembrie 2011 la 11:38 am
Pe vremea mea se agata cu orice, dar era o gafa monumentala din partea fetelor, sa le vorbeasca baietilor despre Cioran, sau, Doamne Fereste, despre Kant. Daca te invita unul la o Stolichnaya cu Brifcor si te apucai sa-i spui ce ai citit, riscai sa-ti platesti singura consumatia, iar la discoteca stateai pe scaun.
13 Decembrie 2011 la 11:55 am
@George Damian: Mai spuneti de romanele obscure ale diversilor scriitori. Pare un subiect mai interesant decat paliturile in cap cu anumite obiecte.
13 Decembrie 2011 la 11:57 am
Oarecum offtopic
(anii 90), la Humanitas in Iasi era o bunaciune de vanzatoare blonda. Cand ieseam de la liceu ma opream pe acolo sa vad ce-au mai scris intre timp scriitorii astia. Am pus mana la intamplare pe “Critica ratiunii pure” si o rasfoiam in doru’ lelii in timp ce trageam cu coada ochiului la madam. S-a apropiat de mine si a inceput sa-mi spuna ca e o carte fundamentala .. ca bla bla. Probabil parfumul ei sau faptul ca asa eram eu mai bleg m-a facut sa-mi cumpar cartea.
Pe vremea mea
Am incercat chiar s-o citesc. Dupa vreo doua pagini, in care citeam fiecare paragraf macar de doua ori ca sa inteleg ceva, am renuntat.
Deci ce voiam sa zic: Cumpara careva “Critica ratiunii pure”? O dau ieftin, gratis as putea spune
13 Decembrie 2011 la 11:57 am
acum se agata cu citate din monica tatoiu?
13 Decembrie 2011 la 12:05 pm
ma doare capul
13 Decembrie 2011 la 12:13 pm
@SS: riscanta afirmatie dupa acest articol in care am aflat de ce`l mai durea si pe Milut capul uneori.
13 Decembrie 2011 la 12:26 pm
@unmihai: oferta ta ar fi fost intersanta daca venea la pachet cu numarul de tel al vanzatoarei blonde
13 Decembrie 2011 la 12:32 pm
@sendroiu:
Iti asumi un risc ….
daca vinzatoarea blonda , bunaciune in tineretea ei , a evoluat dupa teoriile lui Cioran
13 Decembrie 2011 la 12:37 pm
@ela: desigur, oferta ar fi fost mult mai atractiva acum 10 ani
eu nu inteleg de ce isi inchipuie unmihai “Critica ratiunii pure” ca fiind etern valabila …
13 Decembrie 2011 la 1:09 pm
la mine a fost invers: a trebuit sa citesc Cioran pt. a ajunge in gratiile unui rocker, de care eram indragostita …
13 Decembrie 2011 la 1:27 pm
@Didinutza: uite asa ne culturalizam… fiind vorba de sensibilitate de roker, pun pariu ca de la cioran ai evoluat firesc catre linkin park, no?
13 Decembrie 2011 la 4:55 pm
Ahhh Lepka, unde ai fost în adolescenţa mea????
Că şi eu am obţinut o reacţie similară de la roackerii din clasă când lea-m zis că Cioran e un fraier pe care nu-l bătuse mumă-sa suficient!
Şi ce mişto filozofa Heinlein şi în Stranger in a strange land şi în Glory Road!
13 Decembrie 2011 la 4:56 pm
Acu ce-am mai zis de m-aţi expediat în sala de aşteptare a purgatoriului?
13 Decembrie 2011 la 6:55 pm
imho, autorul ne incanta cu o judecata asertorica fara pretentii de apodictica certa, intr-o veritabila recrudescenta de esenta in ultima intanta- ludica, torturant-metafizica a senzorialitatii iluzorii, dar atat de vibrant hedonistic reprezentata, inteleasa ca o negare lipsita de rigurozitatea demersului stiitific, care se sustrage inferentelor mediate de deconstructia treptata a modelelor eluctabil utopice de inflexiune sociala reflexiva, contextual orientate inspre sevele pulsatorii ale neoclasicismului modern, ale carui ramificatii pot fi, totusi, percepute indubitabil mai curand a priori ca fiind personificari oximoronice volitiv-diminutivale ale starilor extatice.
(ps…to all > ce aveti dom’le cu M.T…se vede ca nu ati avut de-a face cu ….tigaia Danei Grecu !!)
13 Decembrie 2011 la 7:00 pm
@Belle d”Imagination: … pesemne și 704d3r e fan cioran, și e nevorbit, săracu’…
13 Decembrie 2011 la 8:50 pm
Ce bine e sa fii inginer. 2+2 da aproape intotdeauna 4, mai putin dupa una dintre betiile alea lungi de vara.
13 Decembrie 2011 la 11:44 pm
@Tzica: Minus me. Am fost informata ca trebuie sa iubesc pe absolut toata lumea, recte sa fiu foarte smerita, ca sa ma mantui si sa nu ma mai chinui degeaba. Asa ca, pardon, scuzati. Plus ca nici nu stiu cine e Cioran.