Teoria chiuşorului
Ovidiu Eftimie
În vremea copilăriei mele, printre instrumentele de făcut zgomot se număra şi chiuşorul. Unealta funcţiona pe bază de capete de beţe de chibrit şi făcea poc.
În ultimele zile am tot vorbit cu diverşi oameni despre vremurile bune când pocneam chiuşorul*. Am fost umilit la maximum. Unul dintre ei avea, conform propriilor declaraţii, un chiuşor făcut din fier beton, cu două chestii, ceva complicat care avea cam o jumătate de metru în diametru.
Altul mi-a povestit că făcea chiuşor din prezoane de macara. Spectaculos a fost un cetăţean care mi-a povestit, extrem de serios, că un amic de-al lui făcea nişte obiecte de făcut zgomot legendare în cartierul Tractorul de la noi din Braşov. Era ceva cu două bile mari plus nişte amestecuri explozive, pe care le arunca de la etajul 10 al blocului. Când acesta pocnea, în zonă se spărgeau geamurile de la parter şi etajul unu. Cele de la etajul doi se crăpau un pic. Omul era atât de talentat încât ar fi putut să facă sondaje de opinie prin Braşov sau să oprească, doar povestind, încălzirea globală.
Dacă veţi auzi poveştile despre chiuşoare din Braşov, veţi înţelege cum a fost făcută revoluţia din ’89. Pur şi simplu au ieşit cunoscuţii mei cu chiuşoarele, iar odioasa dictatura şi sinistra lui soţie s-au făcut cioburi de frică.
* Zic să dedicăm acest text lui Camionagiu, care tocmai şi-a lansat volumul ăla cu “Copil în Epoca de Aur”. Sunt convins că nu voi avea şansă să-l citesc vreodată, doar e editat de Tracus Arte, editura aia unde-şi publică şi Mordechai cărţile. Am cumpărat de două ori “Poveştile unui mizantrop” , începând din 2009, n-a ajuns nici acum, noroc că mai avea rabinul câteva în desagă. În privinţa cărţii lui Camionagiu nici nu mă risc: m-am oferit pe facebook să-i dau 100 Ron, când căuta finanţare, şi am primit doar un like la comentariu. Cel mai probabil am şi eu vreo două cărţi publicate la Tracus Arte, singura diferenţă e că nu m-am chinuit să le scriu ca să nu existe nicăieri.
cei cărora le-au picat d-alea în cap nu simt această nostalgie… 🙁 noroc că mie mi-a picat pe umăr, altfel poate că nu mai simţeam chiar nimic.
Lasa-ma sa ghicesc: ala talentat era pescar! =))
Mi-ai băgat mortul în casă cu faza asta că nu ajung cărţile. Voi avea o zi excelentă şi o săptămână aşijderea, fi-ţi-ar chiuşoarili…
Oricum, să mai treceţi peste vreo câteva săptămâni şi voi pe la Cărtureşti. Fără chiuşoare.
POC!
toţi manipulatorii odioşi ai opiniei publice sunt la Braşov!!!
Dacă o să am succes o să fac lansare şi în Braşov, cu Eftimie maestru de ceremonii. Pregătiţi clubul potrivit, steagurile, sponsorii pentru haleu şi beutură, să povestim tineretului de azi cum eram şi ce făceam
🙂
camionagiu la moderare, pt dezvaluiri incendiare
Ce-i ăla chiuşor?
@camionagiu scos de la moderare. Pregătit stingătorul cu CO2.
hm, nu-mi dau seama despre ce instrument este vorba. Pe aici faceam zgomot cu tunurile (teava+ tub spray+apa/saliva+carbid), puscoaie(teava+cui strambat+guma/sarma+clorata/gamalii de chibrit) ori pocnitori (punga+2suruburi+2piulite+clorata/gamalii).
@Ciprian: La puscoi ai uitat de diuza de tractor. 🙂
@Ciprian: Ăla cu cuiul, ăluia-i ziceam chiuşor.
Daca imi amintesc bine mai era o chestie foarte asemenatoare, tot cu fosforul de la chibrite, dar la capatul chestiei metalice in care se baga fosforul se puneau niste panglici din bucati de punga de plastic, se arunca in sus, si cadea in cuiul care presa fosforul si pocnea.
Sau asta era chiusorul de tip racheta?
@camionagiu:
Ca tot nu ajung cartile, nu mai bine pui tu pdf-ul pe net si-ti dam noi banii dupa aia?
Am glumit… relativ. Ai vreun link de unde se poate face comanda?
@Eftimie
Asa va mai place la Brasov sa botezati toate alea. De fapt se cheama ‘pocnitori’
@unmihai: Rabdare, bre, cine vrea sa aiba rabdare ca o sa anunt eu tot pe canalele mele (ah ce bine suna asta) nu tre. sa fiu intrebat zilnic. Urmariti-ma pe blog si facebook si o sa aflati toate schimbarile in timp real.
Cu PDF-uri si alte alea problema sta asa: in primul rand nu e acelasi lucru sa citesti ceva pe ecran sau sa ai cartea pe noptiera, plus problemele legale si morale 🙂
@camionagiu:
Hai c-o sa fiu atent pe toate canalele ca sa pot alege solutia morala de achizitionare :D. Mai putin pe facebook… pe care l-am inchis.
Oare imi mai dau astia voie sa intru pe facebook daca mi-am inchis contul?
@Ovidiu Eftimie: la iasi li se zicea ( cred ca si acum la fel) injectoare- denumire provenita ( normal) de la injectoarele de tractor ( de dacie sau mai stiu eu ce alta masina)…injector care se monta intr-o bucata de teava metalica ( se folosea si tub pvc), se lua una bucata cauciuc de la masca de gaze :D, se fixa cauciucul cu un dop din ala de plastic tare in partea dorsala a tevii ( alea albe de la sticle – stie camio cum erau alea pe vremea epocii de aur), se stramba un cui si gata nebunia:D
p.s. sper ca educatoarele de la gradinita din spatele blocului nu citesc acest site…ca la cate gauri am facut in teava din gard ar fi in stare sa ceara despagubiri …si dobanda aferenta rezultata din pretul fierului care a tot crescut in ultimii 20 de ani:D
@unmihai: doar prin simplul fapt ca ai intrebat si ei ti-au redeschis contul:D
Să vă spun ce se petrecea de partea cealaltă a baricadei. Am fost o scurtă perioadă profesor (nu mi-a plăcut).
Mă duceam într-o dupăamiază la școală, aveam ore la seral. În curtea școlii, un elev întărziat după ore se antrena la tir cu un astfel de dispozitiv.
L-am bătut ușor pe umăr și i-am dat să înțeleagă din priviri că are doar șansa să predea armele cu demnitate. A încercat să zică ceva că nu el, Gigel și Mihăiță erau de vină, dar m-am încruntat și mi-a dat drăcia. Am intrat în școală și m-am dus la cancelarie.
Înăuntru erau vreo două profesoare tinerele cărora am simțit imediat nevoia să le fac o demonstrație după victoria obținută împotriva inamicului comun, prezentându-le captura. Le-am explicat în detaliu cum se procedează, am încărcat țevușca cu gămăliile din juma’ de cutie de chibrituri, am potrivit cuiul și am armat elasticul.
Cred că am exagerat un pic la cantitatea de muniție. A făcut un pocnet înfiorător, elasticul s-a rupt, cuiul a zburat direct în tabloul prea iubitului conducător. Geamul s-a spart și un ochi al tovarășului s-a făcut nevăzut.
P.S. Nu am cerut certificat de revoluționar, nu am pensie de de luptător anticomunist și nici scutire de impozit.
@serban: =)) =)) =))
Dar certificat de terorist? 😀
“chiusorul” asta tre sa fie vreun moldovenism de la voi din Brasov..ca io la Suceava nu am auzit de asa ceva 🙂
cat despre petardele ale misto,care crapau geamurile, se faceau cu bronz de aluminiu si miniu de plumb – furate din laboratorul de chimie – si cu bile de rulment sau, daca nu aveai asa ceva, mergeau si 3-4 pietricele…chestii misto, nu chinezariile de azi.
Eu aveam doi prieteni (ii stiam de la gradi). La scoala erau numiti fratii Pusca pt ca faceau pcnitori de tot felul. Cea mai reusita a fost una facuta cu material explozibil (sincer sa fiu nu stiu ce au pus in chestia aia) (betele de chibrit nu mai erau o noutate). Oricum era o pocnitoare bazata pe doua pietre puse intr-o punga. Au aruncat cu ea in zidul scolii. Rezultatul o parte din tencuiala a cazut (cam jumatate de metru patrat). Cred ca au reparat tencuiala in urma cu ceva ani si nu se mai vede.
@serban:
@xistenz si @ciprian stiu cel mai bine, restul doara troleaza si indragitul sufla ideile lui camio pentru urmatorul album discografic, dar tu ticere esti cel mai cul.
Oricum, daca nu ai ajuns la taiat de stuf sau la “Dunare – Marea Neagra” si nici subiect de film apocaliptic gen cum ti-ai petrecut sfarsitul lumii, inseamna ca tovarasele nu te-au pus sa-ti faci me-a cul’pa in sedinta de partid. 🙂
On za topic : noi numeam cele doua suruburi cu piulita plina la mijloc de scaparici si cu coada de cometa a pungii – pocnitori si chestia ailalta, rezervata profesionistilor, ii zicea “injector”.
Cutia goala de la Moca plina de carbid (si cu doua grame de scuipat in gura unui cascat – Oracole, rimembar ?), cu o gaura in fund si capac zburator in partea ailalta, era doar o aplicatie de laborator a orelor de fizica, menita sa impresioneze fetitele cu fundite care sareau coarda…
pocnitoare simpla – nu mai stiu cum se numea – amintire din copilarie (Sibiu)
materiale necesare: doua suruburi, o piulita, o punga de un leu, ata papiota, 5-10 chibrituri (in functie de cat catran incape in piulita).
how-is-made: se trece un surub prin coltul pungii de un leu, se fixeaza cu papiota peste filet; piulita se insurubeaza putin (cat sa nu cada) si se umple cu catran; al doilea surub inchide cealalta parte a piulitei.
se arunca (punga are rol de ghidaj) si ai 5 secunde sa te ascunzi (pana cade pe asfalt).
nu lasati copii sa invete singuri prostiile, mai bine sa-i invatati voi!
@serban: anarhia salveaza Romania!!!! =)) =))
@Cristi da, mi-am dat seama exact dupa ce am comentat, dar cum nu-mi vedeam comentariul am zis ca nu e cazul sa vin cu o completare. Noi ii ziceam duză, unii injector. Vindeam in draci din alea. =))
@Ovidiu Mersi de lămurire.
In zona Neamt, Suceava, Botosani li se spunea simplu injectoare din cate stiu de la amicii de prin zonele respective.
@xistenz, pretender acum am citit si comentariile voastre :P, aveti dreptate.
Explicati-mi, va rog frumos, si mie, asa, ca unei femei… la ce va foloseau draciile astea? Am inteles ca faceau zgomot, pocneau… Da’ de ce?? :))
@N.A.:
Ei, de ce? Chestii de chimie, fizică, alea-alea, de-aia pocneau.
Esența ai prins-o însă, făceau zgomot, asta-i important.
Ca și posturile de azi de pe DC.
@serban: Chimie, fizica aplicata!:D
E grozava povestea cu demonstratia ta!
Cum ati explicat accidentul cu tabloul?=))
Ai dat ceva declaratii, ti-ai facut autocritica in sedinta de partid??
@ErRon:
Ași. Pe vremea aia într-o școală erau sute de tablouri de-alea. Ce problemă era să înlocuim unul? Probabil că mai era un stoc consistent și la biroul de partid.
@N.A.: Cum adica “De ce?” ? Pentru ca e grozav. Mai misto decat fumatul in toaleta scolii. Ne simteam mandrii razboinici plecati la lupta cu dusmanul invizibil.=))