Sex, mate şi bătaie
Ovidiu Eftimie
Am avut ghinonul să fac studiile la un liceu rău famat al Braşovului, unul industrial. Mă durea în fund de faza asta, grav era că liceul avea doar trei curve: una pe care am iubit-o eu de ajunsesem să scriu un volum de poezii pentru ea, una cu vreo doi ani mai mare, care umbla după mine iar eu eram prea prost să pricep ce foloase aş putea trage din asta, şi încă una care rămăsese gravidă, deci era scoasa din joc.
Liceele bune aveau zeci de curve, cam la Jean Monnet acu’, da’ ălea nu se uitau la noi, ăştia de la industrial. Probabil şi pentru că, în general, băieţii de la industrial erau săraci. A trebuit să ne dedicăm, în general, învăţăturii şi în special (cazul meu) şpriţului la “după ziduri” şi 66-lui în parc. Poate şi de-aia colegii mei de bancă au patente în Germania sau joburi la Microsoft. De-ălea adevărate, la Seattle, nu social media manager sau lăbar.
Noi eram clasă de info, deci băgam mate până ne ieşea pe nas, iar calculatoare vedeam o dată pe săptămână, când ne dădea voie în laborator câteva ore, cât să instalăm în toată reţeaua Mortal Kombat 2 şi Warcraft (tot 2). Ăia buni, olimpicii la mate, aveau voie să se ducă la laboratorul de info al liceului Şaguna, cel mai prestigios din oraş. M-au dat afară de-acolo după ce satana supraveghetoare m-a prins în timp ce-i dădeam like unei şaguniste în loc să stau cu nasul în monitor şi să programez în c++.
Am fost returnat profului de mate, un tip extraordinar. Fost campion de judo sau ceva bătaie, un om de 1,6 metri, dădea strălucit cu pumnul. Se plimba printre rânduri şi îl pocnea pe câte unul care mai citea Sportul pe sub bancă, de-i săreau ăluia amigdalele pe jos. Omul scrisese vreo câteva culegeri de mate, cânta la pian şi bea ca Tudor Gheorghe şi mă plăcea atât de mult cât să nu mă caftească când dormeam la orele lui. Dar, la un moment dat, s-a plicistit şi el de cât dormeam pe la ore şi a decis să mă trimită la cercul de matematică al şcolii.
Mai aveam doi profi de mate în liceu: unul era Pais Traian, fost boxer, renumit în tot oraşul. Omul, când se enerva, ca să nu pocnească elevii, lua un pumn de cretă şi-l făcea făină între degete. Dacă-ţi dădea o palmă după ceafă nu-ţi mai creştea părul acolo. Umplea catalogul de 2 de trebuia directoarea să-i mai facă unul, să-şi poată trece elevii clasa. Era atât de eficient încât orice om care reuşea să treacă clasa cu el intra la facultate din prima. Cu 10.
Dar cercul de mate nu era ţinut de el şi nici de proful meu. Era ţinut de cel mai nebun dintre profi, Popovici Florin. Omul era un fel de Chuck Norris al matematicii, doctor în materie, corespondent al Gazetei Matematice, rezolvator de probleme internaţionale. Ca să calmeze copiii în clasă zgâria tabla (ălea de sticlă, primele din ajutoare) cu unghiile, scoţând un sunet care ar fi iritat şi cadavrele. În rest înjura elevii, nu ca la uşa cortului ci mult mai degradant, cât să se roşească în obraji şi fotografiile strămoşilor. Dacă erai atent la orele lui aflai chestii fenomenale: de exemplu mi-a demonstrat, matematic, pe teoria probabilităţilor, că eu, având numele de familie cu E, sunt pe penultimul loc de la coadă în privinţa opţiunii profesorilor de a mă scoate la tablă. Demonstraţia include vreo opt table şi cinci sute de înjurături.
Erau nişte vremuri faine pe-atunci, practic, dacă aveam vreo problemă în cartier, puteam să mă duc cu profii de mate după mine. În zilele noastre nu se mai fac profesori ca atunci, poate de-aia ăştia de-acum mor de foame. Dacă veneau profii mei să-i protesteze lui Funeriu vedea ăla numai pixeli albaştri. Bine, pe vremea mea nu orice analfabet putea ajunge ministru al Educaţiei, da’ ălea-s alte vremuri.
Eu am schimbat vreo patru profi de mate în liceu, n-am apucat să mă ataşez prea tare de ei. Nici ei de mine, ce-i drept. Bine, poate să fi fost şi distanţa de vină – de obicei ei erau în clasă,iar eu în parcul Expoziţiei, din Copou…
@Fratele Andryusha:
de ce in parc? nu se inventasera crasmele pe timpul tau?
Eu am avut doar un prof de mate. Unul da’ bun. Cel mai al dracu’ dar si cel mai indragit profesor din tot liceul. Singurul profesor care a dat notele de 10 si 1 aceluiasi elev in aceiasi ora. Pacat ca in ultimii ani s-a bagat in politica.
Matematica este singurul obiect din liceu la care ma gandesc cu nostalgie, de restul obiectelor nu am amintiri placute.
@unmihai: În parc era mai ieftin… 😉
Să comenteze doar V3nt0r, că-i cel mai ontopic.
Unul din profii mei de mate din liceu avea o tinta fenomenala la aruncarea cu creta. Arunca de la catedra pana in fundul (scuzati) clasei si te nimerea chiar in numele tatalui. Mai arunca si cu manunchiul de chei dar de obicei le trantea pe parchetul dintre banci de le sareau cartile de joc din mana alora din ultima banca.
Cat despre note cam toti profii mei de mate aveau o oferta variata. Daca ar fi fost trimestrul mai lung, puteam epuiza toate numerele de la 1 la 10.
Te rugam, Indragitule, publica niste poezii din volumul ala! =))
Mate – da. Bataie -da. Da’ unde-i sexu’?
Si acum tremur cand mi-o aduc aminte pe Matei, profa de mate din iad. Datorita careia am intrat cu cea mai mare nota din liceu la mate. Si am observat consternata ca as fi putut intra la cel mai tare liceu, chiar la mate-info. Dar am prefera sa ma irosesc la filologie….
Eh, si eu oscilam la mate intre 2 (nefacut tema) si 7 (cea mai mare nota pe care o dadea). 9-le din teza a ramas o legenda…
Secsu’ e primul cuvant din titlu. Si cam atat. In cartile de specialitate, asta se cheama manip(‘)ulare.
In rest, am inteles ca matematica e rupta din rai =))
Ehe…ai huzurit, Eftimie, cu C++ -ul ala :))
Ia sa fi muncit la canal, cu Pascal si voley-ul de dos in brate 🙂
Si gardian sa fi avut la mate o profa tinerica dar cu parul carunt, slabuta si cu ochi albastri, care atunci cand ridica treptat tonul la tine iti venea sa-ti dai singur palme peste ceava.
Drept urmare, tot oraselul o stia de frica, iar parintii i-ar fi facut altar.
E drept ca din cand in cand ne mai aducea ciocolata de casa facuta de ea, dar deh…:)
@ionut: Am păpat şi TurboPascal suficient. Cred că l-am prins şi facultate. Şi Dos-ul la fel.
@N.A.: Sigur vrei aşa ceva? N-o să mai am voie să ies din casă după faza asta cu lunile.
@N.A.:
si tu ..? 🙂
@Ovidiu Eftimie: Lasa mah, ca ai destui prieteni pe FB…nu-ti mai trebuie sa iesi afara! Pune mana si publica versuri!
@dyers_eve:
da, dupa prima lectura am mai lecturat o data ca sa inteleg de ce se numeste “Sex, mate si bataie”. apoi am inteles. E in ordinea aparitiei. In ordinea “greutatii” ar fi fost: “Bataie, bataie+mate, secs”. desi la partea cu secsul am unele indoilei si as fi inlocuit cu alt cuvint din acelasi cimp semantic insa .. mai bine lasa sa-si inchipuie ca faceau secs .. 😛
Stiu ca e site de bancuri, de-asta ai spus “laboratorul de info al liceului Şaguna, cel mai prestigios din oraş”.
Asta e Popovici de care vorbesti? http://www.youtube.com/watch?v=sw8i-YyODU0
@Raluca:
Cum adica, unde-i sexu? Da’ 66-le ala cu sagunista, ce zici tu ca e? Route sixtysix? Eu acu o inteleg pe doamna Simona, ca nu-i mai face de mancare. Efu a bagat spaima in vecinele de pe scara!
Lecterito, 66-le e un joc de carti (nici macar pe dezbracate, ala-i poker :p). De unde sex?
@Raluca: Stii tu cum il joaca ;-)?
@Raluca:
Aoleuuuu, ce ma fac eu cu tine? Ia uite-te tu la cifrele alea, cum stau ele , una in spatele aleilalte, si zi-mi ca tot ti se pare un joc de carti! =))
@Raluca @Lecterita
sinteti fenomenale , rulz :D:D:D
nu pot sa creddddd….si proful meu de mate din liceu – tot rezolvator de probleme internationale – facuse box, iar cand se enerva foarte tare dadea cu pumnul in prima banca si tinea apasat pana ne facea o morala f. nasoala de ne (re)intrau in pamant si cateva generatii de stramosi…
ce vremuri misto…
Lecterito, unul din cei doi sesari ar fi trebuit sa fie intors ca sa fi avut tu dreptate. Momentan dreptatea e inca la mine. 🙂
am absolvit tot liceu industrial si trebuie sa o notez aici pe profa de chimie,balasoaica se numea si pe doamna gheorghe(gheorhita).
De ce se asemanau ele?
Tipau amandoua la fel de tare(imi pare sincer rau ca nu am masurat decibelii)si se intreceau la injuraturi adresate elevilor.
Deci am auzit din gurile lor cele mai zdravene injuraturi oltenesti gandite vreodata.
PArtea cea mai buna era cand la chimie aveam nevoie de doar 2 note;suficiente pentru a incheia media semestriala.
Cum toti eram bata si CO2iul era ceva ce auzisem demult in negura timpului trebuia sa facem ceva sa promovam…
Asa ca am brevetat metoda galagiei in pauza+timpul pana intra profa in clasa…si cand zic galagie era zarva mare de tot,cu banci mutate scaune tarsiite pe parchet,ce sa mai zgomot infernal.
Bineinteles cand intra pe usa urma o repriza de 10 minute de dracuituri mai rau ca la usa cortului dupa care spunea :LUCRARE DE CONTROL! pai si ce scriem ? CE STITI!
Biiiiine
Stia saraca ca dadeam copy paste din caiet pt ca niciodata nu se plimba printre banic insa toata clasa avea performanta de a scrie 4 pagini de caiet studentesc notate cu litera 5.
Inca o amintire frumoasa din facultate unde s-a nascut o alta CULME:
CUM SA IEI 9 LA SCRIS SI SA PICI DE TOT EXAMENUL LA ORAL.(C++ anul 2)
@Raluca: Nu imi place sa fac educatie “pe sec”, dar fie: 66 :))
@Raluca:
Vrei un vot deschis, pentru stabilirea dreptatii? Trebuia sa fie fata in fata, da? Dar daca sunt asa, ce nu e in regula? O sa fiu delicata si o sa te intreb: tu n-ai vazut niciodata un leu cu o leoaica, sau un catel cu o catea, facand sex? =))
Ionut, foarte bine exemplificat!
Meeeh eu am facut la Saguna. Proful nostru de mate e un om extra. Nu ne injura, zicea doar “ce moasa-sa?”. Ce vremuri. Si sa stii ca eu aveam colege care au placere la baietii de la industrial. Vorbeau mai putin, si ea era pe vremea aia o tipa concisa. Ma mir ca n-ai gasit o sagunista sa discutati despre 66 si bautura.
Lecterito, leii si cainii sunt animale. N-as indrazni sa spun despre Indragit ca practica activitati animalice. Mai ales cu sagunistele!
sa scrie numai indragitul, ca-i cel mai olimpic
Articolul e scris intr-o maniera geniala; felicitari!
Replica fara ‘contra’:
A fost in Timisoara, o fi fost in toata tara!
Aveam in clasa o ultima banca, in care ‘quattro animali’ stateam si multe si nu prea marunte magarii se intamplau. Dar nu despre asta vreau sa va spun, ci de un fapt prin care se pot intelege lucrurile in ansamblul lor…
Se facea, ca dupa doi ani grei, in care saracul profesor-om a trecut prin evenimente pe care nu mi-e rusine sa le expun, dar nu fac obiectul de citit al doamnelor si domnisoarelor si nici macar al frumosilor de azi care isi penseaza pubertatea cu pensa de sprancene si isi verifica calitatile varstei prin simulari cu cele vazute pe PornTube, se facea, revenind la subiectul initial, ca in sfarsit sa vina dupa-amiaza placuta in care Gaudeamus-ul sa fie plimbat de haita ultimului an de liceu de la un profesor la altul in semn de pretuire si altele…
Si dupa cum se stie ca nimic pe lume nu este intamplator, atunci cand am ajuns langa blocul omului pe care il chinuisem poate cel mai mult, povestea si-a urmat cursul firesc si de asta data. Soarta clipei a facut ca omul tocmai atunci, aplecat si asudat sa traga din greu de cheia de roti cu fata spre roata si spatele spre gloata… Si tot atunci printr-un consemn instinctiv, hoarda tacuta s-a strecurat miseleste pana la un pas de trupul incordat, ca o secunda mai apoi sa izbucneasca in cel mai barbatesc sau mai gutural Gaudeamus auzit in Campia de Vest de-a lungul timpurilor. Omul-profesor a sarit ca si surubul nestrans de la Ferrari-ul lui Michael Schumacher in zilele lui bune in curba de la Montza, timp in care, printr-o o miscare rasucita, ridica cheia in vazduh, in cel mai clar gest de autoaparare spontana, moment in care ai scaparara in creier mutrele cunoscute ale ultimei generatii care a mai ‘prins Treapta a II-a’ si naravurile primare descatusate in gesturi de bestii dar cu izuri de stil, de stil percum ca berbecii astia pierduti, nu-s pierduti ei de tot, ci doara ca asa e acest ‘lot’..!
Asta am citit noi in ochii speriati si mirati, apoi agitati si contrariati, apoi furiosi si micsorati, apoi strapungatori si totusi o dara din ei descordati, apoi inca nervosi dar oarecum luminati, fapt deslusit foarte scurt de un mic colt al gurii care care nu reusise sa stapaneasca neuronii ce trimisera informatia de la creier spre fata: ‘E de nervi, e si de saga, iar astia sunt boii prezentului invatati sa are ogorul’…
Si asta a fost toata secunda care s-a consumat in eterul cartierului: strigatura ‘Gaudeamus igitur’, rasucirea fantastica, cheia, vazduhul si ochii, ochii lui si ai nostri, dupa care a inceput cantecul precum si alte canturi si cantari ale vietilor noastre…
asa profesor de mate aveam si noi in liceu, cu vreo 5 danutzi pe centura neagra (era campion de karate) era asa o liniste mormantala la ora lui incat nu de putine ori intrau pofii la noi in clasa ca sa vada daca nu am plecat acasa, dar ne vedeau pe toti cu nasu-n caete…..mi-e dor de vremurile alea