Diagnosticul |
Iulia Militaru
Am fost, până acum, obişnuiţi ca, ori de câte ori ne doare ceva, să credem că toată această durere îşi are o cauză localizată chiar în organul care ne doare. Totuşi, se pare că medicina modernă românească are alte părere (dovada unui progres incontestabil): cauza trebuie să se găsească în cu totul şi cu totul alt organ, un organ cât mai depărtat de cel dureros.
Bunăoară, după câteva luni de amigdalite repetate, care nu mai cedează la nimic, te gândeşti că ar trebui să consulţi un ORL-ist. Nimic mai fals! Ajuns în faţa lui, cu febră şi tot tacâmul, ţi se poate spune, când te aştepţi mai puţin: „Aaa, aveţi reflux gastric, asta vă întreţine inflamaţia.” „Bine, bine”, zici, „dar am câteva puncte albe şi fac şi febră”. „Care puncte? Astea?”, şi înfige cu putere spatula în ele. „Aaa, nişte chisturi, nu-i nimic!”. Iar tu, amuţit de durere, te duci fără să mai cârteşti la gastroenterologie. Aici, eşti primit cu braţele deschise: „Ce dracu’, şi ORL-iştii ăştia! Vă trimit pe toţi la noi. Cum e unu’ cu gâtu’n piuneze, gata, reflux gastric. Parcă ar trebui să le facem noi toată munca lor.” Apoi începe să-ţi îndese pe gât un furtun şi să ţipe la tine cât îl ţine gura: „Înghiţiţi! Respiraţi! Respiraţi!”. Ar fi bine dacă ai putea… Mă rog, după o lungă suferinţă ţi se spune: „O mică gastrită, vă dau un regim, dar să ştiţi că alta e problema dumneavoastră, dacă vă doare burta…”. Iar tu stai să-ţi aminteşti când dracu’ ai zis că te doare burta. „Vă doare în partea de sus sau de jos?”. Hmm, acu’ce să zic, mă doare gâtul, dar dacă zice el de burtă o ştii ceva, o fi văzut ceva cu tubul ăla. „Parcă… uneori, în parte de jos… nu…”. „Aaaaaaa, posibilă boală inflamatorie pelvină sau hemoragii oculte. Trebuie să vă faceţi nişte analize. (se întoarce către asistentă) Să intre următorul!”.
Şi uite aşa, ajungi în faţa ginecologului, cu un maldăr de hârtii, la care se uită ca şi cum n-ar pricepe nimic. După o lungă tăcere, întreabă: „Bun, ce vă doare, mai exact?”. Păi, na, dacă vrea chiar aşa exact, spui: „În gât”. „Şi ce căutaţi la mine?”. Întrebare perfect logică, pe care ţi-o tot pui şi tu. Zici: „Aş fi suspectă de boală inflamatorie pelvină…”. „Asta-i altceva, domnişoară. Asta nu-i aşa de simplu. Urcaţi-vă pe scaun!”. „S-ar putea totuşi să fie o candidoză. Ştiţi am făcut destul de mult tratament cu antibiotice în ultimul timp şi, de când eram mică, am a…”. „Siiigur, candidoză!” îţi zice şi te priveşte ca şi cum: toate aveţi candidoză… Umblaţi aiurea şi apoi: cred că am candidoză. Candidoză pe dreacu’! Tu taci mâlc şi te sui pe masă. Un nou chin începe. Parcă ar vrea să-ţi scoată tot ce ai pe acolo cu mâinile goale… „Nu vă mai mişcaţi!”. Uşor de zis… „Nu, colul arată foarte bine… mda…”. Se întoarce cu spatele şi analizează iar teancul de hârtii cu care ai venit. După care îşi aminteşte de tine: „Vă puteţi da jos!”. Din nou tăcere… „Analizele v-au ieşit bine văd. Sunteţi sigură că vă doare burta?”. Să fii sigur? Să fii sigur? De ce naiba să mai fii sigur? Nu ştiu! Nu ştiu! Nu mai sunt sigură de nimic! Deci… nu-i de la burtă? „Hmm, dureri de cap aţi avut în ultima vreme?”. Daaaaa, normal că am avut, am avut şi febră şi dureri de cap şi… multe, multe dureri de cap… Ăsta-i momentul culminant, când strigi în gând: gata! şi te aştepţi să-ţi spună: da, da, e de la gât. Însă nuuu, răspunsul vine sacadat şi rece: „Poate că ar trebui să staţi de vorbă cu cineva (de parcă nu asta ai încercat să faci… ). Vă pot recomanda un… (şi cu juma’ de glas, ca şi cum mi s-ar încredinţa o adevărată taină sacră) psiholog foarte bun”.
De-acum iată viitorul! Cu o voce pe jumătate stinsă, cutremurat de febră, stai faţă în faţă cu el: Psihologul. Şi stai aici, convins că atât febra, cât şi durerea sunt consecinţele refulărilor unui eu plin de frustrări ale neîmplinirii iubirii materne. Trebuia să mă gândesc de la-nceput că mama e de vină pentru tot!
Twitter
Facebook
JULIUS
Alex Ripper
Cms
sebra
19 Noiembrie 2011 la 11:06 am
un nou autor benevol ???
19 Noiembrie 2011 la 11:12 am
Psihologia nu mi se pare o ştiinţă, ci un mambo jambo. Vă rog, cu respect, să detaliaţi porţiunea cu examenul ginecologic. Deci eraţi pe masă…
Nu, mai bine începeţi cu dezbrăcarea.
Mulţumesc.
19 Noiembrie 2011 la 11:18 am
Bravo, Iulia! bine zis & welcome! Si eu am ajuns la psiholog, pe alta filiera: stomatolog, cardiolog, neurolog. Deh, labirintul poate avea mai multe intrari
)
19 Noiembrie 2011 la 11:18 am
@camionagiu:
Doamna e nou sosita pe la noi , s-o luam usurel sa nu o speriem asa din prima
sa-i uram mai intii indatinatul bunvenit
19 Noiembrie 2011 la 11:26 am
@ela: Bravo!
Iulia, nu te speria de Camionagiu. În adâncul sufletului, e un ginecolog neîmplinit.
19 Noiembrie 2011 la 11:29 am
@camionagiu:
Ce ziceai, Camio, ca io scriu cu multe virgule?
19 Noiembrie 2011 la 11:30 am
@Cms:
Iulia , asculta-l pe Cms , stie ce vorbeste si el e doctor !!!
19 Noiembrie 2011 la 11:36 am
@ela: Mulţumesc, dar să ştii că am fost colegi de facultate!
19 Noiembrie 2011 la 11:40 am
@Cms:
Pt tine , intotdeauna cu placere !
19 Noiembrie 2011 la 11:50 am
@Cms:
Si Iulia e doctor? Deja suntem DC-MedCenter
19 Noiembrie 2011 la 11:50 am
@ela:
@Lecteriţa: Daily Cotco-Help.
19 Noiembrie 2011 la 12:02 pm
@Lecteriţa: @Cms:
DC Emergency Room ( ca tare mi-a mai placut serialul )
19 Noiembrie 2011 la 12:46 pm
@Cms: Si deci trimiteti oamenii de la un coleg la altul ca pe domnul Lazarescu, nuu?
“O sa va trimit acum la un coleg de-al meu, in Angola, pe un rig, el o sa gaseasca problema sigur!”
19 Noiembrie 2011 la 12:51 pm
@Dan1: Dr. Lăzărescu, da?
Apropo, eu acum vreo lună m-am prins că Lăzărescu s-ar putea să nu fi fost ales întâmplător ca nume pentru personajul din “Moartea Domnului Lăzărescu”. Adică Lazăr, Lăzărescu… (filmul mi-a plăcut)
19 Noiembrie 2011 la 1:13 pm
Doi medici psihiatri coboara scarile.
Unul se impiedica, cade si isi rupe piciorul.
Celalalt se repede la el si il intreba:
– Vrei sa discutam despre asta…?!…..
19 Noiembrie 2011 la 1:26 pm
Avem pe aici moldovence brunete, cu ochii albastri, sani faini, inaltime ~ 1.75 m, absolvente de medicina (pediatrie, stomatologie, medicina generala) sau farmacie?
19 Noiembrie 2011 la 1:30 pm
” – D-ule doctor sint f ingrijorat , diagnosticul d-voastra nu corespunde deloc cu cel al colegului d-voastra !
- Stiu foarte bine , mereu se intimpla asa , dar la autopsie se va vedea ca eu am avut dreptate !”
19 Noiembrie 2011 la 1:30 pm
In sala de operatie ,chirurgul catre anestezist:
– Anestezie.
– De-a noastra sau de import?
– De import.
– De import s-a terminat.
– Atunci de-a noastra.
– Nani, nani…….
Culmea răbdării: să fii român…..
19 Noiembrie 2011 la 1:32 pm
@Ciprian:
Ciprian a plecat in petzit
19 Noiembrie 2011 la 1:41 pm
@Ciprian: Avem! Vând cap tractor Iveco!
@ela: Acu’ dacă e plin de felicitari de la concursul
mânăritnemânărit… îşi pemite!19 Noiembrie 2011 la 1:42 pm
@Ciprian: Lasă-mă să ghicesc: îţi curge sânge din nas şi ai nevoie urgent de un consult de specialitate?
19 Noiembrie 2011 la 1:52 pm
Intreb asa.. pentru de Revelion
, multe se pot intampla atunci.
19 Noiembrie 2011 la 2:00 pm
@Ciprian: De ce nu pui o vorbă bună pe lângă Julius? Să te treacă şi pe tine pe lista cu autori neînsuraţi.
19 Noiembrie 2011 la 2:14 pm
Nu-mi place cum suna “neinsurat”, prefer “liber”.
19 Noiembrie 2011 la 2:35 pm
@camionagiu: Perversule!!
Poate ai vrea si un filmulet???
19 Noiembrie 2011 la 2:43 pm
„Aaaaaaa, posibilă boală inflamatorie pelvină sau hemoragii oculte.”
Ale dreaq hemoragii, şi ăstea ş-or făcut loji masonice?!
Nu te mai poţi duce şi tu, ca uomu’, la o iahnie dă fasole liniştit, dă teamă că până şi-n stomac te vei trezi cu neşte “illuminati” d-ăştia! Chiar dacă la biologie ai învăţat că masonii dă genu’ aista au dăcât formă dă panglică sau inelată şi trăiesc prin intestin, nu în stomac.
19 Noiembrie 2011 la 2:44 pm
@ErRon: Lui i-aş recomanda filmuleţul făcut la endoscopie…
19 Noiembrie 2011 la 2:50 pm
„Aaaaaaa, posibilă boală inflamatorie pelvină sau hemoragii oculte”
Daca si hemoragiile au devenit oculte in ziua de azi…
P.S. Mie mi-a aparut un pixel galben pe ecran. Da’ e galben rau! O fi de la ficat?
19 Noiembrie 2011 la 2:50 pm
@Cms:
Sadicule!
Stiu ca nu esti ginecolog, da’ ma gandesc ca ai ceva prieten/prieteni!
Un specialist de acest fel, dupa o zi de lucru in clinica, dupa 3-4 ore la cabinetul particular, si asta zi dupa zi, mai are el chef sa faca dragoste cu nevasta/amanta/rezidenta sau asistenta???
Ca eu de mult ma intreb acest lucru!
19 Noiembrie 2011 la 2:51 pm
Iulio, fata taichii, io zic că totuşi se putea mai rău:
pi… ălaginecologu’ să-i cheme direct p-ăia cu cămeşili dă forţă şi să te ducă la neşte analize mai aprofundate pă la cine ştie ce stabiliment cu duşuri reci dimineaţa, la prânz şi seara19 Noiembrie 2011 la 2:52 pm
Salutare,
Multumesc de “bunvenit”!
. Totusi, pentru cei lipsiti de imaginatie, voi rescrie textul in varianta necenzurata… pentru Playboy. Mai exista revista asta pe piata?
Am dezvoltat in timp aceasta pasiune pentru virgule. Incerc sa nu ma gandesc la explicatia psihanalitica…
camionagiu: eiii, acolo se deschide o mare zona de indeterminare, pentru a prinde cititorul; acesta va trebui, folosindu-si imaginatia, sa ia parte la alcatuirea textului
De acord cu ce ai spus despre psihologie, dar cred ca si medicina, din pacate, incepe sa-i semene.
cms: Stai linistit, Mircea! Nu ma sperii asa repede… inca…
Lecterita: Daaa, scriu cu multe virgule. Virgulita este numele meu
19 Noiembrie 2011 la 3:13 pm
@ErRon: Prieteni ginecologi nu mai am. N-am mai vrut să aud de ei că, de fiecare dată când dădeam câte un chef şi-i invitam, se apucau să povestească numai blestemăţii, şi încă din timpul mesei.
. Presupun totuşi că nu ne-au arătat şi cazurile cu adevărat “grave” 
Glumesc. Chiar nu am prieteni sau colegi despre care să ştiu că sunt ginecologi. Eu, la modulul de obstetrică şi ginecologie, am fost destul de relaxat
19 Noiembrie 2011 la 3:23 pm
@Cms: Nu ma refeream la cazuri grave!
Pur si simplu la saturatia de-a vedea, palpa, verifica toata ziua … si apoi de a-si satisface partenerele!
19 Noiembrie 2011 la 3:29 pm
Am eu prieteni ginecologi care au prieteni psihologi, care etc. Cine doreste?
cms: Mircea, sa stii ca mai am filmuletul de la endoscopie
19 Noiembrie 2011 la 3:30 pm
@Ciprian: Probabil ca sunt, dar locuiesc in Brasov.
19 Noiembrie 2011 la 3:34 pm
@camionagiu: “Psihologia nu mi se pare o ştiinţă, ci un mambo jambo”. Daca doresti, putem sta de vorba. De cand ai aceasta impresie?
19 Noiembrie 2011 la 3:38 pm
Eu am un respect deosebit pentru studentii medicinisti, dar o parere foarte rea despre doctori(majoritatea lor, nu chiar toti). Credeti ca am nevoie de psiholog??
19 Noiembrie 2011 la 3:41 pm
@lulu: Daca iti pui aceasta intrebare, esti pe drumul cel bun
19 Noiembrie 2011 la 4:07 pm
@Iulia:
Foarte bine, Iulia. Eu zic să i-l trimitem lui Julius, o să-l posteze aici cu ceva fundal sonor din Samael sau Amon Amarth…
19 Noiembrie 2011 la 4:49 pm
@Cms: Parca avea si Simona Catrina unul de-asta!
19 Noiembrie 2011 la 5:17 pm
@Dan1: Şşşt! E ca şi în cazul tatuajului, e neplăcut dar tot mai multă lume are sau vrea aşa ceva…
19 Noiembrie 2011 la 9:04 pm
@Iulia – Deci.
Ch, ch…
Aveţi şi anume virgulită acută.
Nu vă speriaţi. S-a mai înregistrat un caz şi la Şantierul Naval din Bârlad.
Se rezolvă. Dacă doriţi, eliberăm şi certificate de candidoză.
Vorbesc ca să înţelegeţi dumneavoastră.
20 Noiembrie 2011 la 12:37 am
@Cms: Bine, dar numai pe fundal Amon Amarth, altfel nu-l dau
20 Noiembrie 2011 la 1:01 am
Io am învăţat de la bunica, Dumnezeu s-o hodinească aşa: mă doare-n gât, amigdalele sunt cât nucile şi mai sunt şi pline de puncte albe = am amigdalită. Care se tratează creştineşte cu sare grunjoasă cu care se freacă sus numitele organe. Şi după o gargară cu sare.
Amin! Şi uite aşa nu mai ajung la doctor psiholog. Se cheamă gândire out the box şi evitarea labirintului.
20 Noiembrie 2011 la 1:32 am
@Belle d”Imagination: Adevăr, grăit-ai! Da’ sarea să fie neiodată, musai! D-aia grunjoasă, ca la bunica acasă! Direct din salină!
P.S. ‘Ţe-ai dreacu’ cu toate box-urile şi medicamentele voastre din laboratoarele pământului, care vreţi să mai faceţi voi, bani, mult, pe amigdalele noastre!
20 Noiembrie 2011 la 1:41 am
@Belle d”Imagination: cu bere nu o merge, daca oi pun sare pe gura halbei?
20 Noiembrie 2011 la 1:46 am
@Ciprian: Merge, cum nu? Da’ numa’ sa fii sanatos dinainte!
20 Noiembrie 2011 la 2:05 am
@Belle d”Imagination: Dar ce te faci când păţeşti lucrurile astea iar şi iar şi iar? Că uite ce zice Iulia: “Bunăoară, după câteva luni de amigdalite repetate, care nu mai cedează la nimic, te gândeşti că ar trebui să consulţi un ORL-ist”. Iar ăştia care am fost cândva studenţi la Medicină suntem şi mari ipohondri (îl introduc aici şi pe Julius, chiar dacă a făcut altă facultate) şi ne gândim la tot soiul de minuni, cancere, boli rare şi alte fenomene prietenoase.
20 Noiembrie 2011 la 2:16 am
@Cms: Lucrand cu copii cu nevoi speciale, iti dai seama ce obsedate suntem noi, ca viitoare mamaici???
20 Noiembrie 2011 la 2:21 am
Eu de fiecare data cand sunt racit, cand am febra beau o bere si-mi trece.. setea.
20 Noiembrie 2011 la 2:22 am
@Ciprian: Nu-i mai eficient vinul fiert??
20 Noiembrie 2011 la 2:25 am
Dar vinul fiert nu tine de sete. Il beau asa.. sa am ocupatie, sa ma incalzesc cand vin iarna de la o bere, sa nu se oţetească vinul, e un fel de hobby..
20 Noiembrie 2011 la 9:47 am
@Iulia:
Iulia, bun venit! ma bucur ca se face, incet-incet, si gashca de fete aici
pentru elucidarea amigdalitei e foaaarte simplu
***
amigdalita: aceasta inflamatie, uneori foarte dureroasa, face dificile 2 lucruri: deglutitia (inghitirea) si vorbitul (actiunea de a face sa iasa). Originea infectioasa califica faptul ca posibila cauza este exterioara. Suntem in prezenta unei dificultati clar exprimate. Avem ceva de-a lungul gatului, fie ca avem dificultati in a inghiti, fie ca avem dificultati in a ne exprima si uneori chiar ambele. In orice caz este vorba de de o cauza exterioara! Vina revine altuia. Ce a facut sau ce a spus si ne e greu sa inghitim? Ce nu reusim sa spunem? Lateralitatea dreapta sau stanga a amigdalei mai afectate, desavarseste sensul acesteia dandu-i o simbolica feminina sau masculina. Complicatiile cardiace sau renale eventuale simbolizeaza impactul violent si profund a resentimentului, fie la nivel emotional (inima), fie la nivelul structurii profunde (rinichii) ca in cazul unei pierderi a convingerilor, a increderii sau a iluziilor. Faptul ca amigdalele sunt organe limfoide adauga un grad suplimetar de subtilitate si de profunzime sensului initial.
***
20 Noiembrie 2011 la 6:14 pm
@Cristina: sunt curios ce zici la o apendicita
20 Noiembrie 2011 la 9:12 pm
@Cristina: Într-adevăr, acesta este adevărul absolut. Dar ca să ajungă la el, Iulia a avut de efectuat o călătorie iniţiatică, presărată cu întâlniri şi personaje pline de semnificaţii mitologice. De exemplu, endoscopul care intră pe gâtlej poate fi considerat balaurul clasic din basme, care nu poate fi învins decât prin asimilare, prin consumarea şi interiorizarea răului (după cum ştim, endoscoapele clasice sunt de culoare neagră, culoarea întunericului, a abisului; nu cunosc cazuri de astfel de aparate vopsite magenta sau bordo). Numai aşa, cunoscând natura răului, eroina noastră poate face în sfârşit diferenţa dintre bine şi rău, dintre viaţă şi moarte. Trecând peste celelalte întâmplări, mă opresc la episodul final: trecerea hotarului, pătrunderea într-o nouă dimensiune, scopul ultim, pentru care este necesară biruirea străjerului, cerberului, vameşului, pe scurt, a mogulului Julius, “Cel-care-scoate-poantele-din-text”. Finalul e ca în basme: 105 like-uri (până acum) la debut.
20 Noiembrie 2011 la 10:47 pm
@Cms: Scuza-ma
don doctordon comisar, simizeriaporcariade mi-o bagara mie pe gât la bronhoscopie, cum se cheama bre?20 Noiembrie 2011 la 10:49 pm
@Dan1: Ăăă, bronhoscop?
21 Noiembrie 2011 la 12:56 am
@Dan1: Ce culoare avea?
21 Noiembrie 2011 la 2:03 pm
@Cristina:
foarte interesanta hermeneutica amigdalelor.
@Cms: tu ai ceva cu endoscopul. te tot iei de el
25 Noiembrie 2011 la 11:16 am
E chiar logic.