Românii împotriva utilajelor, din cele mai vechi timpuri până în ziua de azi
Iritat de insistenţele lui Antonescu care îi tot cerea tancuri, Hitler i-a spus într-o bună zi unui consilier: „Românilor am să le dau triciclete şi cărucioare pentru copii, nu tancuri germane”. Ştia el ce ştia: pentru români mecanismele nu sunt destinate utilizării conform specificaţiilor tehnice. Orice fel de utilaj încăput pe mâna unui român reprezintă o provocare şi orice maşinărie devine un posibil record: dacă are performanţe maxime la 4.000 de turaţii, atunci este clar că la 8.000 de turaţii va avea performanţe maxime duble! (plus că inginerii care au proiectat motorul respectiv sunt în mod clar nişte înghesuiţi; de ce l-au mai făcut să meargă la 8.000 de turaţii, doar ca să îţi spună să îl foloseşti la 4.000?).
Să nu-i spuneţi niciodată unei soacre din România că maşina de spălat nu poate spăla covoare şi apoi să plecaţi de-acasă. Este ca şi cum ai învăţa un copil să aprindă chibrituri şi apoi îi spui să nu se joace cu ele. Dacă îl mai şi laşi singur, să nu te miri când se aud sirenele pompierilor. La fel şi cu soacra: va îndesa covorul în maşina de spălat şi o va porni pe programul de fiert rufe albe. Nu ai dreptul să te plângi că va trebui să o arunci: şi dacă maşina de spălat putea totuşi să spele un covor?!?!
Am fost fascinat de acest dispreţ faţă de orice fel de utilaje. Muncitorii, maiştrii, mecanicii şi orice fel de alte fiinţe care au de-a face cu roţi dinţate par să le duşmănească din tot sufletul. Chiar şi printre ingineri se găsesc unii care urăsc specificaţiile tehnice şi regimul de exploatare. Normele de protecţia muncii sunt nişte plictiseli provenite din frustrările unor obsedaţi care nu ştiu să înlocuiască siguranţa unui strung cu un cui sănătos de oţel capabil să ardă bobina electromotorului şi să scoată strungul din funcţiune pentru foarte multă vreme.
Am încercat să găsesc o explicaţie pentru acest dispreţ suveran faţă de orice fel de mecanism. Nu am nici o îndoială că provine din orientarea către spiritualitate a poporului român. Mecanismul nu este destinat utilizării în anumiţi parametri – el de fapt reprezintă un mijloc pentru cucerirea unei noi culmi. Această orientare spre spiritualitate şi acest dispreţ faţă de utilaje sunt evidente chiar în gramatica limbii române, mai precis în modul impersonal. Muncitorii români vor spune întotdeauna cu seninătate şi o umbră de satisfacţie: „s-a stricat!”. Niciodată nu va spune un muncitor: „am executat această acţiune interzisă de normele de utilizare care a dus la defectarea utilajului”. Nu. Va spune zâmbind: „s-a stricat!” Zâmbetul provine din bucuria înfrângerii utilajului.
Plus că este vorba de tradiţie. În timpul cruciadei de la Varna (1444), pe meleagurile româneşti a venit tocmai din Brabant cavalerul de Wavrin, care a adus cu el o galeră şi patru tunuri. În timpul asedierii cetăţii Giurgiului cavalerul de Wavrin a pus cel mai mare tun de pe galera sa să tragă în zidurile cetăţii, iar valahii ţopăiau de bucurie când fiecare ghiulea trasă lărgea crăpătura din zidul cetăţii. La prânz, occidentalul cavaler a întrerupt lucrul şi a plecat la masă, iar la comanda bombardei a rămas voievodul Vlad Dracul (tatăl lui Vlad Ţepeş). Dar să lăsăm cronica să ne spună ce s-a întâmplat mai departe: „Şi atunci domnul Regnault de Comfide, care prânzea cu seniorul de Wavrin îi spuse: Acest român va pune bombarda noastră să tragă atât de des încât va plesni; ar trebui să trimitem vorbă acolo să o lase să se mai răcească şi să nu mai tragă până nu vă veţi reîntoarce. Dar mai înainte ca trimisul să fi putut sosi, românul a mai pus iar să tragă şi au plesnit două dintre cercurile bombardei care au ucis doi marinari, oameni de ispravă şi bărbaţi viteji în felul lor, care mult au fost plânşi şi căinaţi”.
N-am nici o îndoială că Vlad Dracul l-a întâmpinat pe cavalerul de Wavrin cu un zâmbet larg: „S-a stricat!”
Stefan cel Mare le vorbeste razesilor inainte de lupta cu turcii:
-Razesi, maine la orele 8:00 am avem lupta cu Osman si armata lui , asa ca sa veniti toti cu sabii, furci, coase si ce mai aveti pe-acasa ca sa tinem piept dusmanului.
Ba, da sa veniti, c-am vorbit cu omu’!
Si beeeee(ca sa citez pe cineva) 🙂
Componentele electronice functioneaza cu fum, cand a iesit fumul din ele nu mai functioneaza …
Zice bine domnul Damian. Nu ca altii…
Si-a cam luat ţeapă cavalerul de Wavrin! =))
te inseli : muncitorii romani nu spun ” s-a stricat” , spun :
” Tu-i mortii ma-sii de masinaria dracului si baga-mi-as in aia de au facut asa o rabla , ca IAR s-a stricat ” !!!:D:D:D
Un vecin de-al meu avea săracu’ o vorba. “Unde neamţul pune şurub românul îl desface şi-l înlocuieşte cu sârmă”
Cred ca Vlad Dracu a mai adaugat imediat: “lasa Sefu’ ca merge si asa”.
Dacă ne-ar fi dat Hitler tancuri nemţeşti, insurecţia de la 23 august ar fi scurtat războiul cu cel puţin 7, poate chiar 8 ani.
@mih: Si a legat bombarda c-o sârma!… :))
Domnu’ Damian, va referiti cumva la Julius si la utilajul Peugeot ? =))
Io n-am prea înţeles care valahi ţopăiau de bucurie când fiecare ghiulea lărgea crăpătura din zidul cetăţii. Ăia din galeră sau cei din cetatea Giurgiului?…
Vlad Dracul pe naiba! Vad ca pe blogul asta toata lumea are obsesii pentru Vlad Petreanu. Numa el strica lucruri asa
@ela: toata pledoaria e un pic mai elaborata daca masina respectiva e cumva facuta in Franta =))
Pentru cei care nu stiu bancul cu bilele:
In cadrul unui experiment un neamt, un japonez si un roman sunt incuiati in camere inchise ermetic, fiecare avand 2 bile metalice. A doua zi sunt verificati de cercetatori pentru a vedea ce au facut cu bilele.
Neamtul: – Am facut din cele 2 bile un sistem de predictie a vremii bazat pe electromagnetism.
Japonezul: – Am facut dintr-o bila un radio si un telefon mobil din cealalta.
Romanul: -Care bile? Alea pe care mi le-ati dat ieri?! Aaa.. pai pe una nu o mai gasesc si cealalta s-a stricat.
@andryusha: In galera nu erau vlahi, ca o scufundau si p-aia; gaseau ei un banc de nisip pe Dunare de care s-o dea. Nici in cetatea Giurgiului nu erau vlahi, ca ar fi cazut zidul de la prima ghiulea.
Sigur erau in spatele bombardei, minunandu-se si zicand: Ieeete bah cum sa duceee!! Hai laaaasa-ma si pa mineeee 😀
Pentru o versiune mai romanţată a stricării bombardei cavalerului de Wavrin, recomand “Masca burgundă”, de Ion Ochinciuc. Să vedeţi ce fac românii acolo (mie mi-a plăcut cartea)! 🙂
asta explica celebra faza in care Becali isi repara Maybach-ul cu o ranga, un pic ruginita :))
@ThoR: muma lor de frantuzi , nimic nu stiu ,
putain , bordel de merde :D( M3bis , nu ma baga la umbra si-ntristare ):D
@Rada Vezi ca romanul din bancul tau are ceva singe de neamt in el. Unul get beget nu ar spune “…pe una nu o mai gasesc …”, pentru ca implica o oarecare implicare.
Exprimarea corecta e “una s-a pierdut si una s-a stricat”.
@Daniel: și a treia a trecut în neființă… alături de Vasile Bodonea!!! 😀
@Daniel: 😀 😀 Mai greseste si el 😀
~x(~x(~x(~x(~x(~x(~x(~x(~x(~x(~x(~x(~x(~x(~x(~x(~x(~x(~x(
NU se mai zice din anul Domnului doo mii şi şease ani, luna lui marte ”protecţia muncii”. Atunci onoratul parlament a dat în folosinţă spre recunoştinţa noastră fierbinte legea 319/ 2006 care stabileşte folosirea termenului de Securitate şi sănătate în muncă!
Nu vreti voi sa vorbim despre altceva? Ca am asaaa, un fel de tulburare, cand aud de instructiuni si regim de utilizare. Va prezint instructiunile senzorului de temperatura ambientala:
Pentru a reseta 30 de secunde dupa ultima intrare se face,
controller mode. controlerul va părăsi modul de intrare. În acest caz ultimele modificări făcute de comutare nu vor fi salvat.
Dupa ce am citit asta, am aruncat senzorul peste garaj, ca pe dintii de lapte
@Lecteriţa: Asta scris de Yoda estem bre! =))
=)) Si, bheeeiii! Bombarda ajunsa pe mana romaneasca e mica, dar viteaza! Bombardeste tot ce misca si nu zice ca se preda!
P.S. Bah, ce fasole misto facui! Si ciorba. Si mancare.
[…] spuneam nu demult că părerea lui Hitler despre soldaţii români nu era cea mai bună. La un moment dat Führerul a spus că îi va da lui […]