Postul nu e post destul

Întâlnirea de la miezul nopţii, cu DJ O’Cotco

Gaelic Storm – Scalliwag

Share:

11 comments

  1. dyers_eve 15 September, 2011 at 00:47

    Piesa asta merge cu un film pe care l-am vazut de curand:
    “The Englishman Who Went Up a Hill But Came Down a Mountain”.

  2. Ana 15 September, 2011 at 00:57

    Asa, si? ;)) http://www.youtube.com/watch?v=bUkpE16b56g&feature=fvst

  3. Cms 15 September, 2011 at 01:19

    Sau merge cu versurile astea (poezia nu-i a mea, e a lui Nenea Tolkien) 🙂

    La poala unui deal bălan
    E veselul, străvechiul han,
    Unde-i o bere aşa de bună
    Că pân’ şi Omul de pe Lună
    Bău cât într-un an.

    Rândaşul are un motan,
    Bun ceteraş, bun beţivan,
    Ce-şi plimbă-arcuşul lui frumos
    Ţipând în sus, jelind în jos,
    La mijloc, de aman!

    Un căţelandru mai hazliu
    Are năstruşnicul hangiu,
    Care- ntre veseli muşterii
    Adună tot ce se zvoni,
    Vânând până târziu.

    Mai au şi o vacă-ncornorată,
    Mai mândră-n coarne nu se vede!
    Numai când muzica o-mbată
    S-o vezi cu coada ridicată,
    Dansând prin iarba verde.

    Şi, ah, în şiruri nu vă mint,
    Blide şi linguri de argint!
    Două-s pentru duminică –
    Şi apoi să-i vezi, de sâmbătă, cu grijă lustruind!

    Bea straşnic Omul de pe Lună,
    Motanul plânge, blidul sună,
    Căţelul dă din coadă, iată,
    Şi în grădină, vaca beată tot ţopăind nebună.

    Dar Omul… să-i mai umple olul!
    Apoi s-a dus de-a rostogolul
    Sub masă, şi visând la bere
    Dormi, iar stelele-n tăcere
    Pe cer ii dau ocolul.

    Rândaşul, plin de-ngrijorare,
    I-a spus motanului, îmi pare:
    În Lună caii albi nechează
    Şi el e mort de beat sub masă,
    Şi soarele răsare!

    Şi atunci motanul prinde, frate,
    Să scârţâie pe deşelate –
    Hangiu-n spaima lui nebună,
    Strigă la Omul de pe Lună:
    E trei şi jumătate!

    Şi mi-l legară fedeleş,
    Şi-n sus pe coastă fără greş,
    Spre herghelie-n luna clară
    În grabă mare-l înălţară,
    Cu toţii înţeleşi!

    Iar vaca ţopăia nebună,
    Şi cetera ţipa din strună,
    Şi câinele urla pustiii
    Şi se treziră muşteriii
    Să joace împreună!

    Vaca trecu pe Lună-n sus,
    Şi corzile, poc, poc, s-au dus!
    Blidul de sâmbătă zbura
    Şi lingura pe urma sa,
    Cum alte zboruri nu-s!

    Luna sfinţi în umbre rare
    Când soarele din depărtare
    Suia, când toată-această ceată
    Se întorcea în paturi, beată,
    Privind-o cu mirare!

  4. Insignifianta 15 September, 2011 at 01:34

    Deci, e prea pe repede inainte pentru mine. Deci, mai lent nu se poate? Deci, e prea sprintara aceasta melodie! Deci, baaa! Las-o dracu’ mai incet! :))

  5. Bear Grylls 15 September, 2011 at 09:05

    Multumesc,imi place mult.Because I gonna have a long and busy day.

  6. green 15 September, 2011 at 15:58

    Ce cantecel dragalash 🙂 mi-aduce aminte de Shanneyganock
    @Cms: super-like!! ai un link pentru versiunea engleza cumva?

  7. Cms 20 September, 2011 at 11:48

    @green:
    Scuze, acum am citit comentariul tău. Uite aici:
    http://tolkien.cro.net/talesong/merryinn.html
    Iar pentru toate poeziile din carte, aici:
    http://www.cep.unt.edu/songs/tolkien.html

  8. l@ura aka green 20 September, 2011 at 22:16

    @Cms: multumesc foarte mult!!
    fara prea mare legatura, am avut nevoie zilele trecute de citatul cu drumul si am dat peste alta chestie draguta: Still round the corner there may wait, A new road or a secret gate.
    cum am spus – Tolkien rulz

  9. Cms 20 September, 2011 at 22:30

    @l@ura aka green:
    Cu plăcere! Dar şi traducerea românească e frumoasă, Ion Horea a făcut treabă bună. De pildă, îmi place mai mult versiunea românească a cântecului lui Bilbo la plecarea lui Frodo din Rivendel:

    Stau lângă foc şi mă gândesc
    la tot ce-n viaţă am văzut,
    la câmpul plin de flori şi fluturi
    din verile care-au trecut;

    La funigei, la foi pălinde
    prin toamnele de oarecând,
    cu soare argintiu şi ceţuri
    şi vântu-n părul meu bătând.

    Stau lângă foc şi mă gândesc
    la lumea care va să vie,
    la câte ierni, la primăveri
    ce nu-mi vor mai fi date mie.

    Căci multe sunt pe care încă
    nu le-am văzut şi nu le ştiu,
    din primăveri cu-atâta verde-n
    păduri sub cerul străveziu.

    Stau lângă foc şi mă gândesc
    la cei ce-au fost şi nu mai sunt,
    şi la acei ce or să vină
    când eu voi fi de mult pământ.

    Aşa mă poartă gânduri iară
    prin timpurile celor duşi,
    aştept s-aud iar paşi afară
    şi voci ce-ngână pe la uşi.

  10. l@ura aka green 21 September, 2011 at 22:18

    carpe diem 🙂
    da, e foarte frumos; saracu’ Bilbo…

  11. day 1 « dear diary 21 September, 2011 at 22:49

    […] (VIA) […]

Leave a reply