Fratele Andryusha practică dreapta socotinţă
Andryusha
Răpăitul uşor al ploii îl trezi pe fratele Andryusha cam pe la orele 5 dimineaţa. Era o sâmbătă de septembrie, zi pe care familia o hotărâse a fi perfectă pentru cules via. Alarma era setată la 6:45, plecarea stabilită la 8:00, ceasul arăta 5:02, iar fratele Andryusha era perfect treaz şi nu mai putea face nimic pentru a schimba acest lucru.
“N-a mai plouat de o lună dar, desigur, azi era musai! Mamă, ce baftă am…”, se ambală puţin fratele Andryusha, în sinea lui. Aducându-şi aminte însă, la timp, că ploaia este în mâinile Domnului, iar fratele Andryusha ţinea mai mult ca la orice să aibă o relaţie specială cu El, se mai calmă. „Poate este o modalitate a Domnului de a-mi transmite ceva”, începu să se consoleze.
Pasionat de lecturi duhovniceşti, fratele Andryusha se mândrea că reuşise să înţeleagă una din regulile de bază ale vieţii spirituale. Sau, poate, avusese norocul să nimerească o carte scrisă într-un grai mai curat decât altele, ori tradusă mai bine, cine ştie?
„Regula numărul unu este să nu-ţi laşi niciodată subiectivismul să ia hotărâri în locul tău. Trebuie să te obişnuieşti ca orice lucru, cât de mic, cât de neînsemnat, să-l treci prin filtrul discernământului duhovnicesc, luminat de har. Chiar şi adevărurile de credinţă cele mai evidente nu trebuie niciodată luate ca de la sine înţelese ci trebuie mereu meditat asupra lor, astfel desprinzându-se permanent noi şi noi înţelesuri, chiar şi din aspectele cele mai banale”. Asta citise fratele Andryusha pe undeva şi asta era ceea ce practica el cu cel mai mult sârg.
„Oare ce-o fi vrut să-mi spună Domnul cu ploaia asta? Să nu mă duc la cules?”, îşi începu fratele Andryusha matinalul exerciţiu de meditaţie.
***
După amiază, deja istovit de efortul fizic neaşteptat de intens, fratele Andryusha înţelese, în sfârşit, de ce-i dăruise Domnul o ploaie răcoroasă exact în ziua culesului. Zece minute de Soare arzător, iţindu-se obraznic printr-o spărtură din nori, au fost de ajuns pentru ca ocazionalul culegător de struguri să priceapă pe propria-i piele diferenţa dintre o zi toridă şi una răcoroasă. Smerit, şi-a plecat fruntea spre pământul ce rodise – în duşmănie, parcă – atâta poamă că părea că nu se mai termină şi mulţumi Creatorului pentru purtarea Sa de grijă. Apoi mulţumi şi autorului acelei cărticele pline de înţelepciune, în filele căreia găsise calea către Adevăr.
***
Poate s-ar găsi şi cârcotaşi, printre cititori, care să murmure şi să clatine din cap la adresa celor scrise mai sus.
– Cum, domnule, vor gândi aceia, revoltaţi, adică vreţi să spuneţi că Domnul a dat ploaie peste o jumătate de judeţ numai pentru că fratele Andryusha avea de cules câteva rânduri de vie la socru-su în curte?!
Acestor necredincioşi, smerit, fratele Andryusha nu ar îndrăzni să le spună adevărul. Îndoiala lor îl tulbură. Glasurile lor vehemente îl fac să roşească. Dacă ar fi croit după alte măsuri, dacă n-ar fi atât de timid, poate că fratele Andryusha le-ar putea răspunde unora ca aceştia după cum o merită:
– Desigur că n-a plouat numai ca să pot eu să culeg… Adevărul e că a plouat şi ca să vă strice vouă socotelile, necredincioşilor!
…după care fratele Andryusha scrise acest text atît de mișto, încît suspectez că e scris sub divinul efect al unui vin de anu’ ăsta. Păi, dacă a dat Dumnezeu struguri mulți anul ăsta, ce altceva putea să facă un biet om ca fratele Andryusha, decît să primească darul Domnului?
@Ina_adevarata
Adevar graiesti, textul e fain.
Da’ Ina tata, fratele Andryusha fuse la cules de struguri, nu direct de vin divin cu care sa se poata inspira. Si dureaza oleaca pina srugurii devin vin…
Ori poa’ nu stiu eu si bunul Dumnezeu l-a milostivit pe fratele Andryusha cu minunatul dar de a transforma mustul in vin imediat dupa stoarcere?
@Ina_adevarata: @AghiutaGol:
Vinul de anul ăsta s-a terminat de acu’ două luni… 🙁 În schimb, am primit o licoare miraculoasă, un fel de ţuică dar fără damful specific, licoare pe care mi-o prepar cu puţin Pepsi şi astfel mă amăgesc până s-o isprăvi fermentatul…
nu mai știu exact cartea de unde am luat înțelepciunea să nu mă uit la ceas dacă mă trezesc în toiul nopții. 6:45 scrie, acela e momentul potrivit 😀
Ihi, deci in concluzie Steaua rulz!
Parca N.A. zise bancu’ ala cu “…si pe o raza de 20m înjurul meu ploaia a stat” =))
@andryusha
Nu spurca bre bunatate de licoare sfinta cu chimicalele necuratului!
Ce-i drept, sambata a fost zi buna pentru cules strugurii.
@Fratele Andryusha: da’ bere, bere stii sa faci? 😀
@AghiutaGol: Păi aşa lupt eu cu necuratul: cumpăr câte puţin, până îi secătuiesc puterile… =))
@Rada: Eu nu ştiu nici vin să fac, darmite… Mai mult consum, păcătosul de mine. 🙂
@andryusha: Un roman adevarat strange pufoaica de gat pana spune tot!
@Dan1: Nu l-a zis N.A. dar acum vrea si ea sa-l auda, ca ai facut-o curioasa :))
Am cules şi eu via sâmbătă. N-a plouat şi tot culesul a fost o plimbare foarte plăcută prin vie, prin grija consătenilor, care au avut grijă să mi-o culeagă înaintea mea. Abia mi-a rămas şi mie să umblu un butoi de must. Asta cum se interpretează frate Andryusha? Că trebuie să o las mai uşor cu paharul?!
Frate Andryusha, incepe sa-mi fie tare drag de tine dupa cat te-au tarnuit ateii in ultimul timp! Ca-mi place cum respiri adanc, sa nu te enervezi, si incerci sa-ti explici punctul de vedere 🙂
Vezi ca esti dator si cu articolul despre sedinta cu parintii, il asteptam!
@N.A.: Era cam asa:
Un arab, un indian si un evreu discutau despre minunile facute de Divinitate pentru a-i ajuta.
Indianul : La noi ploua de 2 saptamani si atunci m-am asezat in genunchi si m-am rugat. Si, minune: pe o raza de 20m in jurul meu a stat ploaia.
Arabul: Eu mergeam cu camila prin desert, a trebuit sa cobor sa-mi rezolv nevoile, camila a fugit si 2 zile am mers fara apa. Am inceput sa ma rog si dupa ceva timp a inceput sa ploua pe o raza de 20m in jurul meu.
Evreul: Eu ieseam din Sinagoga, de la slujba, si vad in fata mea, pe trotuar un portofel ce plesnea de bani. Si m-am rugat: “Doamne, nu e bine, fereste-ma de pacatul de a fura azi, sambata, in zi sfanta. Apara-ma Doamne.” Si pe loc, pe o raza de 20m in jurul meu s-a facut miercuri.
@Rada: =)) =)) saru’mana. Acu’ imi dau seama ca-l stiam. Bun banc! =))
@N.A.: Normal ca-l stiai. Doar tu l-ai postat prima data. =))
@camionagiu:
De câte ori românul din mine întinde mâna după sticla cu pufoaică, ungurul din mine îi dă cu ceva în cap românului, polonezul din mine îl strânge de gât pe ungur, tătarul se urcă pe cal şi chiuie în jurul lor, iar celelalte neamuri din mine îşi fac cruce şi zic: “Doamne fereşte, parcă trăim la balamuc!” =))
să ştii că vreau să beau din vinul ăla.
@costin:
Poate a venit vremea să te împrieteneşti cu domnul poliţist? 😀
@N.A.: După masă este a treia şedinţă cu părinţii. (Pe una am sărit-o, altfel ar fi fost a patra). Nu mai am puterea necesară, o las pe doamna Andryusha să lupte cu morile de vânt…
@Cougar:
Şi eu. Te anunţ când se opreşte din fiert. 🙂
@andryusha: Bag seama personalitatea multipla devine un trend pe D.C. . =))
@Cristi: Poate-l trece administratorul si pe el cu mai multe persoane la întretinere! :))
@all:
Pe blogul Fratelui Andryusha, povestea se termina un pic altfel, chiar mai bine decit aici. Acolo, adevarata fire iubitoare de oameni a Fratelui Andryusha iese la iveala ca untdelemnul sfintit deasupra apei 🙂
@Cristi:
La mine e invers: aceeaşi personalitate, mai mulţi indivizi. =))
@andryusha: Lucru absolut normal la Arhitecti. Nu stiu la Constructori sau la Electronisti cum sta treaba, dar la Arhitecti e absolut normal. Am mai intalnit cazuri.
P.S. Nici la Dirijori nu prea mi-e clar. Nici la Protosingheli. Nici la Comandanti de Nave.
@andryusha:
=)) “Vinul de anul ăsta s-a terminat de acu’ două luni…”
– amice, nu bei cam mult? Văd că ești la al optulea pahar!
– nu dom’le, io beau un singur pahar pe zi!
– ?!?
– ăsta e paharul din 23 iunie 2027.
@Insignifianta: Explicatiile lui Tzica ar veni manusa in acest moment prezent.
Vinul de anul ăsta pe care l-am primit eu, că cea mai mare parte se pierde prin evaporare.
Frate andryusha, foarte fain text!
Cea mai pe inteles mi se pare concluzia finala!:D
@ErRon:
Acolo a intervenit pana Maestrului, de unde şi claritatea. =))
@andryusha: și eu ce naiba să zic: după mamă se rătăci în mine ceva sânge de bulgar, după tată, ceva sânge de rus, și dacă mă uit în oglindă, sunt așa de pistruiat și cu fața așa de ”din unghiuri” că s-ar putea să am și ceva sânge de evreu în mine… :))