Top 10 jocuri din comunism (2)
Camionagiu
ŢARĂ, ŢARĂ, VREM OSTAŞI!
Am iubit acest joc! Bărbătesc, nobil în idee şi fulgerător în acţiune. Două grupe de copii stăteau faţă în faţă, la 10-15 metri una de alta. Unii strigau “ŢARĂ, ŢARĂ, VREM OSTAŞI!” , iar ceilalţi răspundeau: “PE CINE, PE CINE?”. “PE IONEL!”. Şi atunci Ionel se desprindea din grupul lui de soldaţi în aşteptarea chemării în linia întâi şi alerga din toate puterile spre ceilalţi copii care se ţineau de mâini, formând o blocadă prin care Ionel trebuia să nu treacă. Scopul era ca Ionel să rupă lanţul mâinilor şi atunci, după ce îşi demonstra astfel puterea, era luat în cadrul echipei şi astfel armata se mărea.
Eram foarte temut la acest joc, datorită tacticii mele inteligente.Când îmi auzeam numele îmi luam avânt şi fugeam întâi normal, cu ochii spre un punct dintre doi copii mai zdraveni. Deodată îmi schimbam alergarea, băgam capul înainte, îmi schimonoseam figura făcând-o cât mai criminală şi mă uitam la cea mai slăbuţă fetiţă din şir. Care, invariabil, era atât de îngrozită de venirea mea, încât dădea drumul la mânuţă, să nu i-o rupă nebunul, şi treceam victorios şi imbatabil printre mâinile speriate, ca printr-un arc de triumf.
FAŢIA ASCUNSELEA
După ce ani de zile am pronunţat aşa, FAŢIA, mama a binevoit să-mi spună că nu e bine, ci trebuie „v-aţi-a”, de la „v-aţi ascuns, copii?”. Dar eu tot faţia îi spuneam şi toţi prietenii mei la fel.
Un copil stătea cu feţişoara ascunsă în palme la un zid, numărând până la 10. Ceilalţi trebuiau să se ascundă, cât timp numărătoarea era în curs. Apoi copilul care numărase căuta să-i găsească pe ascunşi, iar când vedea câte unul începea o fugă pe viaţă şi pe moarte spre locul unde se făcuse numărătoarea. Cel care ajungea primul în acel loc „scuipa”, adică mima că scuipă pe perete şi câştiga astfel jocul. Cel care pierdea „se punea”, adică trecea la numărat şi căutat.
Jucam destul de des jocul şi îmi plăcea, dar asta numai până am ajuns să locuiesc în Câmpulung Moldovenesc. Furau moldovenii, pardon, bucovinenii (căci se oprăresc rău dacă le zici moldoveni) de rupeau, era practic imposibil să joci cu ei. Nici nu făceai bine doi paşi încercând să te ascunzi, că cel care număra trăgea cu ochiul. Le-am ţinut o adevărată prelegere etică, am scuturat în capul lor toată echitatea socialistă pe care o auzisem la şcoală, am încercat să îi determin să nu mai fure, ca să putem juca. Imposibil. Se hlizeau la mine când mă dădeam de ceasul morţii cu explicaţii de genul:
– Care mai e frumuseţea jocului dacă ştii unde sunt?, şi apoi se uitau iarăşi furişat, printre degete.
CARTOANE
Se rupeau feţele unei cutii de chibrituri şi se puneau într-un cerculeţ trasat cu creta. Apoi, de la o oarecare distanţă, copiii aruncau un lanţ târâş pe jos, cu scopul de a scoate cartoanele din cerculeţ. Cel care reuşea să le scoată, le şi lua. Era o întreagă chestiune bancară, cu parităţi, curs valutar, cartonaşele nu aveau valori egale, se făceau calcule: un carton de la chibrituri chinezeşti este egal cu 5 de la chibrituri Brăila şi aşa mai departe. Unii copii veneau cu cartoane de la chibrituri din vestul Europei, erau adevărate comori.
La un moment dat aveam o pungă de plastic mare plină cu cartoane, pe care le ţineam în seiful meu – dulăpiorul de la baza cuierului.
Şi lanţul era foarte important în acest joc, nu numai îndemânarea. Cele mai apreciate erau cele de motocicletă – însă foarte rare – şi aceste lanţuri, auncate cu pricepere, aveau capacitatea să scoată toate cartoanele din cerculeţ şi să te îmbogăţească pe loc. Am avut un lanţ obişnuit, din zale, dar foarte lung, abia îl căram şi icneam de durere la fiecare aruncare. Dar aşa, cu sudoare, am făcut averea din cuier. A fost frumos.
BABA
Într-o zi, ieşind afară, îl văd pe Răzvan alergând de nebun cu un bidon de plastic de la PECO în braţe. Juca BABA – un fel de rugby combinat cu fotbal, dar care se juca nu cu mingea, ci cu un bidon de la uleiul de maşină. Punea bidonul jos şi îi trăgea un şut de se ducea zeci de metri şi mai mulţi copii fugeau după el, ca după o comoară. Care îl prindea, fugea o bucată cu el în braţe, apoi îl punea jos şi-l degaja iarăşi.Asta în condiţiile în care părinţii îşi luau de la gură ca să le cumpere copiilor mingi. Cam toţi aveau mingi, unii de 18 (lei), alţii de 35, iar copiii de securişti din Domenii aveau mingi de piele, de 300.
Însă BABA era pentru Răzvan cel mai frumos joc.
RAŢELE ŞI VÂNĂTORII
Era un fel de handbal combinat cu oină şi fără bâtă. Mai mulţi copii stăteau în şir – raţele pe lac – iar unul cu mingea, în faţa lor, la 10 metri, urmând să arunce în care nimerea. Copiii-raţe săreau pe loc şi se scălămbăiau în toate felurile, astfel încât să fie mai greu de nimerit. Era un joc frumos, până luai o minge în faţă, ceea ce se întâmpla destul de des. Iar fetele nu iubeau deloc chestia asta, n-am priceput de ce. Toante.
[…] 1 episodul 2 This entry was posted in diverse, fun. Bookmark the permalink. ← Cati cred in tine? Tu in […]
@Camio: sa stii ca la “Fatia Ascunselea”, moldovenii chiar sunt imbatabili. O fac atat de bine incat trebuie sa scotocesti toata tara dupa ei. Vr’o 50 de mii am dibuit numai eu, pe aici, prin C-ta 😀
Mda…Dupa cum zicea cineva pe twitter: in 2011 vezi in fata blocului mai multe retele Wi-Fi decat copii.
A amintit cineva de “Omul negru”. Stiu ca se faceau niste incantatii: “Ora 1 a venit, omul negru n-a venit, Ora 2 a venit, omul negru n-a venit” … pana la o anumita ora cand “Ora X a venit, omul negru A VENIT!!”
Si aici inceputul de alzheimer incepe sa-si spuna cuvantul. Parca o luam la sanatoasa. Dar care era finalitatea nu mai stiu. Mai stie careva regulile?
[…] Top zece jocuri în comunism, pe Daily Cotcodac. […]
Intreba Camio daca aveam si jocuri sexuale. Eu nu prea mai tin minte. Doar mai tarziu pe la 15-16 ani, dar aia era “bulaneala” pe bune 😀
Cand eram mai mici ajungeau la noi si tot felul de bancuri in care Bula o fu… facea sex cu invatoarea. Cat eram de mic si prost imi dadeam seama ca ceva nu e in regula: eu aveam o invatoare batrana si cam a dracului ca ne cam perciunea :D. Dar daca asa era bancu…
Plus ca nu prea pricepeam care-i treaba cu fu’, si anume, ‘tutul. Asta pana cand am fost cu niste prieteni de la tara sa ducem vaca la taur. Si am aflat ca cam asa fac si oamenii… Ce scarbos!!!
asa e Camionagiule…..noi, astia din Bucovina, nu suportam sa fim numiti moldoveni…….adica cum? e Bucovina doar cand vin astia din sud la all inclusive? adica manastire+pensiune+gratar+bauta crancena+ dus jeep la service+ cumparat cauciuc nou ca ala vechi are un cutit in el, si in rest e moldova?=)) ntz, ntz, nu merge bre …..=))
18.50! Erau mingi de optîșpe’ cinzeci!
(a se citi cu vocea lui Florin Piersic)
Dragii mei, adoratii mei, ciocoflenderilor, să înţeleg că-mi solicitaţi, respectuos, să bag şi episodul
JOCURI SEXUALE IN COMUNISM
?
Un fel de “cum mi-am petrecut vacanta?”
Camioane! sarisi Capra? Pai se poate? Eu nici in ziua de azi nu am renuntat la joaca asta, chiar daca au slabit putin balamalele ;;)
sariti, fratilor, Camionagiu la moderare – vedeti mai sus ca e pe bune intrebarea. Vreti, ma, vreti?
@camionagiu: Baga maestre
Ei prescurtat erau de 18. Alea de 35 erau marfa dar uneori mai aveam ghinionul sa fie “ovale” adica descentrate si nu se putea juca nimic cu ele.
Alea de piele de 300 (si de 400 ulterior) nu prea erau bune pe asfalt ca se toceau repede plus ca tot timpul ne trebuia ac de seringa pentru umflat.
Mai exista un joc numit capra in patru. Doi cetateni se asezau fund in fund aplecati (pozitia capra) si alti doi cap in cap sub fundurile celorlalti doi. Apoi fiecare om din echipa adversa se dadea tumba peste gramada de mai sus. Cine nu ateriza in picioare sau il calca pe unul dintre cei pusi capra pierdea si echipa lui era obligata sa formeze gramada. Varianta “hard” era cu “pinteni” adica in momentul in care faceai tumba ii trageai din aer si un sut in posterior celui care era la inaintare. Eram expert in jocul asta pentru ca eram inalt si slabanog, grasii erau brocoli la jocul asta (cadeau ca mamaligile).
Ah, ce frumoase vremuri! Are cineva chef de o faţia-ascunselea?
Julius numără până la zece şi traficul se ascunde, după care J. trebuie să-l găsească.
@Cristi: gata, ati inceput cu mizeriile sexuale? asta-i Abu Graib ce zici tu acolo
@unmihai: :)) Da, o luam la sanatoasa, si Omul Negru alerga disperat sa prinda pe unul dintre cei care facuse incantatii. Cel care era prins se transforma in Omul Negru si se lua de la capat povestea: incantatii, fuga, prins etc.
Da’ de matele incurcate a amintit cineva?
Draga autorule, te rog respecuos sa nu ne faci toante, tont esti tu.:D
Sa stii, Camio, ca eu am jucat ratele si vanatorii acum cateva zile. Si am avut si-o disputa pe teme asta cu copiii. Daca o rata prinde mingea aruncata de vanator inspre ea, inseamna ca mai are o viata, da? Bun! Sa zicem ca am prins mingea de 4 ori deci am in total 5 vieti. Daca ma loveste apoi mingea de 5 ori se cheama ca trebuie sa ies din joc. Nu-i asa? Nu frate! Astia mici zic ca mai au o viata, viata 0. Ma dispera.
Pana si jocurile ajung alterate la generatia urmatoare. Noroc ca se mai gaseste cate cineva, nu dau nume, care sa ni le aminteasca. 🙂
@camionagiu: Am facut un pic de preludiu pentru ce urmeaza. =))
La “cartoane”, noi aruncam cu o piatra, nu cu lant. Piatra trebuia sa fie cat mai plata ca sa fie mai aerodinamica. Ceva mai tarziu, jucam si pe cartele de metrou 😀
Ca tot zicea cineva de jocuri sexuale, ma gandesc la flori-fete si baieti, “Adevar sau provocare” sau “ligheane ligheane, sticle si borcane” =))
Un joc violent era Ali-Ali. Unu’ statea intr-un cerc si ne alerge intr-un picior. Daca punea ambele picioare jos, pana ajungea in cerc, il luam la suturi =))
Am detaliat mai multe aici
http://djsmoc.blogspot.com/2009/08/jocurile-copilariei-episodul-1-ali-ali.html
@punKreas: Precizeaza ca suturile erau numai in posterior. 😀 Ca doar nu se facea antrenament de kick-boxing pe saracul copil :).
@camionagiu: Hai hai nu mai fi timid, stim noi ca de abia astepti sa ne delectezi cu vacantele tale 😀 ai grija numai sa nu semene cu celebrele documentare de pe NatGeo pe care ni le relateaza gratios CMSu, ca poate te citesc si copiii =))
Noi, fetele, mai jucam un joc stupid prin tabere: Arim-jim-jim / Aram-ja-jam…bla,bla, era un fel de plescaiala din palme si cu versuri intr-o limba neinteligibila. Jucam cu pionierii rusi, la Albatros, si aia habar n-aveau ce canta. Nici noi nu prea stiam … Dar faceam schimb de insigne de pionier, cu ei
Camio, spune-mi si mie ce configuratie minima trebuie pentru jocurile despre care ai scris ? Cu o placa grafica NVIDIA se poate juca ?
Vad ca nu ai scris nimic despre Lapte Gros 😀 Banuiesc ca asta merge numai Windows 7 …
La “Fatia”, noi scuipam pe bune. Nu vreti sa stiti cum arata peretele dupa o sesiune de jocuri =))
In Bucovina, se cheama “mij”, iar in loc sa scuipe, copiii spun “tic-tac”.
noi ziceam FATASCUNSELEA
si la fel, habar nu aveam de ce, pana la vreo 15 ani
:)))
9 lemne!
care n-am vazut asa ceva…
9 people like this?
ce-am facut sa merit asta? dupa atata sudoare, straduinta, chilotareala???
ah ce dor mi-e de-e BABA OARBA cu bulaneala in sifonier.
cu unii dintre voi care cetiti, va radeati si link/share nu dati
@camionagiu: na sa ai ! 😛
@Camionagiu na’ bre like, fi-ti-ar likeurile …:D
Alooo, conducerea, salariatii DC n-au ajuns inca la serviciu sau cum? Ca am inghetat jos in beci. Se poate sa ma tineti la rece aproape doua ore? Mai ca m-am imprietenit cu raposatii. 🙁
@nina: ajungem imediat la redactie si ne incalzim cu totii la un Lapte Gros. Pregateste-te, sarim strasnic si Jul ne-a montat trambulina deasupra salonului cu canapele!!!
@camionagiu: Mda, fantastica priveliste trebuie sa fie, o gasca de barbati ţopăind pe trambulina =))
@RoseN: in gogosari, cu trupurile unse din abundenta cu ulei Bunica.
Adunarea pe terasa!
Majoritatea sunt jocuri de băieţi. Nu mă mai joc.
@RoseN: auzi la ei, unsi cu ulei. :))
@camionagiu: Pe vremea noastra trupurile nu erau, bre, unse cu ulei, straluceau ele de la natura. 😀
@camionagiu: Chinezu e primul, nu? in slipii aia faimosi?=))
Mi-am mai adus aminte altele 2, de ieri:
1. Fetele jucau “elasticul”…aveau o coarda mare elastica, ce si-o petreceau dupa picioare, iar o alta fata trebuia sa sara si sa faca o gramada de smecherii prin elasticul acela.
2. Americuta – se juca la o masa de tenis. Se facea un grup de copii si trebuia sa lovesti mingea peste fileu si apoi sa fugi roata in jurul mesei. Cand ajungeai in partea cealalta, loveai iar mingea peste fileu. Cine nu nimerea, iesea afara. Cand ramaneau doi jucau un set mic de tenis.
Lasand la o parte jocurile oficiale, o intamplare din copilarie:
Deobicei jucam fotbal in spatele blocului, unde aveam un teren viran destul de mare. Ne pusesera acolo si mese de tenis, leagane, balansoare, dar aveam si un mare teren de fotbal (mare pentru noi, prichindeii e 7-10 ani). Dupa Revolutie, terenul a fost retrocedat unui liceu din apropiere (Silvic). Va dati seama ce a fost in sufletul nostru cand, intr-o zi, ne-am trezit cu niste buldozere si tractoare care au demolat tot si apoi au arat terenul, plantand sfecla.
Faza e ca am rabdat noi vreo cateva luni, pana ce a inceput sa creasca sfecla, iar intr-o seara am incins un fotbal acolo de nu a mai ramas nimic din cultura alora. De facut nu ne-a facut nimeni nimic, stateam intr-un bloc tu 6 scari si cate 7 etaje pe scara, si cred ca eram pe putin 50 de copii de toate varstele, de la 4 la 18 ani, eram prea multi ca sa gaseasca vinovatii. Rezultatul a fost cel scontat: nu au mai plantat nimic si asa ne-am revendicat locul de joaca. Din pacate, dupa alti cativa ani, terenul a fost vandut parcelat unora mai instariti care si-au facut vile.
@Camionagiu: bine ca ai ales tu primul..
@Rower: hahaaha
Te-am prins, vrajitoare!
Noi, la Tg-Jiu jucam si “telefonul fara fir”. Era un fel de internet wireless combinat cu telefonie- ba cred ca era si un soi de presa amestecata in jocul ala, pentru ca mesajul ajungea intodeauna distorsionat de la sursa la receptor.
Erau si jocuri din alea pentru copii care aveau sanse sa ia bacul: x si o, țomanap, avioane (asta era si un joc cu mingea), arlechino, fazan (era si o varianta cu mingea, cand tot se plimba mingea si ala de o scapa/nu o prindea capata o litera..)
@Ina_adevarata: era tare amuzant daca s-ar fi jucat pe bune, intotdeauna era cineva in șir care intentionat distorsiona cuvantul, asa ca de la “bunica” se ajungea la “mamaliga”
Dar de ” 1,2,3 la perete, stop”, “Incetul cu incetul se fabrica otetul” si “Imparate, imparate, cat e ceasul?” isi aduce cineva aminte? Erau intr-adevar jocuri de fete, in principal, dar participau si baietii cand se plictiseau de Biza sau Capra ori Fripta(de care vad ca nu a amintit nimeni). La “Imparate, imparate…” tin minte ca eram toti adunati in fata blocului, Imparatul (sau Imparateasa, dupa caz), statea pe scari, si restul copiilor la bordura de la strada, si faceam cu randul, intreband cat e ceasul, si trebuia sa facem tot felul de sarituri, rostogoliri, invartiri,cu tot felul de nume ciudate: pas de urias, de furnica, mamaliga, frunza, broasca etc. iar primul care ajungea la imparat ii lua locul.
“Incetul cu incetul sa fabrica otetul” era cam la fel, numai ca cel de pe scari punea mainile la ochi si zicea”incetu cu incetul…”, mai repede sau mai lent, timp in care noi ne repezeam ca apucatii spre el. Iar atunci cand respectivul lua mainile de la ochi, trebuia sa ramai impietrit in pozitia aia, iar daca te dezechilibrai sau te miscai, mergeai inapoi la bordura.
Pfuai, bai camionagiule e prima oara cand m-ai facut sa comentez pe DC :)) ce de amintiri, ce de julituri, ce de certuri pe tema “ce joc sa ne jucam”.
Astept cu interes rubrica cu sexualele, sa vad daca in comunism erau la fel ca dupa 90 cand le jucam eu 😛
@Black, incinge rugul, si asa sufar de “tremurici” 😀
La fel de placute au ramas jocurile astea si post-comunism…
Foarte fain.. Insa sunt o multime de jocuri uitate.. Erau jocuri inventate, cu reguli bine stabilite, cum ar fi ”Fatia ascunselea” numai ca regula era sa te ascunzi in tot orasul. drept pentru care se faceau doua echipe.. La noi se numea Stop Gardiana, nici acum nu stiu de ce se numea asa. Sau baseball cu piciorul de la masa din bucatarie:)). Sapte pietre, Masa, Patratica.. Foarte multe:)
@Lecteriţa: Arim-jim-jim/Aram-jam-jam/El-e-pio-nem-sola/El-e-pio/nem-sola… :)) Aşa era!
Printr-a cincea, aşa, mai jucam emoţionantul şi incitantul “Lio metro-lio metro-lio metro chi pasî-Lio metro-lio metro-lio metro pase”…De ce era jocul ăsta emoţionant? Pentru că, după ore, îl juca toată clasa, având astfel posibilitatea să-ti declari simpatia sau, după caz, chiar iubirea (fără să se prindă nimeni şi, mai ales, fără să facă nimeni mişto), faţă de colegul/colega din şir, pe care îl/o apucai de mână şi treceai în glorie pe sub mâinile ridicate şi înlănţuite în aer ale celorlate perechi, care formau un fel de tunel (de unde şi denumirea de “lio metro”, cred). 😛
Doar că fericirea ţinerii de mână a alesului/alesei inimii nu dura prea mult, că iar începea lălăiala: Lio metro-lio metro-lio metro chi pasî…şi iar te trezeai că ţi-l/ţi-o sufla alt/altă pretendent/ă…Motiv pentru care acest joc putea să dureze chiar şi o oră…
Între timp, elevii “de la seral” – că pe vremea mea toată lumea era avidă de învăţătură, de dimineaţa până seara – se uitau ca proştii…Evident, nu înţelegeau NIMIC din toate frământările lăuntrice ale acestui minunat joc!
Camionagiule, ai legatura! Dacă n-ai înţeles că toată lumea aşteaptă să afle “cum ţi-ai petrecut tu vacanţa”, uite, îţi spun eu, explicit, acum! 🙂
Aaa, şi faţia ascunselea cred că era un facebook “avant la lettre”! Că pe FB majoritatea îşi cam ascund “faţia”! Zuckerberg ăsta cred că a studiat amănunţit jocurile copilăriei (din România) înainte de a ieşi pe piaţă! 😀
He, he. Fiica-mea zice “vatilea ascunselea”.
@mirceacelbatran: am jucta și io elasticu… erau 2 fete disperate în bloc, și nu reușeau s-o găsească pe-a treia, și la ștergătorul de noroaie nu puteau să se ducă din motive de ”apucatu de la 1” (un moș care parcă avea boală să ne interzică orice.)…
așa că au jucat cu mine (io așteptam alți puști să-ncingem o miuță, și mă plictiseam fioros)… și peste 2 zile mă trezesc că se miaună de mine mai toate gagicile din bloc ”haaaai… la elasticuuuuu…” ;))
hopa… salut, 704d3r!!! 😀
Camionagiule da Hotii si Vardistii nu ? Sau Gardianul ? Asta era si mai misto,ca unu era gardian si trebuia sa prinda hotii si pe care il prindea, devenea gardian si el. Sa vezi distractie cind jucau 20-30 de oameni si ne feream unii de altii ca prostii ca niciodata nu stiam cine a fost prins.
am facut o selectie, am zis sa aduc in prezent unele din cele mai interesante pentru cei de azi.
chiar, se mai joaca astea pe undeva?
m-apuc sa vorbesc si de clasoarele cu timbre si de oracole, de Optik Cabinet, “Dacii si Romanii” sau astept postarea urmatoare?
@unmihai: Vezi ca mai are si Lecterita dubluri…mai am si eu…vorbeste, de ce sa nu vorbesti? Facem schimb. 🙂
http://www.dailycotcodac.ro/2011/08/top-10-jocuri-din-comunism/#comment-168896
Chiar, or mai valora ceva clasoarele copilariei noastre? 😀 Intreb si eu…
OOpaaaa! Cami, ai o perversa la 44! Subtila! =)) Tu ai facut-o sa comenteze, si-a petercut copilaria dupa ’90, deci e tanara…
Poate ar fi cavalereste sa-i arati tu cum te jucai prin ’70 =))
Vezi, Jul? N-a vibrat la articolele tale, ci la Camio” !
@Lecteriţa: ce faci coana mare, ma faci vibrator sau nu perpecesc io silogismu bine?
PS
hai ca in 70 totusi nu eram nici in proiect, sa nu exageram ca nu sunt matusalemic ca altii de pe aici
no ofens ventore
@camionagiu:
=)) =)) =))
@unmihai:
Ce-i ala Optik Cabinet? Eu de ce nu stiu? Ori era caleidoscopul? ala cu lentile intr-un tub, de se faceau fel de fel de modele din prisme colorate?
@Insignifianta:
Or mai valora. M-a prostit unul de i le-am dat pe doua rachete si-o minge de tenis cand m-am plictisit de ele si nu mai erau la moda 🙁 . Cam asa stiu eu sa fac afaceri 🙂
@Lecteriţa:
Optik Cabinet era un set de lentile si alte ustensile din care iti puteai asambla luneta, binoclu, microscop.. puteai face tot felul de experimente optice. M-as juca si acum cu el daca l-as avea 😀
Am avut si eu Optik Cabinet!
Mah, sunteti mina de aur, comentatorii! Imi dati necontenit idei de noi si noi articole fulminante.
Schimburi intre copii – my God, am cateva bucati bune :))
@camionagiu:
Aaaa, la schimburi suntem magistrali!
N-ai avut si trusa micului tamplar, sau trusa de traforaj, sau aparat de pirogravat? Sau Sa construim singuri un aparat de radio?
Jocul ala maaare cu harti din puzzle, l-ati avut? Sa ne orientam pe harta
Optik-ul ala, ce fain era! L-a primit frate-meu de la Mos Gerila, ce l-am mai invidiat…Dar eu am primit puzzle-le ala cu harti, de care zice Lecterita.
Si am mai avut un soi de Lego din discuri de plastic (am vazut unu’ de-ala intr-o poza a lui Rushenne. Rushenne, mai ai lego-ul ala?)
Imi mai placea o cutie cu volume din lemn, colorate- cuburi, prisme, cilindri. Mai tirzior am primit de ziua mea un Scrabble, pe ala il am si acum.
Ba, da fotbalul ala cu jetoane l-ati avut? Cu ala a incercat frate-meu sa imi explice ce e aia “ofsaid”, dar nu am inteles. Nici acum nu inteleg, am imbatrinit degeaba.
@Ina_adevarata: Da, am avut şi eu fotbal cu jetoane, mai târziu şi cel cu fotbalişti pe arcuri, dar tot nu s-a prins fotbalul de mine 😉 De la Optik Cabinet 80 mai am trei sferturi din piese…
@unmihai: La “dacii şi romanii” mi se rupeau mereu figurinele, pentru că aveau picioare subţiri, iar bunicul mi le lipea încălzind plasticul cu ciocanul de lipit, aşa încât luptătorii deveneau tot mai pitici 🙂
P.S. Da’ de jocul cu bile din nas n-aţi auzit, nu? =))
@camionagiu: “Mah, sunteti mina de aur, comentatorii!”…
“Comentatorii MEI!!!”, se zice.”Biscuiti?”
“Biscuim, Maria Ta”.
Auzi, da’ nu mai bine dai tu cate-o bere?!
“fatia ascunselea” e pititea!!!! si la pititea se spargeau oalele si se mancau sarmalele (cand faceai schimb de haine cu cineva si cel care “se punea” incurca numele)…
Timbrele ar trebui sa le mai am si eu ascunse prin vre-un dulap la parinti.:) Cele mai valoroase erau “coltarele” alea triunghiulare.
In mod normal ar trebui sa mai valoreze ceva pentru ca totusi astea se apreciaza valoric in timp.
@Lecteriţa: arimjimjim aramjam jam ellee pioner sont la. blabla deci parea franceza…
Despre Arim Jim Jim… : Multa vreme nu am inteles ce inseamna, crezand ca sunt cuvinte in limba franceza. Acum cativa ani, la maturitate, cineva mi-a spus ca primele cuvinte erau : Arim jim jim, aram jam jam (pe cere le fredonam si eu, intocmai ca toti ceilalti) urmate de EL E PIONIER SOLDAT, EL E PIONIER SOLDAT. Mai departe era ceva de genul: e dide vous de soa (la final, un final pe care nu-l intelegeam la fel cum nu intelegeam nici cuvintele “ele pione sola, ele pione sola). In aceasta logica a “pionierului soldat” m-am gandit ca finalul ar fi putut fi : e dintre voi de soi (daca tot era pionier soldat). In acest fel cantecul capata o logica: ARIM JIM JIM, ARAM JAM JAM, EL E PIONIER SOLDAT, EL E PIONIER SOLDAT, ARIM JIM JIM , ARAM JAM JAM, EL E PIONIER SOLDAT, E DINTRE VOI DE SOI . PUNCT. :-))))))))))
Si “La metro qui passe”, si Arim jim jim..” sint de origine franceza. pionierii nostri se intilneau in taberele gen Navodari cu pionieri straini, aflati in tabara in RSR.
E normal sa le “imprumute”/imite/copieze jocurile. poate, uneori si invers.
Oricum, in “La metro…” te tineai de mina facind pe “metroul”…In “arim-jim-jim…” intii iti plesneai palmele cu cel ales din cerc si te pupai la final… Cel din centrul cercului reintra in cerc, cel ales din cerc intra in centru si alegea..etc
Arim jim jim era un joc asemanator cu perinita, la sfarsit perechea statea spate in spate si intorceau capul la comanda, daca erau pe aceeasi parte trebuiau sa se pupe. Putini stiu ca era un cantecel in limba franceza, adus pe gustul taberelor de pionieri.
Originalul francez spunea : “Arim jim jim, aram jam jam, et la colonie est la…”. (colonie de vaccances = tabara)
Ai nostri cantau : …”et les pionniers sont la”, “que dites vous de ca?”