Camionagiu

Bucuria mi-a fost imensă când am văzut garsoniera de la parterul unui bloc din Ferentari în care urma să locuiesc singur, pentru prima oară în viaţa mea. Pluteam de fericire, în sfârşit liber şi matur! Stăpân pe zilele şi nopţile mele, puteam veni cu oricine, nu mai trebuia să suport privirile pline de reproş ale mamei când aduceam şi eu din când în când acasă câte-o borfelină cu care urma să mă cotârgesc rapid şi chinuit, turtit de vinovăţii în postura misionarului, cu pătura pe mine şi ars de ruşine pe obraji.

O altă bucurie a fost să observ că vecinii sunt minunaţi, respectuoşi, cu nişte copii asemenea. După numai câteva săptămâni de la mutarea mea acolo, toate fetiţele de la bloc îmi dădeau bună-ziua în cor, foarte prietenoase, şi unele din ele mă însoţeau, de la o oarecare distanţă, până la staţia de autobuz de la Complexul Humuleşti – capătul lui 117.

Îmi trăiam cea mai fericită perioadă a vieţii!

După ceva vreme, am început să primesc bileţele pe sub uşă cu „te iubesc”, inimioare străpunse de săgeţele, curcubee peste căsuţe din coşul cărora ieşea fum în toate părţile şi alte minunate desene naive. Fetiţele de la bloc mă iubeau sincer şi curat! Niciodată nu avusesem asemenea succes, fără îndoială se datora bucuriei de a trăi singur şi liber pe care o emanam prin toate chackrele, mai ceva ca Mudava energia cu care voia să ne pătrundă la alegeri.

Agăţasem o frigidă în staţia lui 335 de la Iancului şi fata venea frumuşel până-n Humuleşti, suna la uşă, ieşeam, nici nu mă uitam bine cine e – o dată am luat poştaşul de păr şi l-am aruncat în vârful patului – şi gata, începea sexul fără pic de respect.

Frigida voia neapărat să-mi arate că simte şi e femeie normală, aşa că mima într-un mod ordinar, nici Titus Steel dacă eram n-ar fi făcut aşa din primele 30 de secunde. În fine, o lăsam în ale ei şi ziceam mersi că nu vrea preludiu, postludiu şi alte mizerii inventate-n ciuda cucului prin revistele pentru femei şi-mi vedeam de ale mele.

Mi-a mers super, până-ntr-o zi…

Pe când mă delectam cu sunetele pe care le scotea devla ei lovind tăblia patului, aud nişte chicoteli din zona balconului. Sar de pe cămilă, fug în fundul gol în balcon şi ce văd?! Candidele fetiţe care se ţineau zilnic după mine până la staţia lui 117 erau cocoţate pe fiarele balconului şi ascultau tot, făceau galerie, mă încurajau, îşi dădeau cu părerea, trăiau momentul la maxim.

Nu ştiu cum au aflat foarte repede şi părinţii lor de sportul practicat de fetiţe, cert este că s-a lăsat cu un mega scandal, baba de deasupra mi-a zis că nu se face sex în baie (probabil pe vremea lui Dej era măgărie maximă), practic am avut de ales între a mă muta rapid şi a suporta ura întregului bloc pentru că am distrus psihic fetiţele inocente.

A fost super în Ferentari, păcat că s-a terminat foarte repede.